Experţi politici italieni despre criza din peninsulă: O situaţie fără precedent / Nu e exclus un Ital-exit

Singura opţiune care există în prezent pentru criza din Italia par să fie alegerile anticipate, au declarat experţi politici italieni pentru G4Media.ro, comentând pe marginea posibilelor scenarii ce ar putea să pună capăt haosului din peninsulă. În opinia acestora, mai trebuie lămurit doar când va avea loc noul scrutin (în iulie sau septembrie / octombrie) și care va fi guvernul care va conduce țara până când alegătorii din peninsulă se vor prezenta din nou la urne.

În acest moment, Italia este martora unei lupte pentru putere între populiștii eurosceptici – câștigători ai alegerilor din martie – și politicienii ce sunt în favoarea Uniunii Europene. Este o criză insitutuţională fără precedent, care ameninţă nu doar scena politică italiană, ci şi stabilitatea monedei euro, a Uniunii Europene şi a pieţelor internaţionale. Nu este de mirare că analiştii vorbesc de posibilitatea unui Ital-exit, care ar face ca – după Marea Britanie -, Italia să fie a doua ţară care să părăsească blocul comunitar.

Cum s-a ajuns aici. Premierul desemnat al Italiei, Giuseppe Conte, a renunțat oficial duminică seară la mandatul de formare a Guvernului, după ce încercările sale de a alcătui un Cabinet format din membri ai partidelor Mișcarea 5 Stele și Liga – câştigătoare ale alegerilor parlamentare din 4 martie – au eșuat. Conte, un jurist fără experienţă politică în vârstă de 53 de ani, fusese desemnat miercurea trecută pentru funcţia de premier, însă şeful statului, Sergio Mattarella, a refuzat – printr-o decizie şoc – să accepte lista de miniştri pe care acesta i-a propus-o. Obiecţiile preşedintelui italian au fost legate în special de candidatul propus pentru postul de ministru de finanţe, euroscepticul Paolo Savona.

Liderii M5S şi ai Ligii, Luigi Di Maio şi Matteo Salvini, au criticat vehement veto-ul preşedintelui Mattarella în ceea ce-l priveşte pe Savona, care este cunoscut pentru atitudinea sa eurosceptică. Acesta a calificat euro drept o „colivie germană” şi a spus că Italia are nevoie de un plan pentru a părăsi zona euro „dacă este necesar.” Berlinul „nu și-a schimbat viziunea asupra rolului Europei încă din epoca nazistă,” iar aderarea la moneda comună „implică fascism fără dictatură” – sunt alte opinii exprimate de Savona.

Luni, Mattarella l-a mandatat oficial pe Carlo Cottarelli, fost înalt responsabil al Fondului Monetar Internaţional, cu formarea unui guvern tehnocrat. Decizia președintelui Italiei de a nu accepta cabinetul propus de coaliția populistă și de a cere economistului Cottarelli să formeze un guvern neutru din punct de vedere politic sunt mişcări ce anticipează organizarea de alegeri anticipate care ar face ca votanţii italieni să meargă la urne pentru a doua oară în acest an.

După câteva luni de negocieri asidue, Italia s-a reîntors aşadar la punctul zero. Ce să înţelegem însă din ceea ce se întâmplă pe scena politică de la Roma şi ce s-ar putea întâmpla în perioada următoare în Italia, a treia economie a zonei euro?

• Experţii sunt unanimi: Italia nu este străină de haos politic şi crize guvernamentale. Peninsula a cunoscut nu mai puţin de 65 de guverne după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar evoluțiile politice recente sunt considerate neobişnuite chiar și după standardele italiene, unde certurile dintre aliaţi, alianţele ce se formează în urma unor negocieri extenuante şi se destramă la fel de uşor precum castelele de nisip sau scandalurile pigmentate de acuzaţii grave sunt frecvente. Guvernul propus de M5S şi Liga a părăsit scena încă dinainte să fie instalat în funcţie. Această situaţie este însă una inedită pentru Italia, deoarece, pentru prima dată după războiul mondial, populiștii au câștigat un mandat popular fără precedent pentru a guverna ţara şi au astfel legitimitatea alegătorilor.
• Decizia preşedintelui Mattarella de a respinge lista lui Conte şi de a încredinţa formarea guvernului lui Carlo Cottarelli ar putea să nu fi fost soluţia ideală. Dacă politicienii pro-europeni şi techocraţii au respirat uşuraţi atunci când euroscepticul Savona a fost respins de preşedinte, s-ar putea ca decizia şefului statului să nu facă altceva decât să ajute formaţiunile populiste care, în cazul unor noi alegeri, ar putea să iasă întărite.
• Di Maio şi Salvini, împreună cu formaţiunile lor, sunt în prezent pe cai mari. Populiștii avansează în sondaje, iar supărarea lor pe Mattarella (şeful statului neales de popor, ci desemnat de fostul guvern pro-UE) din cauză că le-a respins propunerea pentru ministru de finanțe ar putea să le impulsioneze susţinătorii şi să le ofere o majoritate absolută în Parlament. Seducerea votanţilor va fi astfel mult mai uşoară dacă populiştii vor continua să promoveze ideea că veto-ul lui Mattarella şi desemnarea lui Cottarelli au fost făcute după intervenţia liderilor europeni de la Bruxelles.
• Puterile preşedinţilor italieni sunt considerabile, mai ales când e vorba de alegeri fără un rezultat clar. Ei pot respinge propunerile de miniştri şi chiar pe cel desemnat şef al Guvernului. Dar ce se va întâmpla după scrutinul parlamentar care se conturează în lunile următoare? Va respinge Mattarella încă o dată voința democratică a alegătorilor italieni? O nouă victorie în alegeri – de altfel, previzibilă – a populiştilor din Mișcarea 5 Stele și din Liga l-ar pune pe şeful statului într-o situaţie delicată şi ar face practic imposibilă respingerea unui alt candidat la funcţia de ministru din cauză că nu e suficient de pro-european pentru gusturile lui Mattarella.
• Chiar dacă Cottarelli ar alcătui un guvern tehnocrat ce va fi acceptat de şeful statului, e greu de crezut că el va obţine votul de încredere în Parlamentul de la Roma, unde M5S şi Liga deţin majoritatea (e adevărat, fragilă). Cottarelli reprezintă tot ceea ce dispreţuiesc populiștii. Deşi independent, el este asociat cu Partidul Democrat (de centru-stânga), formaţiunea aflată la guvernare până la înfrângerea sa în alegerile din martie, şi pe care populiștii l-au acuzat de corupție, incompetență economică și de a fi prea îngăduitor cu imigranții ilegali. Ca fost oficial al FMI, populiștii îl percep ca reprezentant al unei instituții nedemocratice care a exercitat presiuni asupra Italiei (și a altor țări mediteraneene) pentru a reduce cheltuielile şi pentru a satisface investitorii internaționali, nu poporul italian. Cottarelli e apropiat de tehnocraţii de la Bruxelles, e pro-european şi pro-austeritate, el insitând de altfel că „rolul Italiei în uniune este esențial, la fel și participarea noastră continuă în zona euro.”

Cottarelli a fost rugat să mențină intact un guvern interimar până cel puțin la începutul anului viitor. Dar strategia ar putea să nu funcționeze – alegerile ar putea avea loc mai devreme dacă cabinetul său nu va primi votul de încredere al Parlamentului (Corriere della Sera a avansat data de 9 septembrie). Se pare că acest lucru se va şi întâmpla. În plus, dacă printr-o minune guvernul său va fi instalat în funcţie, lipsa unei majorităţi parlamentare care să îl susţină va face ca planurile lui de guvernare să nu ajungă să fie implementate. O situaţie cu adevărat imposibilă şi care demonstrează că Mattarella a făcut o greşeală tactică, au spus numeroase voci.

• Uniunea Europeană se confruntă cu o nouă criză internă, după Grecia, Brexit, Ungaria sau Polonia. Blocul european suferă un nou scurcircuit important, iar populiştii italieni – impulsionaţi de sondajele care îi creditează cu rezultate mai bune decât cele de la începutul luni martie – nu îşi opresc deloc asaltul împotriva liderilor de la Bruxelles. „Un guvern nu poate fi format în Italia fără aprobarea Berlinului, Parisului sau Bruxelles-ului. Este o nebunie, aș vrea ca Italia să se întoarcă să fie o țară liberă,” a spus Salvini. Criza italiană este fără îndoială şi o criză a uniunii, iar felul în care se va rezolva situaţia în cercurile politice de la Roma va avea consecinţe şi asupra coeziunii construcţiei europene.
• Instabilitatea politică de la Roma a trimis unde de şoc nu doar în cancelarile din UE, ci şi pe pieţele financiare. În ultimele săptămâni, pe măsură ce se contura tot mai clar ideea că M5S şi Liga vor forma primul guvern populist şi anti-sistem din Europa, preţul obligaţiunilor italiene s-a depreciat, iar euro a întregistrat şi el o scădere (la fel s-a întâmplat şi cu bursa din Milano, cea mai performantă din Europa în 2017). O situaţie normală, de altfel: ambele partide şi-au construit popularitatea (cel puţin în parte) pe criticarea constantă a proiectului integrării europene şi a monedei unice.

Alte idei promovate de cele două formaţiuni, precum organizarea unui referendum privind moneda euro sau pomparea de miliarde de dolari în politici sociale, spre exemplu prin introducerea unui venim minim garantat pentru cei mai nevoiaşi italieni (pe care experţii o consideră nerealistă şi contrară regulilor privind deficitele bugetare din UE), au pus pe jar investitorii. Italia are de câţiva ani o economie anemică, amplificată de nivelul record al datoriei publice, iar o criză politică era exact lucrul de care nu avea nevoie în acest moment.

Luni, după ce numirea lui Paolo Savona a fost respinsă, iar Di Maio şi Salvini au renunţat la formarea guvernului, pieţele au răspuns pozitiv. Optimismul a durat însă puţin, după ce investitorii au înţeles că urmează o nouă perioadă de incertitudine, iar rezultatul următoarelor alegeri ar putea da un imbold şi mai mare taberei populiste şi euro-sceptice. Nervozitatea lor a crescut exponenţial. Nu e de mirare că alegerile care urmează sunt văzute şi ca un referendum în legătură cu rămânerea Italiei în zona euro. O victorie a populiştilor ar reprezenta o înfrângere nu doar pentru Mattarella, ci şi pentru invetitori şi pentru Uniunea Europeană.

Ital-exit? Aşa cum explică pentru G4Media.ro şi doi importanţi analişti politici italieni, marea întrebare care se pune acum nu este dacă o victorie previzibilă a celor două formaţiuni populiste (M5S şi Liga) va rămâne doar o problemă a Italiei sau efectele vor fi resimţite şi în Europa, ci, în primul rând, cât de serioase vor fi aceste consecinţe pentru continentul european.

Dr. Franco Pavoncello, profesor de Ştiinţe Politice şi preşedinte al John Cabot University din Roma, unul dintre cei mai avizaţi analişti politici din Italia: „Se pare că Carlo Cottarelli ar putea renunța la formarea unui guvern și că vom avea alegeri în iulie. S-ar putea să avem o repetare a situației actuale. Cea mai bună situație ar fi un rezultat care să liniştească piețele. Cel mai nefericit scenariu ar fi victoria taberei pro-exit însoţită de un colaps al economiei italiene.

Amenințarea pentru Uniunea Europeană a avut loc deja, după cum puteți constata din reacția piețelor financiare. Situația este neclară, deoarece M5S și Liga spun că nu sunt împotriva euro, dar recurg la mișcări care indică faptul că ar putea avea alte planuri.”

Fabio Bordignon, profesor de Ştiinţe Politice la Universitatea Urbino „Carlo Bo”: „Alegerile anticipate par să fie singura opțiune. Trebuie doar să vedem când vor avea loc noile alegeri (în iulie sau septembrie / octombrie) și care guvern va conduce țara pentru cel de-al doilea scrutin din 2018. Desigur, suntem în mijlocul unei crize instituționale fără precedent, pe care noile alegeri nu o vor putea rezolva. Aceasta este combinația rigidității și a naturii radicale a „celor doi câștigători” ai alegerilor din martie – Mișcarea 5 Stele și Liga – și interpretarea fermă a prerogativelor prezidențiale de către șeful statului, Sergio Mattarella, care a respins lista miniștrilor prezentată de „coaliția populistă.”

Decizia lui Mattarella se explică prin temerile sale despre planurile acestui guvern de a părăsi euro. Mulți observatori consideră că decizia președintelui a fost corectă dintr-o perspectivă formală / constituțională, însă mișcările sale au fără îndoială un conținut „politic,” iar consecințele lor sunt încă neclare. Problema este că guvernul (temporar) al președintelui ar putea fi nu doar fără o majoritate în Parlament (și în opinia publică): toate partidele principale sunt înclinate să voteze împotriva sa sau să se abțină. Ar fi furtuna perfectă pentru democrația italiană.

Simplul fapt că vorbim despre ea arată că ameninţarea la adresa Uniunii Europene este o posibilitate. De fapt, atât Liga, cât și M5S au adoptat în ultimul timp o poziție vagă, ambivalentă, oscilantă în această chestiune. Ceea ce ambele au susținut este că Italia ar trebui să renegocieze condițiile aderării sale la Uniunea Europeană și că italienii ar trebui / ar putea să primească şansa de a decide. Chiar și în timpul următoarei campanii electorale, nu mă aștept să spună în mod explicit că vor să ducă Italia în afara uniunii monetare. Dar acest lucru nu exclude posibilitatea unei proceduri viitoare pentru Ital-exit, mai ales printr-un referendum popular, dacă aceste forțe politice vor putea ajunge la guvernare. Gândiți-vă că, în acest moment, M5S este deschisă încă o dată posibilității formării unui guvern politic…”

Surse: Euronews, BBC, The Globe and Mail