Europa marchează diferit 80 de ani de la Ziua Victoriei în timp ce continentul se confruntă cu noi realităţi în materie de securitate: conflictul din Ucraina, creşterea cheltuielilor pentru apărare şi schimbarea politicii externe a SUA

În acest an, în timp ce Donald Trump tensionează legăturile transatlantice postbelice până la punctul de rupere, iar în Ucraina continuă cel mai sângeros conflict de pe continentul european din 1945 încoace, Ziua Victoriei din cel de-al Doilea Război Mondial reaminteşte mai mult ca niciodată că pacea în Europa este precară. Însă ţările europene au abordări diferite în ceea ce priveşte marcarea acestei zile. Pentru cea mai mare parte a Europei Centrale şi de Est, sfârşitul celui de-al Doilea război Mondial înseamnă ceva foarte diferit faţă de Vest: începutul vieţii sub un regim comunist, scrie The Guardian, transmite News.ro.

Joi vor avea loc ceremonii solemne la monumentele de război din oraşele şi satele din Franţa, în timp ce ţara îşi onorează morţii şi marchează cea de-a 80-a aniversare a Zilei Victoriei în Europa, o sărbătoare publică în acest an, ca în fiecare an. La Paris, preşedintele Emmanuel Macron va depune o coroană de flori la statuia lui Charles de Gaulle, va merge pe Champs-Élysées până la Arcul de Triumf, va reaprinde flacăra eternă la mormântul Soldatului Necunoscut şi va inspecta trupele. Se va ţine un minut de reculegere, se va cânta La Marseillaise, iar Macron va ţine un discurs despre „valorile care au triumfat în 1945”. Vor fi fanfare militare din şase ţări, o paradă a personalului forţelor armate franceze, steaguri, vehicule de război, reconstituiri istorice şi un miting aerian.

Dar Franţa este una dintre puţinele ţări europene care marchează Ziua Victoriei cu o astfel de ceremonie. Unele o comemorează mai modest, fără o sărbătoare publică; altele o numesc cu totul altfel sau o marchează într-o cu totul altă zi, scrie The Guardian.

„Cea de-a 80-a aniversare a victoriei din 8 mai 1945 implică, mai mult ca oricând, o dublă responsabilitate”, a declarat Ministerul francez al Apărării într-un comunicat: „faţă de ultimii martori supravieţuitori ai războiului şi faţă de generaţia tânără”. În 2025, este mai esenţial ca niciodată ca ceremoniile de Ziua Victoriei „să onoreze sacrificiile celor care au luptat şi au suferit – dar şi să transmită mărturiile şi amintirile lor tinerilor de astăzi”, a declarat ministerul.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN GERMANIA

Această ambiţie este împărtăşită de Berlin, care pentru prima dată va face din această zi o sărbătoare publică, în timp ce Germania – ca şi restul continentului – se confruntă cu schimbările care erodează ordinea postbelică ce a făcut-o bogată, stabilă şi cu o democraţie de neclintit. În întreaga capitală, care a păstrat un peisaj al memoriei războiului şi Holocaustului, sunt planificate o serie de comemorări, expoziţii, relatări ale martorilor, spectacole de teatru, discuţii publice, proiecţii de filme, concerte şi vizite ghidate.

Fiecare dintre fostele lagăre de concentrare naziste de pe teritoriul german, păstrate în prezent ca memoriale, a marcat data eliberării lor de către trupele aliate în această primăvară prin ceremonii solemne care au reunit rândurile tot mai firave ale supravieţuitorilor.

Noul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, va participa la o ceremonie de comemorare într-o biserică din Berlin distrusă de război, la o ceremonie de depunere de coroane şi la evenimentul central al aniversării, o comemorare parlamentară în Reichstag.

NOI REALITĂŢI INCOMODE

Europa a fost zguduită în acest an de câteva noi realităţi incomode. Statele Unite ale lui Trump nu mai par să împărtăşească valorile care au stat la baza alianţei transatlantice din 1945. Este clar că Europa nu se mai poate baza pe SUA pentru a o apăra.

Planul de pace al SUA pentru Ucraina, în măsura în care există, implică discuţii directe, şi adesea deferente, cu agresorul, Rusia lui Vladimir Putin, şi aparent adoptarea multora dintre punctele de vedere ale Moscovei.

„Occidentul, aşa cum îl ştiam noi, nu mai există”, a spus Ursula von der Leyen, şefa Comisiei Europene.

Recunoscând cât de fundamental s-a schimbat mediul de securitate al continentului, Europa creşte radical cheltuielile pentru apărare. Macron a stabilit pentru Franţa un obiectiv de 3,5% din PIB în acest an, o creştere de 30 de miliarde de euro pe an.

Merz a mers şi mai departe. „Având în vedere ameninţările la adresa libertăţii şi păcii de pe continentul nostru, trebuie să spunem şi despre apărarea noastră: orice este nevoie”, a spus el. Conservatorul cândva cumpătat a asigurat o creştere importantă a cheltuielilor pentru apărare şi infrastructură înainte chiar de a fi lider.

Alţii îl urmează: Belgia, Danemarca, Finlanda, Polonia, Republica Cehă, statele baltice şi chiar Ungaria şi Slovacia, ţări favorabile Moscovei, se numără printre cele 16 state UE care au activat o derogare bugetară pentru creşterea semnificativă a cheltuielilor pentru apărare.

ABORDĂRI DIFERITE

Este de înţeles că, cu cât ţările sunt mai apropiate de Rusia, cu atât sunt mai alarmate şi consideră problema mai presantă. Diferenţe similare au fost evidente după război şi sunt reflectate în abordarea fiecărei ţări de a marca sfârşitul acestuia, notează The Guardian.

Pentru Europa de Vest, inclusiv pentru Marea Britanie, Ziua Victoriei a anunţat în mare măsură revenirea libertăţii şi triumful democraţiei şi a marcat sfârşitul agresiunii şi ocupaţiei naziste, măcelul unei generaţii de tineri şi ororile Holocaustului. Chiar şi aşa, puţini o comemorează în acelaşi mod sau chiar în aceeaşi zi. Belgia îşi combină ceremoniile cu Ziua Armistiţiului, pe 11 noiembrie, care marchează sfârşitul Primului Război Mondial. Ţările de Jos şi Danemarca sărbătoresc Ziua Eliberării pe 5 mai. Italia, unul dintre aliaţii de război ai Germaniei, marchează, de asemenea, Ziua Eliberării – victoria asupra guvernului marionetă al lui Mussolini – dar pe 25 aprilie.

Iar pentru cea mai mare parte a Europei Centrale şi de Est, sfârşitul celui de-al doilea război mondial înseamnă ceva foarte diferit: începutul vieţii sub un regim comunist.

Rusia însăşi comemorează Ziua Victoriei cu o uriaşă paradă militară pe 9 mai, pentru simplul motiv că atunci când armistiţiul care a pus capăt războiului a intrat în vigoare la ora 23.01 la Berlin, pe 8 mai 1945, la Moscova era deja data de 9 mai, din cauza diferenţei de fus orar.

În acest an, subliniind faliile politice mereu prezente în Europa, Kremlinul a declarat că premierul slovac Robert Fico, favorabil Moscovei, şi Aleksandar Vučić, preşedintele ultranaţionalist al Serbiei, vor participa, în ciuda criticilor puternice ale UE.

O contra-paradă, la care vor participa miniştrii de externe ai UE, va avea loc la Liov, în Ucraina.

Alte state din fostul bloc estic, de la Belarus la Bosnia şi Herţegovina, continuă să marcheze Ziua Victoriei pe 9 mai. Cu toate acestea, multe dintre acestea, inclusiv Polonia, Republica Cehă, Estonia, Letonia şi Lituania, au trecut la data de 8 de când şi-au recâştigat independenţa, alegând să nu marcheze data la care au căzut sub control sovietic.

Indiferent ce înseamnă Ziua Victoriei pentru europeni la cea de-a 80-a aniversare, schimbările profunde de securitate cu care se confruntă din nou continentul îi conferă o greutate deosebită. Istoricul german Oliver Hilmes a fost mai puţin dramatic decât von der Leyen, dar a subliniat acelaşi lucru. „Cine va proteja Europa?”, se întreabă el. „Se poate spune cu siguranţă: aniversarea zilei de 8 mai 1945 ne ajunge din urmă cu o răzbunare”, a punctat el, citat de The Guardian.