De ce sunt unii democraţi îngrijoraţi că nominalizarea lui Bernie Sanders pentru 2020 ar putea fi implacabilă

Bernie Sanders a câştigat alegerile primare ale Partidului Democrat în New Hampshire cu puţin mai mult de un sfert din voturi. El are mai puţini delegaţi decât Pete Buttigieg, fostul primar de South Bend, Indiana. Şi atunci de ce sunt îngrijoraţi mulţi democraţi de centru-stânga că autoproclamatul socialist democrat este favorit pentru a obţine nominalizarea drept candidat la prezidenţiale?

Pentru că chiar acum există prea mulţi candidaţi din linia de centru a partidului care îşi împart restul voturilor.

(analiză preluată din USA Today, via Rador)

„De fiecare dată când se epuizează o ‘alternativă moderată’, apare alta”, spunea Dan Pfeiffer care a lucrat la campania lui Barack Obama din 2008, pe podcastul lui, în ziua următore primarelor din New Hampshire.

Înainte de începerea votului în Iowa, luna aceasta, fostul vicepreşedinte Joe Biden dispunea de coaliţia cu cel mai puternic potenţial pentru a-l învinge pe Sanders ca favorit al africano-americanilor, moderaţilor albi şi alegătorilor vârstnici. Dar Biden s-a plasat pe poziţia a patra în Iowa. A obţinut un dezamăgitor loc cinci în New Hampshire după ce i-a pierdut pe moderaţi şi alegătorii vârstnici pe care şi i-au raliat Buttigieg şi senatoarea de Minnesota, Amy Klobuchar. Iar sondajele la nivel naţional au început să arate o scădere a sprijinului pentru Biden din partea afro-americanilor.

Matt Grossman, director al Institutului pentru Politici Publice şi Cercetare Socială de la Universitatea statului Michigan, a spus că nu este deloc clar că vreo altă persoană poate reconstitui coaliţia potenţial învingătoare pe care o avea Biden.

„Bernie este al doilea în ochii alegătorilor de culoare şi primul pentru celelalte minorităţi”, a postat pe Twitter Grossman. „Totodată el este opţiunea de rezervă pentru alegătorii lui Biden”.

Edificarea unei coaliţii

Buttigieg a obţinut cel mai mare sprijin din partea unor genuri diferite de alegători, în Iowa şi New Hampshire. Dar în statele cu o mai mare diversitate rasială, Nevada şi South Carolina, care vor vota spre sfârşitul lunii curente, Buttigieg va trebui să convingă mai mulţi alegători de culoare, decât proporţia pe care sondajele arată că el o atrage la nivel naţional.

De asemenea, Klobuchar încă nu a demonstrat că ar dispune de vreun sprijin puternic din partea alegătorilor africano-americani. Şi ea nu dispune de o organizare de campanie la fel de amplă ca a lui Buttigieg, care s-a plasat în primii doi, alături de Sanders în Iowa şi New Hampshire.

Ca urmare rămân ipotetic cel puţin trei scenarii diferite, conform strategilor democraţi veterani William Galston şi Elaine Kamarck.

S-ar putea ca suficient de mulţi adepţi ai lui Biden şi ai senatoarei de Massachusetts Elizabeth Warren să-şi transfere voturile către unul din primii trei finalişti din New Hampshire – Sanders, Buttigieg sau Klobuchar.

Sau, fostul primar de New York, Michael Bloomberg, care nu concurează în primele patru state dar cheltuieşte din greu în state care votează în 3 martie, să obţină suficient sprijin pentru a prelua conducerea după ‘Super Tuesday’ (o zi de marţi din luna martie în care au loc concomitent alegeri primare în numeroase state americane).

Şi mai există posibilitatea ca primarele să nu se limpezească până în iunie, niciunul din candidaţi nereuşind să convingă o majoritate a delegaţilor înaintea convenţiei naţionale din iulie, scriau Galston şi Kamarck într-o analiză, miercuri.

Aceasta ar fi prima convenţie a democraţilor care are nevoie de mediere, din ultimii 68 de ani.

Majoritatea democraţilor nu sunt ‘liberali’

În ultimii 20 de ani, proporţia din alegători înregistraţi ca fiind democraţi sau cu afinităţi democrate şi care se consideră „liberali” sau „foarte liberali” a crescut de la 27% în 2000 la 47% în 2019, conform Pew Research Center. Dar o cotă uşor mai mare de alegători democraţi încă se consideră moderaţi (38%) sau conservatori (14%).

Ca urmare, partidul este mult mai divers din punct de vedere ideologic decât Partidul Republican. Cam două treimi din alegătorii înregistraţi ca republicani sau cu afinităţi republicane se califică drept conservatori, conform Pew.

„Sunt un democrat de centru. Nu sunt un progresist. Eu cred că unele din lucrurile despre care vorbeşte el sunt pur şi simplu nerealiste din punct de vedere financiar”, spunea Steve Nadeau, fan Biden din Massachusetts, despre Sanders. „Este prea radical”.

Alegătorii democraţi şi cu afinităţi democrate au în comun atitudini similare faţă de un domeniu larg de valori şi unele probleme concrete. Dar există o diferenţă de intensitate. De exemplu, majoritatea democraţilor susţin gratuitatea învăţământului la universităţile publice şi realizarea unui program de asigurări de sănătate administrat de guvern. Dar adepţii lui Sanders şi Warren au cele mai puternice sentimente faţă de aceste propuneri, conform unui studiu din ianuarie al Pew Research Center.

La începutul anului, Biden avea avantaj în rândul alegătorilor conservatori şi moderaţi ai democraţilor. Liberal-democraţii erau împărţiţi între o multitudine de candidaţi. Democraţii ultraliberali îl preferau la limită pe Sanders faţă de Warren, arată sondajele Pew.

Dar Biden şi Warren nu au reuşit să câştige prea multă susţinere la începutul votului.

Sondajele la ieşirea de la urne în New Hampshire (NH) arată că Sanders a câştigat 46% din voturile „ultraliberale”. El şi Buttigieg au concurat din greu pentru alegătorii „oarecum liberali”. Buttigieg şi Klobuchar şi-au împărţit voturile moderaţilor.

Aşa că Sanders a rămas deasupra cu 26%, în pofida faptului că 53% din democraţii din New Hampshire i-au susţinut fie pe Buttigieg, fie pe Klobuchar sau pe Biden.

„Asta spune multe despre actuala stare de lucruri din tabăra democraţilor, faptul că Bernie Sanders are mult mai mari şanse să obţină nominalizarea după ce a câştigat 26% din voturi în NH, decât avea după ce câştigase 60% cu patru ani în urmă”, posta pe Twitter David Wasserman, analist politic de la grupul nonpartizan Cook Political Report.

Victoria cu o minoritate de voturi

Acest lucru provoacă stupoare în rândul unor democraţi. Există preocuparea că Sanders nu ar fi un candidat puternic la alegerile generale împotriva lui Trump şi că o nominalizare a lui Sanders le-ar îngreuna democraţilor sarcina de a-şi apăra circumscripţiile legislative care au adus partidului majoritatea în Camera Reprezentanţilor la scrutinul din 2018.

„Ştiu că în unele zone din Partidul Democrat Bernie Sanders crează panică, deoarece el dispune de o bază şi de resurse pentru a continua”, afirma strategul democrat veteran David Axelrod, miercuri pe podcastul său. Axelrod a adăugat însă că Sanders ar trebui să fie îngrijorat că nu a demonstrat că îşi poate lărgi baza de susţinători. „Este greu să-ţi croieşti drum spre nominalizarea Partidului Democrat cu 25%”, a spus Axelrod.

Democraţii se confruntă cu o situaţie oarecum similară cu a cea prin care au trecut republicanii în 2016, când aveau o multitudine de candidaţi. Trump a fost nominalizat de Partidul Republican în pofida faptului că doar 23% din alegătorii republicani l-au sprijinit consecvent de la începutul procesului de nominalizare până în aprilie 2016, conform studiilor Pew.

Dar Trump a fost ajutat de faptul că, spre deosebire de competiţia pentru nominalizare a Partidului Democrat, multe state i-au atribuit celui mai votat candidat toţi delegaţii, în loc să-i împartă proporţional. De exemplu, Trump a obţinut toţi delegaţii statului Carolina de Sud, în pofida faptului că şi-a adjudecat mai puţin de o treime din voturile primare de acolo.

Spre deosebire de acea situaţie, în NH Sanders şi Buttigieg au obţinut fiecare nouă delegaţi, cu toată victoria cu 1,3% a lui Sanders asupra lui Buttigieg.

Dar dacă Sanders ajunge să aibă un avans în privinţa delegaţilor, atribuirea proporţională a delegaţilor le poate îngreuna celorlalţi misiunea de a-l mai prinde din urmă.

Acest lucru s-ar putea petrece cu ocazia ‘Super Tuesday’ când sunt puşi în joc o treime din delegaţi, conform lui Pfeiffer. Dacă Sanders câştigă California cu 8-10% el ar putea cumula cu 100 de delegaţi mai mulţi decât ceilalţi. Depăşirea unui astfel de avantaj ar necesita ca un alt candidat nu doar să-l întreacă în alte state, dar să obţină şi victorii cu o mare majoritate.

Dacă Warren, Biden, Klobuchar, Buttigieg şi Bloomberg vor mai candida în Super Tuesday, Sanders şi-ar putea efectiv adjudeca nominalizarea în 1 aprilie, prezice Pfeiffer.

Atac împotriva lui Sanders

Sanders beneficiază totodată de faptul că el nu este supus unui atac susţinut. Warren nu l-a combătut în competiţia lor pentru cei mai liberali alegători ai partidului.

Acum însă s-ar putea să se intensifice criticile dinspre centru-stânga, în special la adresa proiectului Medicare for All (asigurări medicale pentru toţi) promovat de Sanders. De la NH, Biden şi miliardarul Tom Steyer au spus că este necesar ca Sanders să explice mai bine sursele de finanţare pentru planul său guvernamental care ar înlocui sistemul de asigurări private.

„Alţii spun că ori va fi Medicare for All, ori nimic”, afirmă Buttigieg într-un clip pubicitar din Nevada. „Aprob acest mesaj spunând că alegerea vă aparţine”.

Cel mai puternic sindicat în plan politic din Nevada, Culinary Union al lucrătorilor din cazinouri, nu şi-a declarat susţinerea pentru vreun candidat. Dar şi-a avertizat membrii că asigurarea pe care o vor primi în cadrul proiectului Medicare for All s-ar putea să nu fie la fel de bună ca ofertele negociate de sindicatul lor.

Sanders a fost învins la limită de Clinton în Nevada în 2016. Între timp şi-a raliat mulţi alegători latino-americani.

Însă Sanders a fost literalmente zdrobit de Clinton în South Carolina, primul stat cu o populaţie importantă de afro-americani.

Perspectivele lui sunt încă ameninţate de posibilitatea ca un unic candidat să cucerească o proporţie mare din voturile persoanelor de culoare, conform analiştilor de la Centrul pentru Politică de la Univestitatea Virginia. Însă această ameninţare s-a diminuat mult ca urmare a dificultăţilor cu care se confruntă Biden.

Şi Steyer a curtat din greu comunitatea afro-americană din South Carolina unde alegătorii de culoare constituie aproximativ 60% din electoratul democraţilor. El este susţinut de unii activişti afro-americani, inclusiv Edith Child, femeia din South Carolina creditată cu popularizarea strigătului mobilizator „Fired up! Ready to go!” care a devenit o trăsătură definitorie a campaniei din 2008 a lui Obama.

„Pentru Sanders”, scriau Kyle Kondik şi J. Miles Colman de la centrul respectiv, „cu cât rămân mai viabili candidaţii, cu atât este mai bună poziţia lui”.

Chiar înainte ca alegerile din Iowa şi NH să se soldeze cu eşecul de a canaliza câmpul candidaţilor de centru-stânga spre conturarea unui contracandidat vizibil pentru Sanders, democratul Mike Rosler îşi exprima îngrijorarea privind capacitatea partidului de a-şi depăşi diviziunile interne.

„Democraţii sunt cei care au de pierdut, cât timp nu există lupte interne”, a spus Rosler, analist de 44 de ani din Massachusetts, la un eveniment din ianuarie în sprijinul lui Biden, în NH. „Dacă votul nu este scindat, este imposibil de câştigat pentru Trump şi imposibil de pierdut pentru democraţi. Eu cred că poate fi doar o înfrângere autoprovocată.”

Articol de Maureen Groppe / Traducerea: Adriana Buzoianu