Descoperiri dintr-o peșteră preistorică sugerează că neandertalienii și oamenii moderni au împărtășit tradiții culturale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O serie de descoperiri arheologice realizate într-o peșteră din sudul Turciei indică faptul că neandertalienii și oamenii moderni nu doar au coexistat în aceeași regiune, ci este posibil să fi împărtășit și anumite obiceiuri și tradiții culturale, scrie CNN.

Cercetarea, publicată în revista PNAS, oferă noi indicii despre relațiile dintre cele două specii umane în urmă cu zeci de mii de ani.

ADN-ul antic a demonstrat deja că Homo sapiens și neandertalienii s-au încrucișat în trecut.

Însă noul studiu sugerează că interacțiunile dintre cele două grupuri ar fi putut merge dincolo de schimburile genetice.

„Rezultatele noastre indică faptul că neandertalienii și Homo sapiens au împărțit probabil mai mult decât același teritoriu”, a declarat coordonatorul cercetării, arheologul İsmail Baykara de la Universitatea Gaziantep.

Potrivit acestuia, asemănările observate în tehnologia uneltelor, practicile de vânătoare și utilizarea anumitor cochilii sunt compatibile cu existența unor contacte culturale între cele două populații.

O peșteră care păstrează urmele ambelor specii

Studiul s-a concentrat asupra peșterii Üçağızlı II, situată în apropierea coastei Mediteranei.

Deși situl era cunoscut de mai mult timp, cercetările sistematice au început abia în 2020.

Arheologii au descoperit aici mai multe resturi umane, inclusiv dinți și fragmente de maxilar.

Analiza sedimentelor a arătat că neandertalienii au ocupat peștera între aproximativ 77.000 și 59.000 de ani în urmă, iar ulterior aceasta a fost locuită de Homo sapiens, între 59.000 și 47.000 de ani în urmă.

Această succesiune oferă cercetătorilor o oportunitate rară de a compara direct comportamentele celor două specii în același loc și într-o perioadă relativ apropiată.

Analiza obiectelor descoperite în peșteră a scos la iveală similitudini remarcabile. Atât neandertalienii, cât și oamenii moderni produceau unelte din silex folosind tehnici specifice culturii musteriene, un stil asociat de obicei cu neandertalienii și denumit după situl Le Moustier din Franța.

În plus, cele două grupuri vânau aceleași specii de animale, inclusiv capre sălbatice, cerbi și mistreți.

Pentru cercetători, această continuitate sugerează că schimbările culturale nu au fost neapărat legate de apariția unei noi specii în regiune.

Cochilii care ridică noi întrebări

Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost prezența cochiliilor speciei Columbella rustica atât în straturile asociate neandertalienilor, cât și în cele atribuite oamenilor moderni.

Aceste cochilii sunt prea mici pentru a fi folosite ca sursă de hrană și au fost transportate de la litoral în interiorul peșterii.

Unele exemplare prezintă perforații, ceea ce a alimentat ipoteza că ar fi putut avea rol decorativ sau simbolic.

Până acum, astfel de obiecte erau asociate în principal cu Homo sapiens. Noile descoperiri sugerează însă că și neandertalienii acordau importanță acestor cochilii și le colectau în mod deliberat.

O perioadă-cheie din istoria umanității

Peștera Üçağızlı II datează dintr-o etapă crucială a evoluției umane, când Homo sapiens începea să se răspândească din Africa către Eurasia.

Cercetătorii consideră că regiunea Levantului, care include actualul Orient Mijlociu și sudul Turciei, a fost unul dintre principalele puncte de contact între oamenii moderni și neandertalieni. Cu toate acestea, dovezile arheologice directe din această perioadă sunt puține, ceea ce face ca descoperirile din peșteră să fie deosebit de valoroase.

Potrivit lui Ludovic Slimak, arheolog la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică din Franța, studiul demonstrează că sosirea oamenilor moderni nu a însemnat automat înlocuirea unei culturi neandertaliene cu una complet nouă.

„Ceea ce este cu adevărat interesant este faptul că Homo sapiens pare să fi adoptat sau să fi continuat o tradiție musteriană locală deja bine înrădăcinată”, a explicat cercetătorul.

El subliniază că descoperirea completează alte situri europene care prezintă scenarii diferite și sugerează o imagine mult mai complexă a contactelor dintre cele două specii, cu multiple valuri de migrație, influențe reciproce și schimburi culturale.

Autorii studiului consideră că sunt necesare noi cercetări pentru a stabili dacă situația observată la Üçağızlı II reprezintă o excepție sau reflectă un model mai larg de interacțiune între neandertalieni și Homo sapiens.

Dacă ipoteza se confirmă, rezultatele ar putea schimba modul în care este înțeleasă relația dintre cele două specii, sugerând că acestea nu au fost doar rivali sau vecini temporari, ci și participanți la un schimb cultural care a durat mii de ani.