Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Universitățile din România au avut din 2005 și până anul acesta recomandarea oficială de la Ministerul Educației de a încuraja reclamarea situațiilor de hărțuire sexuală în universități și de a proteja confidențialitatea studenților care depun astfel de sesizări. Recomandarea a fost trimisă de fostul ministru Mircea Miclea, care după ce a promovat prin ordin de ministru primul cod de etică în universități, le-a transmis instituțiilor de învățământ superior un model reper de cod de etică universitar, pentru ca fiecare instituție de învățământ superior să știe cum să-și elaboreze propriul cod de etică.
Un capitol distinct în acest model de reper de cod de etică universitar trimis de Ministerul Educației în 2005 universităților din România, pentru ca acestea să-și creeze pe baza lui propriile coduri de etică, stabilește chiar modul în care universitățile trebuie să-și construiască propriile proceduri de descurajare a hărțuirilor sexuale și de gestionare a cazurilor, dacă ele apar.
„[…] victimele hărţuirii se sfiiesc să povestească astfel de experienţe de teamă că nu vor fi crezute sau că vor fi condamnate că au avut un comportament provocator care a atras hărţuirea. Prin urmare este necesar ca persoanele afectate de astfel de manifestări să fie încurajate să reclame astfel de cazuri. Ignorarea şi minimalizarea cazurilor de HS [Hărțuire Sexuală – N.Red.] nu le face să dispară, ci dimpotrivă, conduc la creşterea incidenţei lor”, prevede documentul „Cod Etic pentru Universități: proiect model reper pentru universități”, la pagina 21.
„Facultăţile îşi stabilesc, atât din rândul studenţilor, cât şi al cadrelor didactice, consilieri pentru astfel de probleme (avocatul studenţilor, ofiţerul pentru acţiuni afirmative) precum şi un organism care se ocupă de siguranţa mediului universitar (în cămine şi în incinta universităţii); Universităţile trebuie să facă publice modalităţile de adresare şi de rezolvare a unor astfel de plângeri, precum şi persoanele desemnate să ofere consiliere”, prevede modelul reper de Cod etic universitar trimis universităților din România încă din 2005.
„Consiliul de etică trebuie să păstreze un dosar al faptelor, pentru a putea verifica eventuala repetiţie din partea aceleiaşi persoane”, recomanda Ministerul Educației, în urmă cu aproape 20 de ani.
„Hărţuirea sexuală este o problemă foarte delicată. Consilierii pentru acest gen de probleme sunt persoanele instruite să dea sfaturi, să răspundă la întrebări, să rezolve cazurile minore şi incipiente şi să protejeze persoanele consiliate de orice indiscreţii care le-ar putea afecta. Ei pot să facă parte din Consiliile de etică, dar nu este obligatoriu.. Consilierilor nu li se permite să dezvăluie conversaţiile pe această temă (decât în cazul unei lezări fizice sau a unei disturbări psihice semnificative ca urmare a hărţuirii) fără permisiunea expresă a persoanei care a solicitat consilierea. Consilierii se pot adresa la solicitarea celor consiliaţi, sau atunci când cazul afectează serios climatul academic, Comisiei de etică, Decanilor, Rectorilor, Senatelor Universităţii”, prevede documentul trimis de Ministerul Educației către universități, în 2005.