Euobserver: Codașa Pactului Verde al UE? România riscă să piardă bani investind sume considerabile în tehnologii „de tranziție”, când de fapt atenția ar trebui să i se concentreze pe soluții concrete de decarbonizare

Mecanismul de Redresare și Reziliență (RRF) al UE nu e menit doar să ajute economic statele membre care întâmpină probleme de pe urma pandemiei, ci și să promoveze dubla lor tranziție, verde și digitală, transmite Euobserver, citată de Rador.

Dacă principii precum „climate mainstreaming” [integrarea politicilor de adaptare climatică în programele guvernamentale – n.trad.] au fost convenite la nivelul UE, adevăratul examen pentru RRF îl va constitui transpunerea acelor cerințe în planurile de investiții propuse de guverne.

În cazul țărilor din Europa Centrală și de Est precum România, pachetul de redresare ar putea reprezenta un catalizator important al tranziției energetice – dar nu și în lipsa unei planificări deliberate și concentrate pe viitor a investițiilor.

România, ca și ceilalți membri UE, se confruntă cu sarcina apreciabilă de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 și de a reduce emisiile cu efect de seră cu 55% până în 2030.

Estimările guvernului plasează costul acestei tranziții undeva în marja de 15-30 de miliarde de euro – din care o parte semnificativă ar putea fi acoperită de RRF. Însă actualul plan al României nu exploatează la maxim această șansă de a dezvolta un plan de investiții calibrat pentru transformarea sectorului energetic.

Planul românesc pentru cheltuirea fondurilor RRF a fost publicat în ultimele săptămâni, lăsând mult loc de îmbunătățire în privința cheltuielilor energetice.

RRF obligă statele membre să-și rezerve 37% din fondurile de redresare pentru măsuri referitoare la climă și biodiversitate.

Pilonul „Tranziției Verzi” al planului (RRP) României se concentrează în principal pe administrarea apei și pe mobilitate (investiții care, deși relevante, ar fi putut fi încadrate la alți piloni), ceea ce lasă doar o proporție relativ mică pentru energia regenerabilă.

Din totalul de 30 de miliarde alocat României de RRF, 1,3 miliarde de euro (adică numai 4%) sunt rezervate energiei regenerabile și eficienței energetice.

Nu sunt precizate decât câteva exemple concrete de proiecte de energie regenerabilă care pot beneficia de pe urma finanțării. În ciuda necesității presante de decarbonizare a sectoarelor încălzirii și energiei din România, ea nu constituie o prioritate de investiție în planul de redresare.

Capcana gazului

Concomitent, gazele naturale reprezintă o prioritate majoră în secțiunea energetică a planului, iar „rețelele de gaz inteligente” sunt considerate ca ținând de cerințele de acțiune climatică stipulate de RRF.

Planul pune accent pe expansiunea utilizării gazului, urmărind să conecteze noi consumatori la rețeaua de gaze, în ciuda existenței unor alternative regenerabile.

Gazul e considerat un „combustibil de tranziție”, o abordare care nu reprezintă o administrare strategică a tranziției energetice și care riscă să prelungească dependența României de combustibilii fosili.

Dat fiind intervalul relativ scurt de timp rămas până în 2050, nu ne-au mai rămas cicluri de investiție suficiente pentru o tranziție comodă, prin intermediul gazului, la energia regenerabilă.

Investițiile realizate astăzi în infrastructura de gaz comportă riscul real de a nu aduce beneficiile adecvate.
Mai mult decât atât, absența investițiilor în energie regenerabilă acum, când celelalte state UE le realizează, riscă să așeze România într-o postură retrogradă comparativ cu vecinii ei din UE.

România are un potențial considerabil de energie regenerabilă, dar investițiile în ea au stagnat în ultimii ani din cauza schimbării permanente a politicilor, a obstacolelor birocratice și a mai sus menționatei concentrări politice pe gaz.

În recomandările ei pentru fiecare țară în parte, Comisia Europeană a subliniat în cazul României importanța orientării politicilor de investiție spre surse energetice cu carbon redus și spre eficiența energetică.

Acum chiar sunt disponibile fonduri UE pentru a se proceda astfel; României i-ar putea fi puse la dispoziție cel puțin 32 de miliarde de euro pentru tranziția verde, cu condiția de a fi implementate în mod adecvat integrarea politicilor climatice în programul guvernamental și reciclarea în scopuri climatice a profiturilor obținute din schema UE de tranzacționare a emisiilor.

RRF ar putea oferi un stimulent necesar tranziției energetice a României, așezând țara pe o traiectorie către neutralitatea climatică.

Dar, din contră, energiei regenerabile i se acordă o importanță relativ redusă, iar factorii de decizie continuă să fie obsedați de combustibilii fosili.

România riscă să piardă bani investind sume considerabile în tehnologii „de tranziție”, când de fapt atenția ar trebui să i se concentreze pe soluții concrete de decarbonizare și pe scheme cuprinzătoare de finanțare a surselor regenerabile de energie.

Includerea măsurilor climatice în programul guvernamental nu e un simplu exercițiu de bifare a unui punct pe o listă. Din contră, pentru acele state UE care sunt dispuse să profite de ocazie, reprezintă șansa unui salt remarcabil în cursa tranziției energetice.

Articol de Eusebiu Stamate și Ciara Barry (activiști pentru politici climatice UE la grupul de reflecție nonprofit Sandbag)

Sursa: Euoberver/ Rador/ Traducere: Andrei Suba