FOTO Paște în Italia: „Dacă ne-am născut în tradiția asta, eu cred că în orice loc din mondo, ar trebui menținută” / Peste o mie de români s-au adunat la Bergamo, pentru a lua lumină

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Peste o mie de români, plecați departe de casă, dar și mulți tineri români, născuți în Italia, s-au adunat în noaptea Învierii pe ”Via dello Statuto” din Bergamo, la biserica românească de aici.

Pentru mulți românii din Italia, Paștele e un moment de reconectare cu tradițiile lăsate în urmă, acasă.

Parohia „Sfântul Apostol Toma” din Bergamo a fost înființată în anul 2000, iar din 2023, parohia a fost încredințată părintelui Bogdan Filip.

Noaptea de Înviere, punctul culminant al Săptămânii Patimilor, a adunat mii de români la slujbele oficiate în cele aproape 300 de lăcașuri de cult ortodoxe românești răspândite pe întreg teritoriul Italiei.

Imaginea credincioșilor, cu lumânările aprinse, preluând Lumina Sfântă, a fost identică celei din satele și orașele din România, o scenă emoționantă care a reamintit fiecăruia de Paștele petrecut acasă.

Distanța fizică amplifică, parcă, legăturile spirituale și culturale cu țara.

„Greu”, mărturisește o româncă, vocea încărcată de emoție, la ieșirea dintr-o biserică aglomerată. „Mi-e greu pentru că nu am părinții mei alături, însă… am copiii, soțul, cumnata. În vară mergem și ne vedem cu toții”.

Pentru mulți, a păstra tradițiile nu este doar o opțiune, ci o necesitate. La unele biserici, românii și-au etalat cu mândrie portul popular, o explozie de culori și simboluri care a atras privirile curioșilor.

Ie, catrință, brâu, opinci – fiecare element al vestimentației tradiționale, scos la lumină și purtat cu ocazia Învierii, devine o declarație clară de identitate.

„Ie, catrință, brâu, opinci, tot…”, descrie cu satisfacție un credincios, arătând bogăția și complexitatea unui costum care pare foarte simplu.

Un alt moment așteptat de români a fost sfințirea coșurilor cu bucate. O „armată” de sute de coșuri, meticulos pregătite și înșiruite în fața bisericilor, așa cum s-a întâmplat la Bergamo, așteptau binecuvântarea preotului.

Cozonacii pufoși, pasca cu brânză, ouăle roșii vopsite cu migală, dar și sticle cu pălincă, caserole de plastic cu șnițele și chiftele, toate reprezentând, fără ifose, esența gustului de Paște românesc, au fost purificate și pregătite pentru masa festivă.

„De unde e tradiția asta, cu coșurile la biserică?”, întrebăm. Răspunsul vine rapid, automat, însă și fără prea mult conținut: „Din străbunici, din bunici, din părinți…”. Iar la remarca că o păstrează la peste o mie de kilometri de țară, vocea devine fermă: „Da, da. Tot timpul. Și de Iordan, cu agheasmă, și de Paște, cu sfințitul. Asta-i lege pentru totdeauna, pentru toată viața.”

Intervine altcineva: „Dacă ne-am născut în tradiția asta, eu cred că în orice loc din mondo, ar trebui menținută”. „Și îndrumăm și tinerii din Italia ca să o întrețină, să o mențină și ei înainte”, completează el.

În realitate, în Italia, copiii foștilor ”căpșunari” și ”badante” vorbesc cu greutate limba română, dar sunt, în marea majoritate, perfect integrați în societate. În cea italiană, evident, iar pentru majoritatea dintre ei întoarcerea în România nu este de mult timp o variantă în viitor. Nu mai e o surpriză să găsești aici medici, carabinieri ori profesori cu nume românești. Însă, în multe cazuri, înțeleg limba română, dar o vorbesc cu mare greutate.

„Avem patru copii”, spune un bărbat mândru, așteptând sfințirea mâncării de Paște. „Doi copii în România, doi în Italia”, spune mândru. Iar la întrebarea dacă cei născuți pe pământ italian mai păstrează tradițiile românești, răspunsul este clar: „Păi, cu noi! Vorbesc mai mult în italiană, dar tradițiile sunt românești.”

Salutul tradițional „Hristos a Înviat!” – „Adevărat a Înviat!”, rostit cu bucurie și credință, chiar dacă automat și fără a sta prea mult să înțeleagă sensul, este, prin sine, o dovadă a unei încercări de continuitate. O încercare, pentru că și aici societatea se schimbă.

Românii sunt și acum cea mai numeroasă comunitate de ”stranieri” din Italia, iar limba română, este, evident, a doua cea mai vorbită limbă din peninsulă. Cifrele sunt însă în scădere, iar țările din nordul Africii adună tot mai mult, ocupând golul lăsat de români.

Oficial, sunt în Italia 1,05 milioane de români, ceea ce reprezintă 19,6% din totalul cetățenilor străini prezenți aici.

Cei mai mulți români sunt în Lazio (aproape 30% din totalul străinilor de aici), 190 de mii de persoane. Dar și aici sunt în scădere, cu 2% mai puțini în 2025, față de 2024. Urmează apoi Lobardia, Piemonte, Veneto și Emilia Romagna, regiuni din zona de nord a țării.