Distorsionarea Holocaustului și păstrarea narațiunii corecte în Europa de Est / Cazul Nicușor Dan – opinie Jerusalem Post

Ultimele luni au fost foarte dificile pentru cei care doresc să păstreze narațiunea corectă a Holocaustului în Europa de Est, o regiune care, de la trecerea de la comunism la o formă de quasi-democrație, a devenit un focar de teribile distorsiuni ale Holocaustului.

Deși multe țări acceptă faptul că Holocaustul a avut loc și a fost o tragedie teribilă, aproape toate refuză să recunoască rolul major pe care l-au jucat cetățenii lor în uciderea în masă a locuitorilor evrei.

De exemplu, lituanienii, care au participat în mod semnificativ la uciderea în masă a 96,4% din evreii lituanieni (212.000 din 220.000 de evrei care trăiau în Lituania în timpul ocupației naziste), încă refuză să-și asume orice responsabilitate pentru masacre și să anuleze statutul de eroi al „eroilor” lor care au colaborat cu naziștii în uciderea în masă a concetățenilor lor evrei – același lucru este valabil în toată Europa de Est.

Trei exemple recente de denaturare a Holocaustului sunt suficiente pentru a demonstra problema, care este foarte răspândită în Europa de Est post-sovietică.

Incidente recente în Letonia și Croația

Primul a avut loc în Letonia în urmă cu aproximativ două luni. Un procuror local a decis că ucigașul în masă leton Herberts Cukurs – unul dintre ofițerii de rang înalt ai notoriului Arajs Kommando, care a ucis zeci de mii de evrei letoni și belaruși și care a fost asasinat de Mossad în Uruguay – nu era un criminal. Această decizie i-ar permite să fie îngropat în cimitirul eroilor letoni, conform dorinței familiei sale și a naționaliștilor extremiști letoni.

Numeroase proteste din partea organizațiilor evreiești atât din Israel, cât și din Letonia l-au determinat pe procurorul leton să-și schimbe temporar decizia, dar problema nu este închisă definitiv.

Un al doilea exemplu a avut loc acum o lună în Zagreb, capitala Croației, unde jumătate de milion de fani ai celui mai popular cântăreț al țării, Marko Perković, mai cunoscut sub porecla „Thompson”, au cumpărat bilete pentru cel mai mare concert din istorie, care a fost chiar inclus în Cartea Recordurilor Guinness.

Problema în acest caz este că Thompson este un susținător fanatic al regimului fascist care a condus „Statul Independent al Croației”, creat de Germania nazistă și Italia fascistă, un guvern care a lansat trei genocide împotriva sârbilor, evreilor și romilor (țiganilor) și a fost responsabil pentru uciderea în masă a sute de mii de oameni nevinovați.

Ceea ce a făcut acest concert atât de îngrozitor a fost faptul că nu au existat proteste împotriva lui, iar politicieni de seamă au participat împreună cu copiii lor mici, unii dintre ei chiar făcând fotografii împreună cu Thompson.

Un alt incident în România

Al treilea exemplu, de data aceasta din România, este deosebit de alarmant. Președintele nou ales Nicușor Dan, membru al comunității liberale și progresiste, contestă o lege parlamentară adoptată recent, menită să sporească eficacitatea și accesibilitatea eforturilor de combatere a antisemitismului. Dan susține că legea încalcă libertatea de exprimare, o justificare folosită frecvent în România de antisemiti și negaționiștii Holocaustului.

La fel de îngrijorătoare a fost recentă sa declarație în cadrul unei conferințe de presă, în care și-a exprimat opoziția față de urmărirea penală a organizațiilor care glorifică foștii lideri naziști români ca eroi. Mai recent, președintele Dan a refuzat în mod deschis să se conformeze unei hotărâri a Curții Constituționale a României, care a confirmat legalitatea și urgența punerii în aplicare a legii împotriva antisemitismului.

În loc să accepte decizia obligatorie a Curții, el și-a anunțat intenția de a retrimite legea în Parlament pentru a fi revizuită în conformitate cu opiniile sale personale.

Aceasta este o decizie extrem de controversată, interpretată de antisemiti și negaționiștii Holocaustului ca un sprijin pentru opiniile lor revizioniste și rasiste.

Acțiunile președintelui au dus la o creștere semnificativă a incidentelor antisemite și a negării Holocaustului, inclusiv la o intensificare a hărțuirii online a evreilor români și la glorificarea pe scară largă a colaboratorilor naziști și a neonaziștilor contemporani. Poziția sa a inversat efectiv ani de progrese înregistrate de România în combaterea antisemitismului local și a negării Holocaustului.

În lumina acestor evoluții recente, întrebarea este: cine este responsabil pentru combaterea distorsionării Holocaustului? Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim a condamnat cu asprime decizia procurorului leton, ceea ce a fost foarte util, dar nu a reacționat la ceea ce s-a întâmplat în Croația sau la ceea ce se întâmplă în România.

IHRA, Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului, nu a reacționat deloc la niciunul dintre aceste incidente, ceea ce nu este deloc surprinzător, având în vedere că este o organizație apolitică și că toate deciziile sale trebuie să fie luate în unanimitate. Astfel, istoricii și experții în Holocaust sunt nevoiți să ia atitudine în speranța că vor putea convinge politicienii locali să facă ceea ce trebuie făcut.

În ultimele patru decenii, istoricul Holocaustului Efraim Zuroff a jucat un rol important în aducerea criminalilor naziști în fața justiției, în calitate de vânător șef de naziști al Centrului Simon Wiesenthal. Maximilian Marco Katz a contribuit, de asemenea, la acest articol. El este fondatorul și directorul Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România.