Incendiile de vegetaţie ar fi la originea unui mecanism de răcire a climei, potrivit unui studiu de specialitate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Focurile de vegetaţie nu au efecte doar asupra solului ci şi asupra atmosferei, fiind aflate la originea unui mecanism care contribuie la răcirea planetei.

Acest mecanism are efecte cuantificabile ce nu sunt luate în considerare atunci când se lansează previziuni cu privire la încălzirea climei, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Harvard John A. Paulson School of Engineering and Applied Sciences, transmite miercuri revista Space.com, citată de Agerpres.

Unele incendii de vegetaţie sunt atât de intense încât generează propriile lor sisteme meteorologice, aşa cum sunt furtunile pyrocumulonimbus, care ridică fumul până la 16 kilometri în atmosferă.

Deşi se ştie de mult timp că acest fum de mare altitudine poate persista în atmosferă timp de săptămâni sau luni, efectul său asupra climei a fost greu de măsurat până acum, din cauza dificultăţilor de colectare a datelor.

Specialiştii în atmosferă de la Harvard John A. Paulson School of Engineering and Applied Sciences au raportat primele măsurători directe ale fumului cumulat în 5 zile, rezultat de la incendiile de vegetaţie, în troposfera superioară, la aproximativ 14,5 kilometri deasupra suprafeţei Pământului. Aceştia au descoperit particule mari de fum care nu sunt reprezentate în modelele climatice actuale, iar aceste particule par să răcească de fapt atmosfera.

Pentru a capta direct fumul proaspăt, echipa a zburat cu un avion de mare altitudine NASA ER-2 deasupra unui incendiu de vegetaţie din New Mexico în iunie 2022, la doar cinci zile după aprinderea incendiului. Instrumentele de la bord au măsurat dimensiunea particulelor, concentraţia şi compoziţia lor chimică.

În interiorul norului de fum, cercetătorii au detectat aerosoli cu un diametru de aproximativ 500 de nanometri – aproximativ dublul dimensiunii aerosolilor tipici proveniţi din incendii de vegetaţie, aflaţi la altitudini mai mici. Echipa sugerează că dimensiunea mare poate fi atribuită unui proces eficient de coagulare a acestor particule.

„Particulele se pot coagula în orice loc din atmosferă”, a declarat Yaowei Li, autorul principal al studiului. „Dar în acea regiune specifică a atmosferei, aerul se amestecă foarte lent. Acest lucru permite particulelor de fum de incendiu să rămână concentrate şi să se ciocnească mai des, ceea ce face coagularea lor mult mai eficientă”.

Astfel de aerosoli joacă un rol semnificativ în modificarea cantităţii de radiaţii care ajunge la suprafaţa Pământului, fie prin absorbţia luminii solare, fie prin reflectarea înapoi în spaţiu. În acest studiu, particulele mai mari au avut un efect concret: au crescut radiaţia emisă cu 30% comparativ cu particulele de la altitudini mai mici, producând un efect de răcire măsurabil pe care modelele climatice actuale nu îl iau în considerare.

Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina efectele suplimentare ale acestor nori de fum de la mare altitudine asupra vremii cât şi asupra climei.