Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Zborul 164 din Texas a aterizat pe Aeroportul Internațional Maiquetía pe 24 iunie. La bord se aflau 147 de venezueleni deportați din Statele Unite: 120 de bărbați, 19 femei, 5 băieți și 2 fete. La sosire, au fost cazați la Hotelul Santuario La Llanada din La Guaira, unde urmau să îndeplinească formalitățile de imigrare. Câteva ore mai târziu, două cutremure devastatoare au lovit statul la nord de Caracas, notează Agenția de presă Rador, care preia Corriere della Sera.
Din acea clădire și din oamenii din interiorul ei a mai rămas puțin. Au supraviețuit doar 12 dintre cei 147 de pasageri ai acelui zbor „blestemat”.
Deportații au reușit să vorbească puțin cu familiile care îi așteptau acasă înainte ca pământul să înceapă să se sfâșie. Rudele și prietenii au fost cei care au dat alarma pe rețelele de socializare, acuzând autoritățile că le-au împiedicat pe cele 147 de persoane să părăsească complexul hotelier, transformându-l astfel într-o capcană mortală.
Sosirea avionului fusese anunțată cu mare fast într-un videoclip postat pe rețelele de socializare de către organizatorii așa-numitei „Gran Misión Vuelta a la Patria”, un program de repatriere a venezuelenilor din Statele Unite.
„A fost haos de la bun început. M-au mințit; mi-au spus că fiul meu a fost salvat și dus cu ambulanța”, a declarat presei locale Oswadeliz Núñez, mama lui Alejandro Núñez, în vârstă de 28 de ani. „L-am căutat în fiecare spital din Caracas. Ulterior, autoritățile responsabile de operațiunea de recuperare ne-au trimis o listă și am văzut că fiul meu se număra printre cele 95 de persoane dispărute”, rămase captive sub dărâmăturile hotelului.
„Cerem să ni se permită să intrăm în zonă, însă autoritățile blochează accesul din motive de siguranță. Clădirea este situată pe un drum îngust și abrupt, ceea ce îngreunează și mai mult accesul utilajelor grele necesare pentru îndepărtarea molozului”, a spus femeia. Conform relatării sale, luni, la fața locului se afla un singur buldozer.
Henry, unul dintre pasageri, a povestit pe rețelele de socializare că se aflau cu toții la subsol, ocupându-se de acte. „Când am văzut că pământul începe să tremure, am reușit să alerg sus și să ies, în ciuda faptului ca edificiul se prăbușea”. A pierdut contactul cu ceilalți în timp ce fugea. „Nimeni nu a reușit să se salveze; sunt sigur de asta”. Cu toate acestea, el crede că acolo jos, unii ar mai putea fi în viață, deoarece placa de beton de la etajul de deasupra și niște paturi suprapuse ar fi putut crea o „barieră împotriva molozului”.
Așa-numita „Marea Misiune de Întoarcere în Patrie” – rezultatul unui acord între administrația Trump și guvernul de la Caracas – este oficial un program social pentru „repatrierea voluntară” și reintegrarea migranților venezueleni vulnerabili. Zborurile pleacă în principal din centre de migrație situate în Texas (El Paso), Arizona (Phoenix) și Florida (Miami). Autoritățile venezuelene au sărbătorit întoarcerea a zeci de mii de cetățeni, însă opoziția susține că această cifră este neglijabilă în comparație cu cele peste 7 milioane de venezueleni care au fugit din țară.