Dr. Cătălin Iacob, medic primar radioterapie, medic specialist oncologie, MedLife : „Avem supraviețuiri impresionante pentru unele cancere, din ultimii ani”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În tratarea cancerului, inteligența artificială există deja – de pildă, softurile din radioterapie folosesc AI de peste 10 ani. Imunoterapia se dezvoltă accelerat și are rezultate spectaculoase. Dar de o echipă medicală depinde ca toate inovațiile să fie folosite la potențialul lor maxim, pentru fiecare pacient în parte, consideră dr. Cătălin Iacob, medic primar cu o experiență de peste 30 de ani în radioterapie și oncologie.

Iar în oncologie, munca este eminamente de echipă, explică dr. Iacob, membru în tumor board-urile care au loc la Spitalul de Oncologie MedLife din Brașov, în care se discută fiecare caz: „Eu pot să operez foarte bine”, exemplifică medicul, „dar dacă medicul anatomopatolog nu ar interpreta piesa cum se cuvine, riscăm să supra-tratam sau să sub-tratam pacientul. În specialitatea mea – nu pot să fac radioterapie dacă nu am imagistică de foarte bună calitate. Apoi, eu pot să realizez un plan impecabil de radioterapie, dar nu fără fizicieni de înaltă clasă care să facă corect dozimetria, și apoi de tehnicieni competenți care să-l implementeze. Așadar, e nevoie de colaborare cu personal supracalificat în fiecare etapă de decizie și de aplicare a recomandărilor de tratament.”

Radioterapia ca opțiune de tratament

În tumor board-uri, cei care stabilesc, în cele din urmă, planul de tratament sunt medicii oncologi. Ei au vederea amplă asupra pacientului oncologic. De regulă, tratamentele sunt integrate și secvențiate, rar pacientul are posibilitatea să aleagă între tipurile de intervenție terapeutică. Unul dintre cazuri este cancerul incipient de prostată, unde se poate opta între chirurgie laparoscopică sau robotică și radioterapie cu doze curative, cu rezultate similare.

„Practic, pacientul își alege efectele adverse care pot apărea”, explică dr. Iacob. „După chirurgie există riscul incontinenței urinare, iar în urma radioterapiei – stricturi, adică dificultăți la urinare, dar rata de apariție a efectelor secundare este foarte mică”. Din sute de pacienți tratați cu cancer al prostatei, dr. Iacob a avut doar trei cu sângerări rectale post-radioterapie, care s-au rezolvat într-o ședință, printr-o procedură asemănătoare cauterizării.

Un alt exemplu recent despre progresele tehnologice în medicină este al unei paciente de 86 de ani, cu o tumoră pulmonară de sub 2 cm. Femeia ar fi putut decide fie extirparea chirurgicală, fie radioterapia stereotactică, o procedură foarte țintită, care folosește doze mari de radiații, în doar câteva ședințe, cu efecte secundare minime pentru organele din jur. A ales-o pe cea din urmă, a făcut patru ședințe de maximum 30 de minute și acum așteaptă să facă CT-ul ulterior de evaluare.

Alegerea ei e confirmată de studii clinice care au comparat cele două proceduri și au monitorizat apoi pacienții pentru efecte secundare, rezultate și supraviețuire, completează medicul.

Efecte adverse pot apărea în absolut orice tratament, chirurgical sau non-chirurgical, spune dr. Iacob: „Dar efectul secundar al cancerului, al netratării, este mult mai mare. În orice decizie e vorba de analiza probabilității – 5%, 70% – și cântărești înainte de a lua o decizie”. O bună informarea a pacientului despre procedurile investigaționale și terapeutice îl ajută să hotărască ce i se potrivește.

Fiind un tratament local sau regional, efectele adverse ale radioterapiei variază în funcție de ce anume iradiezi și cu ce doză. Pentru asta există constrângerile, adică niște limite pe care le impune radioterapeutul – de exemplu, plămânul sănătos, din jurul tumorii, să nu primească doze peste anumite valori.

Unele organe sunt „mai permisive” – de exemplu, vezica urinară tolerează doze mai mari de radiații decât rectul. Pe de altă parte, când iradiezi colul uterin, o parte din vezică primește o doză importantă de iradiere și își pierde din elasticitate, adică vei merge mai des la toaletă. „Acesta e tipul de efecte adverse care pot apărea”, afirmă dr. Iacob. „Sunt continue și pe viață, dar pacientul trebuie să le înțeleagă și să și le asume.”

În cazul unei recidive, re-iradierea este posibilă, dar răspunsul la iradiere va fi mai redus, pentru că celulele respective au deja o radio-rezistență intrinsecă. „Dar există celelalte metode terapeutice”, spune medicul, „tratamentul citostatic sau imunoterapia, o terapie țintită”.

Imunoterapie, o soluție de prezent și viitor în tratarea cancerului

Celulele canceroase au anumite mutații genetice care determină, de fapt, boala, iar imunoterapia se referă la potențarea reacției organismului de a recunoaște celulele canceroase ca ceva străin și de a determina un anumit tip de răspuns imun de blocare sau eliminare a celulelor aberante.

Dar nu toate cancerele de un anumit tip au o anumită mutație, de aceea unii pacienți răspund la anumite molecule, alții nu. Iar uneori, și atunci când răspund, o pot face pentru o anumită perioadă de timp, după care clone ale celulelor o iau de la capăt. „De aceea spun: cancerul este o boală cronică, eu nu folosesc cuvântul vindecare, iar evoluția naturală a cancerului e extrem de diferită în funcție de localizare”, conchide dr. Iacob.

Le recomandă pacienților săi să-și păstreze stilul de viață, pe cât posibil. Nu le dă speranțe false, dar a văzut și rezultate spectaculoase datorită evoluției științifice: supraviețuiri impresionante în unele cancere de sân metastatice (10 ani) sau bronho-pulmonare cu o anumită mutație. Își amintește de două paciente cu forme de cancer de sân identice, aparent. Era 1995, înainte de apariția unui medicament împotriva celulelor cu mutație HER2, care a revoluționat tratamentul. Una a murit cu metastaze cerebrale după șase luni, cealaltă era bine după cinci ani. „Acum știu de ce. Pentru că una avea HER2 pozitiv – aproximativ 20% din total au și fac foarte frecvent metastaze cerebrale.”

„Așa se va întâmpla și în viitor”, spune medicul. „Uneori voi ști de ce unii merg foarte prost în ciuda tratamentelor noastre. Și vor apărea și soluții. Sunt fascinat de imunoterapie și de combinația dintre imunoterapie și radioterapie.”

Când se fac testările genetice

Doar în anumite cazuri și preferabil la recomandarea unui consilier genetician, explică dr. Iacob, pentru că nu există tratament pentru toate mutațiile, deci simplul fapt că știu că am o anumită mutație nu îmi aduce niciun beneficiu. În plus, nu toți oamenii care au o anumită mutație vor face cancer.

„În cancerele colorectale, ale sânului, plămânului, în melanomul malign sunt multe tipuri de medicamente și se recomandă un profil genetic”, afirmă medicul. Pentru altele, se fac testări genetice doar în scopul cercetării.

Dr. Iacob nu vorbește despre vindecarea cancerului, dar vorbește despre tratarea lui. Vindecarea se referă la ceva ce dispare și nu mai apare niciodată, or și o fractură lasă urme.

Un pacient se consideră tratat atunci când a terminat tratamentul – iar asta durează între șase luni și un an și jumătate –, explică dr. Iacob, dar el rămâne în monitorizare. „Ca să vedem dacă recidivează, dacă recidivează local, dacă recidivează la distanță”. Cancerul de cap și de gât, de exemplu, presupune imagistică și examen local, în funcție de localizare și cât de avansat a fost. În primul an controlul se face la trei luni, pentru că și riscul de recidivă este cel mai mare în primii doi ani. „Cu cât trece timpul și nu recidivează, cu atât scade riscul de recidivă”, completează medicul.

Pe de altă parte, dr. Iacob atrage atenția că o persoană care a avut cancer are un risc de trei ori mai mare de a-l face al doilea, fără legătură cu primul, și a avut pacienți și cu patru cancere în 35 de ani.

Practic, cu toții avem o predispoziție genetică pentru a face cancer, mai mare sau mai mică. Și factorii de mediu sunt importanți, dar influența lor e totuși scăzută, e de părere medicul. Cauzele principale ale cancerului tot nu se cunosc, așa că ce ne rămâne de făcut sunt depistarea precoce și investițiile în cercetare și dezvoltare de noi terapii țintite.