De ce riscă Algeria să fie o bombă cu ceas, inclusiv pentru UE? Țara este pe cale să devină un centru migrator dacă țara se va destabiliza după epoca Bouteflika

După trei săptămâni de proteste, Algeria schimbă macazul şi anunţă că Abdelaziz Bouteflika nu va candida pentru un al cincilea mandat. Alegerile prezidențiale din 18 aprilie au fost amânate. Anunţând sfârșitul mandatului său la 26 aprilie, Bouteflika a conturat o cale pentru o nouă constituție care urmează să fie construită împreună cu opoziția. Rămâne de văzut dacă acest lucru va fi suficient pentru a aduce pacea în țară, scrie publicația italiană Il Giornale, citată de Rador.

Protestele

Bouteflika se află la putere din ’99, de când s-a închis sezonul sângeros al Terorii. Războiul începuse în ’91, după victoria electorală a Frontul Salvării Islamice, căruia lovitura militară de stat i-a negat guvernarea. Aşa s-a dezlănțuit ferocitatea Grupul Islamic Armat, aripa armată a FIS, într-un război care a provocat 200 de mii de morţi.

Douăzeci de ani de guvernare, aşadar, pentru Bouteflika și militarii care l-au sprijinit. Candidatura sa părea că vrea să prelungească nejustificat acel sistem de putere. Vechi și bolnav, a anunţat că nu va termina mandatul. O schimbare de macaz ”providenţială” care ajută armata să beneficieze de o perioadă de tranziție în timpul căreia să poată găsi un înlocuitor.

Împotriva candidaturii au protestat piețele, societatea civilă și liderii religioși. Prea multă presiune. Luarea de poziţie a șefului Statului Major, Ahmed Salah Ghaid, care a spus că „armata împărtășește aspirațiile și valorile poporului“, indicau deja schimbarea care a avut loc ieri ..

Interferenţe nejustificate

Cadrul a fost complicat de presupuse interferențe străine, denunțate de către militari, dar şi de o parte a opoziției, aşa cum reiese din declarațiile făcute de Abderrazak Mokri, liderul MSP (legat de Frăţia Musulmană) și dintr-un articol publicat în ‘Al Manar’.

Acuzațiile sunt împotriva Franței, Statelor Unite ale Americii, Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, deja sponsori ai Primăverii Arabe. Nemulţumirea a fost alimentată şi de scăderea producției industriale și creșterea șomajului, care a ajuns la 11,1% în primul trimestru al anului 2018 și a crescut până la 26,4% în rândul tinerilor cu vârste sub 30 de ani.

Acest lucru explică participarea mare a tinerilor la protestele care au fost sprijinite şi de mulți studenți. Rămâne de văzut dacă opoziția va accepta noul curs algerian. Dacă străzile din Alger sunt pline de protestatari în sărbătoare, avertizează ‘Al Watan’, un ziar de top al opoziției, aceasta este o nouă „şmecherie de-a lui Bouteflika“, având în vedere că anularea alegerilor și procesul constituțional prelungește interregnul sistemului actual de putere. Un „sistem care se prăbușește […] puternic destabilizat de cutremurul popular care l-a lovit puternic.“

Deja „principalul actor“ al politicii algeriene este „strada“, continuă ziarul . O „contra-putere, care poate bloca proiectele politice în curs de dezvoltare“. „Insurgenții“ vor respinge totul şi vor schimba regimul. Deja-vu-uri de primăvara arabă.. …

Risc de destabilizare

Este un moment la risc. O posibilă destabilizare a Algeriei s-ar adăuga la destabilizarea vecinei Libii, extinzând într-o manieră greu de gestionat zona de instabilitate din Africa de Nord. De asemenea, aceasta ar deveni un centru migrator, ca o alternativă la cel libian, atrăgând mii de oameni care din țările din regiunea Sahel și din Africa sub-sahariană încearcă să ajungă în Europa. Acest lucru ar alimenta traficul de droguri, arme și miliţieni jiahadişti, deja prezenţi în țară.

În plus, Algeria este primul producător de gaze şi cel de-al treilea cel mai mare producător de petrol din Africa, și este al doilea furnizor non-european de gaze naturale către Europa. De asemenea, se estimează că posedă rezerve foarte mari de gaze de șist, care ar face să fie al treilea cel mai mare producător, potențial neexploatat astăzi din cauza penuriei de apă (necesară pentru gazul de șist), adâncimea depozitelor și lipsa infrastructurii.

În concluzie, destabilizarea Algeriei ar deschide scenarii îngrijorătoare pentru Europa, atât din punctul de vedere al alimentării cu energie, cât şi al siguranței. Dorinţa de schimbare are o legitimitate incontestabilă. Dar riscul interferențelor și cel al unui colaps sistemic este mare. Țară plină de energie, la fel ca Libia, iar acum Venezuela, Algeria atrage interese nejustificate, pe care sănătatea precară a Bouteflika şi sistemul care l-a sprijinit le alimentează şi mai mult.

Sursa: Il Giornale/ Rador/ Traducerea: Cătălina Păunel