Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Volodimir Zelenski a anunțat că șeful biroului său prezidențial și cel mai apropiat aliat, Andrii Iermak, și-a prezentat vineri demisia, pe care președintele care a acceptat-o. În cei cinci ani în care a ocupat această funcție, Iermak a trecut de la rolul de fost consilier prezidențial la eminența cenușie a politicii ucrainene, un adevărat vicepreședinte al țării. Ce l-a determinat pe unul dintre cei mai puternici oficiali ai Ucrainei să demisioneze?, se întreabă BBC.
Volodimir Zelenski a anunțat demisia lui Iermak în discursul său de seară.
„Nu vreau ca nimeni să aibă întrebări pentru Ucraina. Prin urmare, astăzi sunt luate următoarele decizii interne. În primul rând, Biroul Președintelui Ucrainei va fi reorganizat. Șeful Biroului, Andrii Iermak, și-a prezentat demisia”, a declarat președintele ucrainean.
Consultările privind noul șef al biroului vor avea loc sâmbătă, a adăugat el.
Cu toate acestea, Iermak nu va fi jelit de mulţi. Monopolizarea puterii de către acesta a atras critici şi frustrări din ce în ce mai mari atât în Ucraina, cât şi din partea aliaţilor occidentali, scrie POLITICO, citat de news.ro. Nu este de mirare că politicienii din opoziţia ucraineană şi foştii oficiali care s-au certat cu Iermak au salutat vestea plecării sale, spunând că speră ca aceasta să marcheze o schimbare majoră în modul în care Zelenski guvernează şi o îndepărtare de stilul său de guvernare strict controlată.
„Nu credeam că este posibil să plece vreodată”, a declarat un fost oficial ucrainean de rang înalt, care a cerut să nu fie identificat pentru a „nu fi văzut ca dansând pe mormântul lui Iermak”.
Demiterea lui Iermak a avut loc pe fondul unui scandal de corupție de mare amploare în Ucraina. În dimineața zilei de vineri, 28 noiembrie, Biroul Național Anticorupție (NABU) a percheziționat apartamentul său. Iermak, potrivit propriilor declarații, „a cooperat pe deplin” cu anchetatorii și le-a acordat „acces deplin la apartament”.
Iermak nu a comentat încă decizia sa de a demisiona.
Percheziția la domiciliul lui Iermak și demisia sa au avut loc la două săptămâni după ce Biroul Național Anticorupție din Ucraina (NABU) a raportat descoperirea unei „organizații criminale de nivel înalt” care opera în sectorul energetic ucrainean. NABU l-a identificat pe omul de afaceri Timur Mindich ca fiind liderul acestei organizații.
Potrivit anchetatorilor, el și complicii săi au creat un sistem care le-a permis să primească comisioane ilegale din majoritatea achizițiilor Energoatom, operatorul tuturor centralelor nucleare ucrainene. Compania este deținută în proporție de 100% de stat.
Timur Mindich este o cunoștință de lungă durată a lui Volodimir Zelenski și coproprietar al studioului său, Kvartal 95 (care produce conținut video, inclusiv serialul „Servitorul poporului” cu Zelenski în rolul principal). Mindich îl cunoaște pe Andrii Iermak de asemenea de mult timp, încă de pe vremea când Iermak lucra în domeniul cinematografic, nu în politică.
„El era implicat în producția de filme, la fel ca mine. Așadar, avem o relație foarte prietenoasă. Așa a fost întotdeauna și, cu voia lui Dumnezeu, așa va fi întotdeauna”, a declarat Mindich reporterilor, întrebat despre relația cu Iermak.
Totuși, s-ar putea să nu fie vorba doar de relații de prietenie.
Potrivit Politico, oponenții politici ai fostului șef al Biroului Președintelui Ucrainei au încercat să-l implice direct într-un scandal de corupție, susținând că el sau unul dintre asociații săi este persoana la care se referă interceptările telefonice legate de dosarul energetic și publicate de Biroul Național Anticorupție al Ucrainei (NABU) sub numele de „Ali Baba” (AB, de la inițialele lui Andrii Borisovici, Iermak). Cu toate acestea, NABU a declarat că „nu poate nici confirma, nici infirma” această acuzație.
Andrii Iermak a devenit șeful Biroului Președintelui Ucrainei în februarie 2020, înlocuindu-l pe Andrii Bohdan.
Iermak s-a născut la Kiev în 1971. Este avocat internațional de profesie și, de la sfârșitul anilor 1990, se ocupă de probleme legate de drepturile de autor. Printre clienții companiei pe care a fondat-o se numără mari canale de televiziune și companii cinematografice internaționale, precum Disney, Pixar și Universal. Cu puțin timp înainte de a intra în politică, Iermak a produs chiar el câteva filme.
Postul de televiziune ucrainean Inter era, de asemenea, client al companiei sale din 1999. În 2010, Volodimir Zelenski a devenit producător general al Inter. Acolo l-a cunoscut Iermak pe viitorul președinte.
„Suntem prieteni sinceri cu Vladimir Alexandrovici de mulți ani”, a declarat Iermak într-o conversație cu jurnaliștii de la Ukrainska Pravda.
În primăvara anului 2019, a început să viziteze regulat sediul de campanie al lui Volodimir Zelenski. După victoria lui Zelenski, a fost numit consilier prezidențial.
Zelenski a declarat ulterior că inițial îl avea în vedere pe Iermak pentru funcția de viceprim-ministru pentru teritoriile ocupate, dar s-a decis că o funcție guvernamentală i-ar restricționa contactele lui Iermak, așa că acesta a devenit consilier al președintelui.
Responsabilitățile lui Iermak nu au fost făcute publice, dar surse BBC au declarat la momentul respectiv că Zelenski i-a încredințat cele mai sensibile chestiuni de politică externă.
Cu toate acestea, în timp, Iermak a început să manifeste interes pentru chestiuni de politică internă, ceea ce a dus în mod natural la tensiuni cu șeful Biroului Prezidențial, Andrii Bohdan. Public, cei doi Andrii au negat conflictul, dar într-un interviu acordat Interfax-Ucraina, Zelenski l-a recunoscut efectiv („conflictele există, ele interferează cu munca”) și l-a concediat pe Bohdan.
„Este o simbioză între două persoane, iar Zelenski are câștig de cauză. Iermak nu spune niciodată „nu”. La orice prostie, orice complot: „Să facem așa”. „Super! Hei, băieți, intrați. Președintele a venit cu ideea”, a descris Bohdan natura relației dintre Zelenski și Iermak, după demisia sa.
În cei cinci ani în care a ocupat funcția de șef al Biroului Președintelui Ucrainei, Iermak a devenit eminența cenușie a guvernului ucrainean, cunoscut în spatele ușilor închise drept vicepreședinte al țării. Acest lucru s-a reflectat, printre altele, în numirea unor persoane loiale lui în funcții cheie din țară.
De exemplu, actualul prim-ministru al Ucrainei, Iulia Sviridenko, este considerată omul lui Iermak. De la sfârșitul anului 2020 până în noiembrie 2021, ea a fost adjunctul său în Biroul Prezidențial, apoi s-a mutat în guvern, devenind prim-viceprim-ministru și ministru al economiei în guvernul lui Denis Șmihal.
„Țara este condusă de cinci sau șase manageri. Sau, mai degrabă, de unul singur, și numele lui este Andrii Iermak. Înlocuirea lui Șmihal, care este „Iermak în cămașă”, cu Sviridenko, care va fi „Iermak în fustă”, înseamnă că nu se schimbă nimic”, a declarat fostul președinte și lider al partidului de opoziție Solidaritatea Europeană, Petro Poroșenko, imediat după ce Zelenski și-a anunțat intenția de a înlocui șeful guvernului.
Jurnaliștii de la proiectul de investigație Bihus.Info, cu sediul la Kiev, au scris că persoane apropiate șefului Oficiului Prezidențial au primit funcții de rang înalt în Ministerul Apărării, Banca Națională, agențiile de aplicare a legii și de securitate, precum și în companiile de stat.
Chiar și în timpul mandatului său de consilier prezidențial, Iermak a concentrat practic întreaga sferă a politicii externe a activităților președintelui asupra sa.
Până la invazia pe scară largă, el era, în esență, principalul comunicator cu Moscova. Iermak nu numai că a fost în spatele schimbului de prizonieri din 2019 (care a dus la întoarcerea regizorului Oleg Sențov la Kiev), dar a jucat și un rol cheie în negocierile pentru organizarea summitului Normandia 4 (Franța, Germania, Ucraina și Rusia) la Paris, în decembrie 2019. Atunci, imediat după summit, a avut loc singura întâlnire a lui Volodimir Zelenski cu Vladimir Putin.
Este adevărat că metodele lui Andrii Iermak erau destul de îndepărtate de diplomația tradițională. Acest lucru a dus uneori la tensiuni cu conducerea anterioară a Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei și, uneori, la scandaluri.
De exemplu, în vara anului 2019, Iermak a devenit principalul intermediar între Kiev și echipa președintelui american Donald Trump. În același timp, oficialii americani făceau presiuni asupra Ucrainei să deschidă o anchetă asupra lui Hunter Biden. La acea vreme, tatăl său, vicepreședintele Joe Biden, își anunțase deja intenția de a candida la nominalizarea democrată pentru președinție, devenind astfel un potențial adversar al lui Trump în alegerile prezidențiale din 2020.
Andrii Iermak a discutat în mod informal posibilitatea unei anchete asupra lui Hunter Biden în timpul unei întâlniri cu avocatul personal al președintelui american, Rudy Giuliani. Potrivit ziarului Financial Times, aceste negocieri l-au determinat pe Trump să-l sune pe Zelenski și să-i spună: „Aș vrea să ne faci o favoare”. Acest lucru a dus în cele din urmă la lansarea unei proceduri de destituire împotriva președintelui american, din cauza suspiciunilor că ar fi exercitat presiuni asupra omologului său ucrainean.
Acest incident a avut, fără îndoială, un impact asupra relației dintre președintele ucrainean și Trump după revenirea acestuia din urmă la Casa Albă. Puțin peste o lună mai târziu, întâlnirea lor din Biroul Oval s-a încheiat cu o altercație istorică.
Și acesta nu este singurul exemplu. Iermak a fost cel care, împotriva sfaturilor oficialilor americani și ucraineni, a insistat asupra întâlnirii personale dintre Zelenski și Trump în februarie anul acesta, la scurt timp după întoarcerea lui Trump la Casa Albă. Recepția din Biroul Oval, care s-a încheiat cu o ceartă istorică, a fost pe punctul de a submina relațiile dintre cele două țări.
Activitățile lui Iermak, scria FT, au provocat nemulțumiri nu numai în rândul administrației Trump și al republicanilor, ci și în rândul democraților.
Crearea unui sistem anticorupție în Ucraina a fost o condiție esențială pentru a primi ajutor din partea țărilor occidentale și rămâne una dintre principalele cerințe pentru aderarea țării la Uniunea Europeană.
În această vară, Rada Supremă a adoptat în mod neașteptat o lege care subordonează efectiv două organisme anticorupție – Biroul Național Anticorupție (NABU) și Parchetul Specializat Anticorupție (SAPO) – Procurorului General. Cu alte cuvinte, acest lucru a privat NABU și SAP de independența lor.
Acest lucru a dus la cele mai mari proteste din Ucraina de la începutul războiului pe scară largă. Dar nu numai ucrainenii erau nemulțumiți, ci și aliații europeni ai Kievului. Situația a ajuns în punctul în care Uniunea Europeană a planificat să reducă ajutorul acordat Ucrainei, potrivit New York Times.
Sub o astfel de presiune, o săptămână mai târziu, Zelenski a prezentat Radei un nou proiect de lege care restabilea independența organismelor anticorupție din Ucraina și care a fost din nou susținut de deputați.
După cum a scris The Economist săptămâna aceasta, rapiditatea cu care a fost adoptată legea s-ar putea datora faptului că, la sfârșitul lunii iulie, membrii „grupului criminal” expus acum de Biroul Național Anticorupție al Ucrainei (NABU) și-au dat seama că conversațiile lor erau înregistrate. În urma acestui fapt, Biroul Prezidențial a început să exercite presiuni asupra agențiilor anticorupție din Ucraina, se arată în publicație, iar Rada a adoptat în scurt timp versiunea inițială a legii.
Într-o publicație a revistei The Economist, o sursă din serviciile de informații a comparat amploarea scandalului de corupție din Ucraina cu „un atac cu bombă nucleară”.
Cu toate acestea, aliații europeni ai Ucrainei au reacționat public la scandal cu reținere. De exemplu, ministrul de externe al Uniunii Europene, Kaja Kallas, a calificat situația drept „extrem de neplăcută”. Potrivit cancelarului german Friedrich Merz, Berlinul se așteaptă „ca Ucraina să continue să implementeze măsuri și reforme anticorupție în țara sa”. Această reacție poate fi explicată prin teama europenilor că criticile publice ar putea juca în favoarea adversarilor Kievului (în Europa, aceasta înseamnă în primul rând Ungaria) și ar putea deraia eforturile Ucrainei de a adera la UE.
Unii oficiali europeni au subliniat chiar că ancheta NABU a demonstrat că organismele anticorupție ale țării funcționează și că nu există dovezi de utilizare abuzivă a fondurilor europene.
Cu toate acestea, într-o declarație anonimă pentru Politico, un oficial european a afirmat că Comisia Europeană (CE) „va trebui cu siguranță să reconsidere” modul în care finanțează sectorul energetic ucrainean. De la începutul războiului pe scară largă, CE a alocat „peste 3 miliarde de euro” în ajutor pentru sectorul energetic al Ucrainei, scrie publicația.
Oficial, însă, UE nu vorbește despre planuri de reducere a ajutorului acordat Kievului din cauza „Minditchgate”.
În același timp, fostul înalt oficial ucrainean se așteaptă ca Bruxelles-ul să-și intensifice eforturile de a lega o parte din finanțarea sa de reformele din Ucraina. „Dar tabuul general privind critica publică a Ucrainei va rămâne”, a spus el.
Niciun oficial american nu a comentat public scandalul de corupție din Ucraina. Cu toate acestea, sursele The Economist apropiate de biroul prezidențial ucrainean se temeau că „unii oficiali americani” ar putea exploata scandalul pentru a presiunea Kievul să accepte „cererile nerezonabile” conținute în noul plan al Washingtonului de a pune capăt războiului din Ucraina. Sursele publicației au remarcat că lansarea planului a coincis cu cea mai gravă criză politică din Ucraina de la invazia rusă.
Mai mult, Iermak a condus delegația ucraineană la discuțiile dintre SUA și Ucraina care au avut loc săptămâna trecută la Geneva. În urma discuțiilor , s-a anunțat că părțile au înregistrat progrese semnificative, iar SUA au început să ia în considerare unele dintre propunerile făcute de Kiev.