Directorul Institutului Wiesel Alexandru Florian amendează punerea la îndoială a Raportului Comisiei Wiesel, confundat cu un document anonim

“Într-un articol postat pe blog Adevărul, Cristian Unteanu, amestecând evenimente și strategii de combatere a antisemitismului de astăzi cu referiri la istoria interbelică, pune sub semnul îndoielii „un text” despre antisemitismul românesc din urmă cu aproape 100 de ani. Textul este de fapt primul capitol al Raportului Final al Comisiei „Elie Wiesel” vechi din 2004.

În română și engleză se găsește pe site la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Muzeului Holocaustului al Statelor Unite de la Washington și Memorialului Holocaustului, Yad Vashem, de la Ierusalim.

Între timp, despre antisemitismul lui A.C. Cuza sau Nicolae Păulescu, despre fascismul lui Octavian Goga sau al Mișcării Legionare au apărut studii și volume.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Necunoașterea lor nu poate fi un argument pentru „uitarea” unei istorii care a dus direct la Holocaust. Astăzi, din luna mai, România are o strategie guvernamentală de combatere a negaționismului și antisemitismului tocmai ca reacție la recrudescența radicalismului antisemit.” a declarat pentru G4Media Alexandru Florian.

Articolul la care se referă directorul Institutului Wiesel se numește Un document redactat ca un teribil rechizitoriu împotriva crimelor României legionare. N-am mai citit aşa ceva.

“În diverse cercuri de la Bruxelles şi din alte capitale circulă traduceri ale documentului intitulat ‘Fundalul şi Precursorii Holocaustului. Rădăcini ale antisemitismului românesc. Antisemitismul Ligii Apărării National Creștine şi al Gărzii de Fier. Politicile antisemite ale guvernului Goga şi ale dictaturii regale’.” scrie autorul.

“Este teribil, foarte bine și profesionist realizat, oricum teribil de impresionant pentru lectorul străin, mai ales dacă, neștiind nimic sau aproape nimic despre România, dorește s-o așeze în contextul deschis de noua Strategie europeană împotriva anti-semitismului elaborată de Comisia Europeană și dată publicității în urmă cu câteva zile.” continuă articolul.

“Ar trebui, cred, că cine mai are autoritate în țara asta, dacă mai există așa ceva, să mobilizeze o echipă de specialiști (dacă nu mai avem români, să identifice competențele externe necesare) și, astfel, să formuleze un răspuns la ce scrie acolo. Nu eu şi nici dvs. nu o putem face în lipsa competențelor reale. Dar ar trebui făcut pentru ca, măcar acum, să vedem care a fost adevărul și care (și în ce măsură) a fost propaganda isterizată într-un sens sau altul.” conchide autorul.

În final este atașat un document în format PDF de 46 de pagini, calificat de articol drept anonim, care este de fapt un capitol din Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, prezidată în perioada 2003 – 2004 de laureatul Premiului Nobel, Elie Wiesel.

Numită de președintele României la acea dată, Ion Iliescu, în 2003 și formată din personalități din România și străinătate, raportul a fost publicat în octombrie 2004, iar textul său a fost însușit oficial de statul român, care a recunoscut responsabilitatea regimului Antonescu în moartea a 280 – 380 mii de evrei și 11 mii de romi în perioada 1940 – 1944.

Alexandru Florian este directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România și fost membru al Comisiei Wiesel.