E timpul ca Europa să aibă o strategie fermă în faţa lui Putin

„Europa are o problemă cu Vladimir Putin. Ultranationalismul revanşard al președintelui rus, pe care o uriașa majoritate dintre ruși îl aprobă prin alegeri, e plin de repercusiuni dincolo de frontiere. Un război rece al secolului XXI se dezvoltă la porțile noastre!, scrie un editorialist al publicaţiei belgiene Le Soir, citat de Rador, într-una dintre cele mai lucide analize dedicate preşedintelui rus.

Războiul rece riscă să se aprindă la cea mai mică scânteie, scrie jurnalistul Philippe Regnier, care trece în revistă principalele ameninţări ruse la adresa securităţii europene.

„Ce e de făcut? Pare prudent să fie masate tancurile în țările NATO din Est și să se mențină sancțiunile pentru a-i arată lui Putin că există linii roşii ce nu pot fi trecute. Asta nu reprezintă o politică, din păcate: o himeră pentru Europa, sfâșiată între „ulii” anti-ruși și adepții omului forte – „putinizarea” spiritelor se extinde și pe Vechiul Continent.

Împreună cu fidelii săi comunicatori, Vladimir Putin s-a arătat maestru în arta de a semăna îndoiala, să facă greu de distins linia care separă adevărul de fals, să amețească spiritele, să întoarcă cele mai rele acuzații contra acuzatorilor săi.

Este Kremlinul „în spatele” atacurilor cibernetice? În spatele campaniilor de dezinformare pe rețelele de socializare? Al loviturilor sub centură pentru a influența rezultatele alegerilor din democrațiile noastre? Al tentativei de lovitură de stat în Muntenegru chiar în momentul în care micuţul stat se pregătea să intre în NATO? Armata sa regulată este cu adevărat masată în Donbas? Va ataca el cablurile submarine de internet? Atâtea suspiciuni, atâtea temeri, atâtea acțiuni concepute pentru ca să fie aproape imposibil să fie demascat cu certitudine cine este răspunzător pentru ele.

Sunt apoi faptele, indiscutabile. Alegerile de duminică au fost programate, cinic, în ziua celei de-a patra aniversări a anexarii de către Moscova a peninsulei Crimeea și a orașului Sevastopol. Stăpânul de la Kremlin, după luni de negări vehemente, a sfârșit prin a recunoaște că „micii omuleți verzi” debarcați înarmați, dar fără însemne, pentru a prelua controlul instituțiilor din Crimeea pe 27 februarie 2014 erau soldați ruși. Oricare ar fi gradul de susținere din partea populației locale, în mare măsură ruși, această remodelare a unui stat prin forța militară „rămâne o provocare directă la adresa securității internaționale”, după cum a arătat UE.

Militarizarea peninsulei Crimeea produce îngrijorare in vecinătate. Desfășurarea de rachete de croazieră care pot fi dotate cu ogive nucleare în enclava de la Kaliningrad dă fiori. Doctrina nucelară îngrijorează de asemenea, deoarece ia în calcul lovituri inițiale”.

„La naiba cu relativismul”, scrie ziaristul belgian. „Rusia lui Putin încearcă să refacă „sfere de influență”. Europa de asemenea, dar fără a recurge la forță sau la amenințare. Faptele sunt suficient de grave pentru a ne obliga să elaborăm o strategie fermă față de acest actor”, îşi încheie acesta editorialul.