FOTO | De ce „știe” apa unde să se întoarcă? Geograful Daniel Diaconu explică de ce Bucureștiul se inundă mereu în aceleași locuri

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Furtunile care au inundat din nou Bucureștiul și au blocat bulevarde, pasaje și stații de metrou readuc în discuție o întrebare pe care locuitorii Capitalei și-o pun după fiecare episod de ploi torențiale: de ce apa se acumulează aproape de fiecare dată în aceleași locuri?

Potrivit lui Daniel Diaconu, geograf și hidrolog, profesor la Facultatea de Geografie, răspunsul nu ține de un singur factor, ci de suprapunerea reliefului natural peste modul în care orașul a fost construit în ultimele decenii.

„Inundațiile ce se produc în București sunt rezultatul unui cumul de factori. Dintre cei mai importanți enumerăm relieful de câmpie cu pante reduse, antropizarea terenului natural prin suprafețe extinse betonate și asfaltate, o rețea de colectare a apelor pluviale care nu corespunde nici tehnic și nici conceptual preluării unor astfel de cantități de apă și dezvoltarea urbanistică a orașului, caracterizată prin densitate mare de construcții și spații verzi insuficiente”, explică profesorul.

„Apa își amintește pe unde curgea”

Potrivit specialistului, Bucureștiul păstrează o „memorie a apelor”, iar multe dintre zonele care se inundă astăzi coincid cu foste văi, bălți sau terenuri umede.

„Evident că avem o memorie a apelor, a zonelor care datorită particularităților reliefului sunt predispuse inundațiilor. Dar sunt și alte zone care, din cauza construcțiilor realizate ulterior, au devenit inundabile”, spune Daniel Diaconu.

În opinia sa, impermeabilizarea masivă a terenurilor reprezintă unul dintre principalii factori care amplifică efectele ploilor torențiale.

„Impermeabilizarea suprafețelor permeabile exercită un efect clar favorizant al inundațiilor. Mai mult spațiu pentru râuri este un concept actual, conform căruia este necesară regândirea amenajării teritoriale, mai ales în zonele locuite”, explică acesta.

Dâmbovița și Colentina nu mai preiau apa orașului

Deși Bucureștiul este traversat de râurile Dâmbovița și Colentina, acestea nu mai îndeplinesc decât într-o măsură redusă rolul natural de evacuare a apelor provenite din precipitații.

„Râurile Dâmbovița și Colentina drenează teoretic suprafața orașului București. Practic, ele sunt izolate de ceea ce înseamnă suprafața de recepție a apelor pluviale, din cauza sistematizării teritoriale, a construcțiilor subterane și a transformării Dâmboviței într-o cuvetă betonată. Doar punctual apa mai ajunge în aceste râuri, cea mai mare parte fiind direcționată către rețeaua de canalizare”, afirmă profesorul.

În timpul episoadelor de precipitații foarte intense, această rețea ajunge rapid la limită, iar apa se acumulează pe carosabil și în zonele joase ale orașului.

Hărțile oficiale nu surprind toate punctele critice

Daniel Diaconu arată că România dispune de hărți privind riscul de inundații, însă acestea nu reflectă toate zonele care se inundă astăzi în București în urma ploilor extreme.

Pe hărțile existente apar, printre altele, zone din apropierea râului Colentina, arealul Parcului Cișmigiu – Calea Plevnei – Vasile Pârvan și zona Timpuri Noi – Bulevardul Abatorului – Calea Văcărești. În realitate însă, episoadele recente arată că apa se acumulează frecvent și în Parcul Carol, pe strada 11 Iunie, în Rondul Coșbuc, în Piața Universității sau în localitățile limitrofe precum Dobroești și Pantelimon.

Soluțiile nu înseamnă doar mai multe spații verzi

În ultimii ani, conceptul de „oraș-burete” a fost prezentat drept una dintre soluțiile pentru adaptarea orașelor la schimbările climatice. Daniel Diaconu consideră însă că, în cazul Bucureștiului, infrastructura verde trebuie completată de investiții majore în infrastructura tehnică.

„În situația actuală de dezvoltare a orașului București, măsurile bazate exclusiv pe natură nu mai pot fi suficiente. Sunt necesare atât măsuri constructive – bazine de retenție, redimensionarea canalelor colectoare și sisteme separate pentru apele pluviale –, cât și măsuri non-structurale, precum spații verzi și trotuare permeabile”, explică profesorul.

Aceste intervenții nu ar reduce doar riscul de inundații, ci ar contribui și la diminuarea efectului de insulă de căldură urbană.

„Aceste măsuri contribuie ulterior la creșterea umidității aerului, la scăderea temperaturilor maxime și, practic, la un microclimat urban mai prietenos”, spune el.

Nu contează doar câtă apă este reținută, ci cât de repede ajunge în canalizare

Întrebat dacă mai multe parcuri, păduri urbane și spații verzi ar putea preveni inundațiile, specialistul spune că efectul cel mai important nu este cantitatea de apă reținută, ci ritmul în care aceasta este eliberată.

„Nu cantitatea ce se reține este foarte importantă, ci faptul că ea este evacuată treptat și nu mai inundă străzi, locuințe și parcări”, concluzionează Daniel Diaconu.

Afirmațiile profesorului vin în contextul în care mai mulți specialiști în urbanism și adaptare climatică susțin că Bucureștiul trebuie să îmbine modernizarea rețelei de canalizare cu dezvoltarea infrastructurii verzi. Asociația Parcul Natural București pregătește în zona Parcului Natural Văcărești un proiect-pilot inspirat din conceptul „orașelor-burete”, bazat pe grădini de ploaie, suprafețe permeabile și zone de retenție a apei, astfel încât precipitațiile extreme să fie absorbite și infiltrate în sol, nu evacuate instantaneu în canalizare.