EXCLUSIV Guvernul acuză Înalta Curte și Curtea de Apel București că refuză să raporteze miliardele de lei datorate magistraților. Lia Savonea: ”Dialogul trebuie purtat cu următorul guvern”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Guvernul arată într-un răspuns oficial că cele mai mari instanțe din țară, Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel București, au refuzat să îi raporteze datele financiare privind procesele salariale câștigate de magistrați, în timp ce CSM a dat răspunsuri parțiale. Miza este un proces în care șase magistrați cer CEDO să sancționeze România pentru că a amânat plata drepturilor salariale pe care magistrații și le-au majorat singuri prin decizii judecătorești.

Practic, în cauza Andriescu și alții vs. Statul român, cei șase magistrați cer recunoașterea și din partea unei instanțe europene a dreptului ca magistrații șă-și majoreze veniturile prin procese, urmat de obligarea statului la plata imediată a unor restanțe de miliarde de lei, eșalonate în repetate rânduri prin ordonanțe de urgență.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și Curtea de Apel București (CAB) au respins oficial solicitările Agentului Guvernamental, invocând „lipsa centralizărilor” sau faptul că „nu dețin informații suplimentare”, după cum arată răspunsul oficial al guvernului pentru G4Media.

În replică, Lia Savonea, șefa Înaltei Curți, a declarat pentru G4Media că ”nu considerăm oportun să intrăm într-o dispută publică sau instituțională cu un Guvern aflat în regim demis. Considerăm că un dialog real și constructiv trebuie purtat cu viitorul Guvern, după instalarea acestuia, legitim și cu puteri depline constituționale, într-un cadru bazat pe respect reciproc, loialitate instituțională și responsabilitate față de funcționarea statului de drept. Rămânem deschiși unui dialog echilibrat și profesionist, întemeiat pe comportament instituțional și cooperare loială între autorități”.

Guvernul susține că lipsa acestor informații ”generează un risc” ca România să piardă procesul.

”Informațiile transmise vor crea o imagine incompletă, dat fiind că Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel București nu au transmis nicio informație relevantă, deși este de așteptat ca acestea să fie titulare ale unora dintre cele mai mari sume de plată privind creanțe salariale. De asemenea, trebuie notat că informațiile transmise de către Ministerul Justiției privesc exclusiv cuantumul sumelor plătite, iar nu și cuantumul sumelor datorate”, se arată în răspunsul Executivului.

Informațiile financiare au fost solicitate de Agentul Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cel care reprezintă statul român la CEDO.

Guvernul arată că, din cauza refuzului marilor instanțe de a coopera, a fost obligat să ceară o amânare a termenului de răspuns, noul termen fiind 12 iunie 2026.

În cauza Andriescu și alții vs România (cererea nr. 34779/23 și alte 5 dosare conexe), reclamanții — magistrați în funcție și pensionari — acuză statul român de încălcarea dreptului la un proces echitabil și a protecției proprietății, din cauză că Guvernul a eșalonat succesiv, prin ordonanțe de urgență (OUG 114/2018, OUG 130/2021, OUG 115/2023, OUG 156/2024 și OUG 52/2025), plata drepturilor salariale câștigate de aceștia în instanțe.

Miza de la Strasbourg este semnificativă pentru bugetul statului. Dacă CEDO dă dreptate magistraților, mecanismul eșalonărilor poate fi declarat ilegal, iar statul român va fi obligat să achite pe loc, integral și cu penalități, toate restanțele salariale din sistemul judiciar.

Cum a funcționat mașinăria de sporuri și egalizări administrative

Răspunsul Guvernului arată modul în care, în ultimii 20 de ani, magistrații au dat în judecată statul și au obținut peste 5.000 de hotărâri definitive favorabile. Ei au invocat discriminări salariale sau eliminarea unor sporuri, obținând:

– Sporul „anticorupție” de 40% din indemnizația brută;
– Sporul pentru risc și solicitare neuropsihică de 50%, deși fusese abrogat prin lege;
– Sporul de confidențialitate de 15% (copiat de la funcționarii publici);
– Generalizarea unor sporuri speciale destinate exclusiv procurorilor DNA, DIICOT sau fostei SIIJ.

Ulterior, prin decizii interne semnate chiar de șefii instituțiilor (Președintele ÎCCJ, Procurorul General, Președintele CSM), valoarea de referință sectorială (VRS) a fost crescută administrativ (deci nu prin decizie a guvernului sau Parlamentului) și fixată la 605,225 lei, generalizând salariile la nivelul maxim în plată.

Mai mult, judecătorii au pronunțat hotărâri fără o cuantificare exactă, arată executivul. Sumele au fost calculate abia în faza de executare silită, unde expertizele judiciare au crescut facturile statului cu penalități uriașe.

Pentru a se apăra la CEDO, Agentul Guvernamental a încercat să centralizeze datoriile. Guvernul arată că Ministerul Public a transmis datele complete despre sumele deja plătite și cele restante către procurori, CSM și Ministerul Justiției ai trimis date parțiale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel București au refuzat să trimită datele cerute

Sumele parțiale cunoscute: Miliarde de lei plătite, alte miliarde restante

Datele strânse parțial de Guvern și transmise G4Media indică dimensiunea creșterilor salariale decise de magistrați pentru ei înșisi:

1. Parchetul General (PÎCCJ): În perioada 2006-2025 au fost pronunțate 3.997 de hotărâri judecătorești. Statul a plătit deja procurorilor 1,7 miliarde de lei și le mai datorează, la nivelul anului 2025, încă 1,12 miliarde de lei

2. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM): Guvernul arată că a fost nevoie de 5 reveniri oficiale pentru ca instituția să raporteze 5.626 de hotărâri judecătorești. S-au plătit 118 milioane de lei și se mai datorează 134 de milioane de lei.

3. Ministerul Justiției: Curțile de Apel din țară (cu excepția CAB și CA Târgu Mureș) au raportat că, doar până în 2022, au plătit magistraților 2,55 miliarde de lei. Situația sumelor rămase de plată este complet necunoscută în curtea Ministerului Justiției.

Cum susține Guvernul că și-au justificat Înalta Curte, condusă de președinta Lia Savonea, și Curtea de Apel București, condusă de președinta Liana Arsenie, refuzul de a transmite datele cerute:

• ”În ceea ce privește Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost solicitate aceleași informații prin adresa nr. L/5542/15550R/AG/5 din data de 23 decembrie 2025. Înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns prin adresa nr. 233/2025 din 21 ianuarie 2025 transmițând că nu deține informații suplimentare celor existente deja la nivel public referitoare la obligațiile privind drepturi salariale achitate anterior sau datorate la momentul actual”.
• ”În ceea ce privește Curtea de Apel București, au fost solicitate informații prin adresa înregistrată sub nr. 13707/C/17.03.2026. Prin adresa nr. 2/13707/CE/25.03.2026, Curtea de Apel București a comunicat că nu pot fi transmise informațiile solicitate, având în vedere lipsa unor centralizări, riscul apariției erorilor, precum și timpul limitat. Menționăm că aceeași instanță nu a transmis informațiile solicitate nici la cererea Ministerului Justiției”

Reamintim că Înalta Curte de Casație a atacat la Curtea Constituțională reforma pensiilor speciale ale magistraților adoptată de guvernul Bolojan. După o întârziere de 6 luni, CCR a declarat constituțională reforma care plafonează pensiile și crește gradual vârsta de pensionare.

Pe de altă parte, CSM critică constant guvernul Bolojan atât pentru reforma pensiilor speciale, cât și pentru faptul că nu alocă și mai mulți bani sistemului judiciar.

Răspunsul integral al Guvernului pentru G4Media legat de litigiul de la CEDO:

”În cauza Andriescu împotriva României (cererea nr. 34779/23 și alte 5 cereri), aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea), reclamanții, având calitatea de magistrați, respectiv magistrați pensionari, pretind încălcarea de către statul român a Articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (Convenția) și a Articolului nr. 1 din Protocolul nr. 1 (protecția proprietății) din Convenție, sub aspectul neexecutării unor hotărâri judecătorești definitive având ca obiect plata unor drepturi de natură salarială. În acțiunea transmisă Curții, reclamanții, în calitate de magistrați, au invocat în cadrul unor proceduri desfășurate în fata instanțelor naționale existența unor tratamente discriminatorii constând în diferențe salariale între judecători sau în comparație cu alte categorii de funcționari din domeniul justiției. În toate cazurile, instanțele au pronunțat hotărâri definitive în favoarea reclamanților, prin care Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și instanțele în cadrul cărora aceștia își desfășurau activitatea au fost obligate să plătească reclamanților drepturile de natură salarială solicitate. În cadrul plângerilor adresate Curții, reclamanții invocă neexecutarea respectivelor hotărâri definitive sau executarea parțială a acestora, inclusiv ca urmare a unor măsuri de eșalonare dispuse prin O.U.G. nr 114/2018, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 115/2023.

În vederea soluționării cauzei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a solicitat Agentului Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului să comunice o serie de informații specifice, în mod particular evoluția cauzelor privind drepturi salariale și conexe ale personalului din domeniul Justiției, numărul total de astfel de cauze și sumele totale plătite și, respectiv, datorate de către statul român în baza unor hotărâri definitive pronunțate în astfel de cauze.

Cu titlu prealabil, pe baza informațiilor ce ne-au fost comunicate, arătăm că astfel de litigii privind drepturi de natură salarială au reprezentat un fenomen extins, rezultând în peste 5.000 de hotărâri favorabile reclamanților (magistrați, personal asimilat acestora, asistenți judiciari, personal auxiliar de specialitate etc.), întemeiate în cele mai multe cazuri pe critici privind retroactivitatea sau ultractivitatea unor dispoziții, precum și pe critici privind discriminarea între diferite categorii profesionale sau chiar între diferitele categorii de magistrați sau angajați din sistemul justiției. De-a lungul timpului, în diferite etape, litigiile au avut ca obiect:

– acordarea primelor de concediu, inclusiv pentru perioadele în care acest drept a fost suspendat;

– acordarea sporului ”anticorupție” în valoare de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară;

– acordarea sporului pentru vechime în muncă, inclusiv după eliminarea acestuia în perioada 2000-2007, chiar și după eliminarea sa prin O.G. nr. 83/2000;

– acordarea sporului pentru risc și solicitare neuropsihică în valoare de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, chiar și ulterior abrogării dispozițiilor referitoare la acesta din Legea nr. 50/1996;

– acordarea unor sporuri prevăzute la nivel legal pentru alte categorii de personal din sistemul public, precum sporul de confidențialitate în valoare de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut în favoarea funcționarilor publici prin O.G. nr. 6/2007;

– acordarea generalizată a unor drepturi prevăzute expres doar pentru anumite categorii de magistrați (așa cum a fost cazul sporurilor pentru procurorii de la nivelul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. sau, mai recent, a procurorilor din cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție).

O caracteristică specifică a tuturor litigiilor de tipul celor anterior menționate a fost faptul că hotărârile judecătorești pronunțate au recunoscut existența unui drept salarial, dar fără o cuantificare exactă a pretențiilor. Drept urmare, calculul cuantumului drepturilor a fost realizat ulterior, în faza de executare, fie prin calculul întocmit la nivelul angajatorului, fie, în unele cazuri, în etapa executării silite, inclusiv prin realizarea unor expertize extrajudiciare sau judiciare, aspect ce a dus la o sporire semnificativă a sumelor de plată, în mod special prin adăugarea de penalități.

Suplimentar, un fenomen ce a determinat creșterea constantă a creanțelor statului a fost reprezentat de o serie de litigii (de ordinul miilor, numărul litigiilor nu prezintă o relevanță deosebită având în vedere că unele acțiuni erau formulate în nume propriu, altele erau colective pentru o instanță întreagă sau o secție a unei instanțe) având ca obiect stabilirea salarizării la nivel maxim, începând cu data de 09.04.2015, în favoarea diverselor categorii de personal din Familia ocupațională ”Justiție”, invocându-se existența unor hotărâri judecătorești pronunțate, chiar dacă nu fuseseră emise ordine de încadrare, iar drepturile bănești fuseseră calculate și achitate până la 31.12.2009. Admiterea în masă a acestor acțiuni a determinat ordonatorii de credite să procedeze la majorarea succesivă a valorii de referință sectoriale prin acte administrative de salarizare, dând curs obligației stabilită de Decizia CCR nr. 794/2016 de egalizare a indemnizațiilor la nivel maxim in plată. Astfel, prin acte interne ale conducătorilor autorităților din domeniul Justiției (Președintele ÎCCJ, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Președintele CSM), drepturile salariale au fost crescute în mod succesiv. Cele mai recente exemple de astfel de acte interne au fost: Consiliul Superior al Magistraturii – Decizia președintelui nr. 89/04.04.2023; Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Ordinele procurorului general nr. 551/12.04.2023 și nr. 568/21.04.2023; Ministerul Justiției – Ordinele ministrului justiției nr. 1184/C/12.07.2023 și nr. 2069/25.10.2023; Ordinele președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 105/29.03.2023, nr. 114/11.04.2023 și nr. 959/12.04.2023, ca urmare a cărora s-a stabilit că drepturile salariale ale diverselor categorii de personal din Familia ocupațională ”Justiție” se vor calcula prin raportare la valoarea de referință 605,225 lei.

Având în vedere sumele foarte mari de plată rezultate din astfel de litigii, în intervalul 2012-2025 au fost adoptate în mod succesiv acte normative prin care a fost eșalonată sau amânată plata anumitor creanțe de acest tip, printre ultimele dintre acestea numărându-se O.U.G. nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative; O.U.G. nr. 156/2024 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene; O.U.G. nr. 52/2025 pentru modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea unor măsuri privind implementarea programelor naționale din domeniul lucrărilor publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri bugetare.

De asemenea, s-a putut observa că instanțele au admis acțiuni formulate împotriva diferitelor autorități, fără a exista o abordare unitară: curțile de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției. Drept consecință, la acest moment nu există o evidență centralizată a datoriilor statului ca urmare a hotărârilor definitive pronunțate în cauze precum cele anterior menționate, fapt ce a determinat Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, funcționând în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, să adreseze solicitări de informații către mai multe autorități, astfel încât să poată prezenta în fața Curții o imagine completă cu privire la situația plății sumelor datorate de statul român în temeiul hotărârilor judecătorești definitive, inclusiv informații cu privire la eșalonarea sau suspendarea anumitor plăți.

Pe baza acestor solicitări, instituțiile menționate au comunicat următoarele:

● În ceea ce privește Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost solicitate informații prin adresa nr. L/5546/23/12/2025. Potrivit informațiilor comunicate, arătăm în perioada 2006-2025 au fost pronunțate 3.997 de hotărâri judecătorești cu privire la drepturi salariale, pe baza cărora:

– Până la finalul anului 2025, cuantumul sumelor plătite ca urmare a hotărârilor judecătorești și actelor administrative reprezentând diferențe salariale a fost de 1.703.538.645 lei;

– La finalul anului 2025, cuantumul sumelor datorate ca urmare a hotărârilor judecătorești și actelor administrative reprezentând diferențe salariale era de 1.122.794.703 lei.

● În ceea ce privește Consiliul Superior al Magistraturii, au fost primite informații limitate, fapt ce a determinat revenirea în mod repetat către reprezentanții acestuia prin: adresa nr. L/5543/15550R/AG/6 din 23.12.2025; adresa nr. L/336/FG15550R/AG/33 din 23.01.2026; adresa nr. L/824/FG15550R/AG//51 din 16.02.2026; adresa nr. L/1085/FG15550R/AG/51 din 05.03.2026; adresa înregistrată sub nr. 19/19355 din 21.04.2026. Potrivit informațiilor comunicate, arătăm în perioada 2006-2025 au fost pronunțate 5.626 de hotărâri judecătorești cu pivire la drepturi salariale, pe baza cărora:

– Până la finalul anului 2025, cuantumul sumelor plătite ca urmare a hotărârilor judecătorești și actelor administrative reprezentând diferențe salariale a fost de 118.305.943 lei;

– La finalul anului 2025, cuantumul sumelor datorate ca urmare a hotărârilor judecătorești și actelor administrative reprezentând diferențe salariale era de 134.872.505 lei.

● În ceea ce privește Ministerul Justiției, au fost solicitate informații similare prin adresa nr. L/5541/15550R/AG/4, acestea fiind transmise extensiv prin adresa nr. 8/86998/2025/12.01.2026 și prin adresa nr. 14/86998/2025/04.03.2026. Potrivit informațiilor comunicate, curțile de apel din România (cu excepția Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș) au transmis că pe baza deciziilor definitive cu privire la obligații de plată de natură salarială pronunțate în perioada 2006-2022:

– Până la finalul anului 2022, cuantumul sumelor plătite ca urmare a deciziilor definitive cu privire la obligații de plată de natură salarială a fost de 2.556.604.347 lei;

– Nu a fost transmisă situația cuantumului sumelor datorate și neplătite ca urmare a deciziilor definitive cu privire la obligații de plată de natură salarială;

– Începând cu anul 2022, pe baza modificărilor legale ce au intervenit, competența păstrării evidențelor a revenit Înaltei Curți de Casație și Justiție.

● În ceea ce privește Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost solicitate aceleași informații prin adresa nr. L/5542/15550R/AG/5 din data de 23 decembrie 2025. Înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns prin adresa nr. 233/2025 din 21 ianuarie 2025 transmițând că nu deține informații suplimentare celor existente deja la nivel public referitoare la obligațiile privind drepturi salariale achitate anterior sau datorate la momentul actual.

● În ceea ce privește Curtea de Apel București, au fost solicitate informații prin adresa înregistrată sub nr. 13707/C/17.03.2026. Prin adresa nr. 2/13707/CE/25.03.2026, Curtea de Apel București a comunicat că nu pot fi transmise informațiile solicitate, având în vedere lipsa unor centralizări, riscul apariției erorilor, precum și timpul limitat. Menționăm că aceeași instanță nu a transmis informațiile solicitate nici la cererea Ministerului Justiției.

Este relevant de menționat că informațiile obținute până la acest moment sunt insuficiente raportat la solicitările Curții Europene a Drepturilor Omului, fapt ce generează un risc cu privire la soluționarea cauzei. Astfel, informațiile transmise vor crea o imagine incompletă, dat fiind că Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel București nu au transmis nicio informație relevantă, deși este de așteptat ca acestea să fie titulare ale unora dintre cele mai mari sume de plată privind creanțe salariale. De asemenea, trebuie notat că informațiile transmise de către Ministerul Justiției privesc exclusiv cuantumul sumelor plătite, iar nu și cuantumul sumelor datorate.

Având în vedere aspectele anterior menționate, Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a solicitat o amânare privind transmiterea informațiilor către Curte, termenul astfel stabilit fiind cel de 12 iunie 2026.”