G4Media.ro

Holocaustul romilor: „Am fost încărcați în vagoane de vite și duși în…

Holocaustul romilor: „Am fost încărcați în vagoane de vite și duși în Transnistria”. La ordinul lui Ion Antonescu, 25.000 de romi au fost deportați în Transnistria, iar 11.000 nu s-au mai întors

Porajmos – Holocaustul romilor – este comemorat în fiecare an pe 2 august. În perioada celui de-al doilea război mondial, Germania Nazistă și aliații ei, printre care și România, au provocat un genocid în care au pierit, potrivit Muzeului Holocaustului de la Washington, între 250 și 500 de mii de romi.

„Pe 10 septembrie 1942 am fost înconjurați de poliție, de soldați înarmați, cu șeful poliției personal în casa noastră. Ne-a spus:

– Imediat vă faceți gata, fără bagaj, fără nimic, că vă deportăm.

– Unde ne deportați?

– În Transnistria. 

N-am putut să ne opunem pentru că a fost armată. În total eram 11 persoane între care părinții mei.” mi-a povestit în 2018 într-un interviu pentru RFI România Brăilă Constantin, care avea 11 ani pe atunci și provenea dintr-o familie de romi alămari din Alexandria, județul Teleorman.

Au luat-o pe mătușa mea, cu copilul ei minor și cu doi frați ai ei. Copilul ei a și murit în deportare, a fost de fapt singura victimă din familia mea care a murit acolo, restul toți s-au întors„, spune sociologul Gelu Duminică despre rudele sale din Galați, care azi nu mai sunt în viață.

Act arbitrar

Conducătorul de atunci al României, mareșalul Ion Antonescu, a ordonat deportarea unei părți a romilor din România pe data 31 mai 1942, ordin executat încă de a doua zi, 1 iunie 1942.

Este vorba de un act absolut arbitrar la lui Ion Antonescu care în primăvara lui 1942 ordonă deportarea din România a tuturor romilor care aparțineau la două categorii: 1) nomazi, 2) romi cu antecedente penale și familiile lor. Spre deosebire de evrei, romii au fost deportați fără să existe o legislație specială împotriva lor„, explica Radu Ioanid, fost director al arhivelor Muzeului Holocaustului de la Washington.

Dar caracterul abuziv al deportării nu s-a limitat doar la absența oricărei reglementări juridice, ci, așa cum s-a văzut cu familia lui Brăilă Constantin și cu rudele sale, s-a concretizat prin extinderea la alte categorii decât cele prevăzute inițial de Antonescu.

Este adevărat că în primul rând au fost deportați romii nomazi, în primul val de deportare la 1 iunie 1942, dar apoi ordinele de deportare au continuat, până în septembrie, octombrie, chiar noiembrie 1942 și chiar în 1943 au mai fost deportări ulterioare„, spune Maria Luiza Medeleanu, de la organizație Romane Rodimata, care a făcut zeci de interviuri cu supraviețuitori ai Holocaustului.

Au fost deportați romi care nu-și puteau justifica existența, care nu aveau un loc de muncă stabil, în primul rând. Aici intră romi ursari, spoitori, argintari, chiar dacă argintarii aveau un loc de muncă stabil și aveau casă cu acte. Au fost deportați inclusiv romi nevorbitori de limba romani, care locuiau în case, în orașe. Ba chiar am văzut un interviu cu o femeie care era menajeră care fusese deportată. Au fost deportați romi lăutari, muzicieni, romii pieptănari care erau semi-nomazi. N-am putea spune că nomazii au fost deportați în mai mare măsură„, conchide Maria Luiza Medeleanu.

Execuții și foamete

După 10 zile de așteptare, Brăilă Constantin și familia lui au plecat pe lungul drum al deportării.

Pe 25 septembrie 1942 am fost încărcați în camioane și duși la Turnu Măgurele. Acolo erau trenuri de vite. Am fost încărcați cu toții în vagoane, peste 100 de familii, toți eram numai din branșa asta, a alămarilor. De acolo am făcut șase zile până în Transnistria, unde am ajuns pe 1 octombrie, la Grigorești, dincolo de Tiraspol„, povestește Brăilă Constantin.

Am avut hrană pe șase zile, apă aveam într-un butoiaș. WC-ul era un hârdău, într-un colț al vagonului am pus o perdea dintr-o pătură și acolo ne făceam nevoile până când ajungeam într-o gară în care staționam mai mult. Acolo se descărca hârdăul, era spălat și pus la loc„, mai spune el.

După patru – cinci ore după ce am ajuns la Grigorești ne-au luat pe jos sub escortă și ne-au dus la Delenii 2, care era o fermă, unde era nevoie să fie culeși cartofi și porumb. Și am rămas acolo într-un grajd, fără paturi fără nimic, numai cu paie așternute pe jos pe care dormeam, fără ușă la grajd, fără geamuri să le putem închide, eram ca niște vite„, adaugă Brăilă Constantin.

În toamna lui 1942, Brăilă Constantin a ajuns în Transnistria cu familia sa și imediat ei au fost puși la munci agricole într-o fermă rechiziționată de stat, la Delenii 2.

Acolo nu eram păziți, venea un soldat și un brigadier și ne obliga dimineața să mergem la muncă. Cine nu putea să iasă era lăsat o zi, două, trei, patru, cinci, iar după 10 zile veneau nemții și îl executau, îl împușcau. Am fost și eu martor la execuții„, spune Brăilă Constantin.

În decembrie 1942 Brăilă Constantin și lotul de romi din care făcea parte a fost mutat în satul Cazîrca, unde lucrurile au luat o întorsătură tragică.

Din 400 câți eram când am ajuns în sat, abia dacă am mai rămas 100. Mulți au murit de tifos exantematic, acolo au murit bunicii mei și un unchi de 22 ani„, își amintește Brăilă Constantin.

Acte de canibalism

În Transnistria situația era atât de disperată încât în unele cazuri s-a ajuns chiar la canibalism. Dar aceste situații au fost multă vreme ținute sub tăcere.

La romi există o dihotomie între pur și impur. Partea de sus a corpului e pură, în timp e cea de jos e impură. Și dacă un bărbat mânca din pulpele soției sale, cum povesteau supraviețuitorii, el devenea impur. De aceea supraviețuitorii care povestesc despre canibalism întotdeauna spun că acesta se petrecea în altă familie, în alt neam, nu în neamul lor, deoarece cine făcea așa ceva devenea spurcat„, explică Maria Luzia Medeleanu.

După înfrângerea trupelor germane și a aliaților lor români la Stalingrad în februarie 1943 mersul războiului s-a schimbat și frontul s-a apropiat din ce în ce mai mult de Transnistria, iar romii au primit ordin să se întoarcă în România.

Patru luni a durat drumul reîntoarcerii lui Brăilă Constantin și al supraviețuitorilor din familia sa și când au sosit la Alexandria și-au găsit casa devastată și goală, dar el spune că vecinii români s-au bucurat de revenirea romilor din deportare.

După război, subiectul Holocaustului romilor a fost total trecut sub tăcere. Abia în după căderea comunismului și deschiderea arhivelor subiectul a început să iasă la suprafață.

În Raportul Comisiei Wiesel despre Holocaustul din România, recunoscut oficial de statul român, numărul romilor deportați este estimat la 25500 iar al celor morți în urma deportării la circa 11000.

Germania a plătit despăgubiri unei părți a supraviețuitorilor, de ordinul sutelor, deși cererile au depășit 1000, în sumă de circa 9000 de euro pe persoană.

Holocaustul privit astăzi

Cum a rămas însă Holocaustul în memoria colectivă a romilor? Sociologul Gelu Duminică, înfățișează o imagine dezolantă.

Pentru noi Holocaustul e mai mult un discurs al elitelor. La nivelul comunității dacă te duci și le spui de Holocaust, se uită ăia strâmb la tine. Dacă spui de Bug, da, dacă spui de Antonescu, e, îl mai înjură poate unul, doi, că ei pun egal între râul Bug și Antonescu din poveștile pe care le-au auzit, dar dacă le spui prima oară că Antonescu a omorât romi, se uită strâmb la tine„, spune Gelu Duminică.

Noi am învățat ani de zile din manualul de istorie de sclavia afro-americanilor, dar nu de sclavia romilor. Noi aflam despre ororile regimului Horthy, dar nu învățam despre ororile regimului Antonescu„, adaugă el.

Ce a însemnat Holocaustul romilor pentru un supraviețuitor?

A însemnat o pedeapsă nemeritată. Părinții mei n-au comis crime, n-au fost la pușcărie, erau complet curați. Pentru asta să fim trimiși la robia asta, la nenorocirea asta, la suferința asta, la moartea asta – au murit atâția oameni, tineri, copii – a fost o nedreptate„, încheie Brăilă Constantin.

foto: Muzeul Holocaustului Washington (Deportarea romilor în Transnistria)

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

2 comentarii

  1. Trebuie marcata aceasta zi, probabil ca ar trebui sa avem cum au americanii Black History Month sa avem si noi Romani History Month. Romanul este alb si din aceasta cauza este rasist din nastere si romanii au avut mereu un privilegiu fat de populatia roma care a fost asuprita. Ar trebui sa ne gandim si la reparatii pentru romi pentru toate intamplate. ROMANI LIVES MATTER!

  2. ROMANI LIVES MATTER!!!!