G4Media.ro

De ce provoacă menționarea Holocaustului din România atâtea reacții de iritare?

De ce provoacă menționarea Holocaustului din România atâtea reacții de iritare?

În 2021 se împlinesc 80 de ani de la începutul persecuțiilor pe scară largă ale evreilor din România și din teritoriile vremelnic sau permanent administrate de către statul național-legionar și apoi de către regimul condus de Ion Antonescu.

Am scris mai multe articole pe această temă și majoritatea reacțiilor de la cititori au fost negative, unele dintre ele reflectând un antisemitism pe alocuri fanatic, aproape de factură nazistă.

Este greu de înțeles cum se pot manifesta unii oameni într-un asemenea mod extremist față de evenimente petrecute acum 80 de ani și pentru care nu au niciun fel de responsabilitate.

Anul 1941 a fost de departe cel mai tragic pentru evreii care trăiau pe atunci în teritoriile controlate de statul român. Tragedia a început cu Pogromul de la București din 21 – 23 ianuarie, când legionarii conduși de Horia Sima, adjunctul lui Antonescu la guvernare, au încercat să preia puterea și au profitat ca în acele zile să se răfuiască cu evreii din capitală, ucigând peste 120 și jefuind sute de proprietăți evreiești.

Antonescu a ieșit învingător din acea luptă pentru putere cu Mișcarea Legionară, care a fost scoasă în afara legii, dar dacă evreii din România și-au imaginat că atunci s-a sfârșit calvarul lor, ei aveau să se înșele amarnic.

Intrarea României în război împotriva URSS alături de Germania Nazistă pe 22 iunie 1941 a dat startul celei mai sângeroase faze a Holocaustului din România, care a dus la moartea a circa 300.000 de evrei, majoritatea în următoarele 12 luni.

Pogromul de la Iași și Trenurile Morții din perioada 29 iunie – 3 iulie au provocat moartea unui număr estimat de evrei între 13 și 14 mii și s-a constituit în cel mai mare masacru de pe teritoriul actual al României.

Intrarea trupelor române în Basarabia, nordul Bucovinei și Herța, teritorii anexate de sovietici cu un an înainte, a prilejuit masacrarea de către armată și jandarmi, uneori cu complicitatea localnicilor civili a unui număr estimat între 45 și 60 de mii de evrei în lunile iulie și august 1941, majoritatea executați sumar, preponderent în zonele rurale.

A urmat ghetoizarea și apoi deportarea în masă a evreilor supraviețuitori din aceste teritorii, cu destinația Transnistria, teritoriul dintre Nistru și Bug ocupat de Antonescu după retragerea de acolo a sovieticilor.

Aici se întâlnesc foarte multe reacții negative, fie de respingere totală a acestor fapte, fie de justificare prin acte de violență comise de evrei împotriva armatei române în timpul retragerii din iunie 1940.

Chiar dacă aceste acte au existat, ele fost acte individuale, comise nu doar de evrei, ci și de ceilalți locuitori ai Basarabiei, inclusiv etnici români și oricum represaliile, care echivalează cu un genocid, inclusiv femei și copii, nu-și au niciun fel de justificare, chiar după standardele anului 1941.

În plus, această justificare nu mai este valabilă pentru sudul Bucovinei și județul Dorohoi, de unde au fost deportați în masă evreii în toamna lui 1941, fără ca aceste teritorii să fi intrat sub control sovietic în 1940.

Acțiunea de “curățare a terenului” din iulie – august 1941 ca și deportarea în masă a evreilor din Basarabia, Bucovina, Herța și Dorohoi, nu a constiuit doar o răzbunare, ci a fost o acțiune plănuită de purificare etnică a României.

“Așa am crescut eu, cu ură împotriva turcilor, jidanilor și ungurilor… și ura asta împotriva dușmanilor patriei trebuie împinsă până la ultima extremitate, îmi asum întreaga răspundere”, spunea conducătorul statului, generalul Ion Antonescu în ședința Consiliului de Miniștri pe 8 aprilie 1941.

“Așa că vă rog să fiți implacabili, omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are ce căuta aici… Cu riscul de a nu fi înțeles de unii tradiționaliști care mai pot fi printre dv., eu sunt pentru migrarea forțată a întregului element evreu din Basarabia și Bucovina, care trebuie zvârlit peste graniță…
Veți fi fără milă cu ei. Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică și revizuire națională… Dacă este nevoie, să trageți cu mitraliera. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari… Îmi iau răspunderea în mod formal și spun că nu există lege (…) Deci, fără forme, cu libertate completă.”, declara în ședința Consiliului de Miniștri din 8 iulie 1941, adjunctul Conducătorului, Mihai Antonescu.

Pe data de 18 noiembrie 1941, guvernatorul Basarabiei, generalul Constantin Voiculescu îi raporta lui Antonescu: “În Basarabia, problema evreiască este rezolvată. Se mai găsesc numai 118 evrei în ghetoul de la Chișinău, din care 53 de bolnavi în spitale. În curând, vor fi trecuți peste Nistru și aceștia”. Deci, Basarabia era, ca să folosesc un termen drag aliaților lui Antonescu, naziștii, Judenrein – adică curățată de evrei.

O soartă similară, deși nu în aceleași proporții au avut-o și evreii din Bucovina, 20 de mii dintre ei fiind salvați de la deportare de primarul Cernăuțiului, Traian Popovici, decorat post mortem după război de Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim cu titlul Drept între Popoare.

În Transnistria au avut loc cele mai mari masacre, dintre care cel mai cunoscut este cel de la Odessa din 22 – 25 octombrie 1941,  când un număr de cel puțin 26 de mii de evrei au fost uciși de armata română la ordinul lui Antonescu ca represalii la aruncarea în aer a cartierului general al armatei române pe 21 octombrie 1941.

Și aici întâlnim justificări cu privire la rolul evreilor în această explozie. În fapt acesta a fost un act legitim de război, în care populația civilă evreiască din oraș nu avea nicio implicare.

“A fost un atac legitim pentru că ei au minat clădirea înainte de a evacua orașul, era vorba de fostul sediul al NKVD-ului, deci al poliției secrete sovietice și care a fost minat încă în vara anului 1941 de către trupele armatei de litoral, deci de generalul Krenov.

Nici măcar NKVD-ul nu a știut de faptul că aceasta clădire este minată. Explozibilul a fost ascuns foarte bine în subsolul clădirii, peste două tone de explozibil, racordat la un emițător radio.

Momentul în care la Sevastopol s-a primit de la șeful unuia dintre detașamentele de partizani, maiorul Badaev, conspirativ de fapt Vladiv Alexandru și Molosov, căpitan NKVD, a trimis un mesaj prin care spunea că această în clădire are loc o consfătuire a Comandamentului militar român, generalul Krenov a decis ca acest emițător radio să fie activat prin trimiterea unui mesaj și clădirea a explodat.

Deci este o acțiune subversivă, dar până la urmă legitimă pentru că și germanii au făcut așa ceva, și românii au făcut așa ceva.”, explică istoricul militar Ottmar Trașcă.

Pe cât de oribil a fost masacrul de la Odessa, el avea să fie depășit de uciderile în masă de evrei din județul Golta, de pe malul Bugului începute în decembrie 1941.

Supra-numit “Regatul Morții”, Golta era condus practic ca o feudă personală de către prefectul Modest Isopescu și adjunctul său, Aristide Pădure, doi dintre cei mai mari ucigași din istoria românilor.

Aici, în lagărele de la Bogdanovka, Dumanovka și Ahmecetka, au fost uciși între 50 și 60 de mii de evrei, de către armata română, jandarmi români și polițiști ucraineni, unii dintre ei arși de vii, majoritatea executați prin împușcare în încercarea de a stăvili epidemia de tifos exantematic, care amenința să se răspândească la est de Bug, în teritoriul administrat de germani, Reichkomissariat Ukraine.

Între timp, Antonescu ajunsese la un acord cu Hitler prin care urmau să fie deportați toți evreii din Regat și sudul Transilvaniei, restul teritoriilor aflate sub controlul României, în lagărul de exterminare de la Belzec din estul Poloniei ocupate de Germania Nazistă.

În vara lui 1942 când angajamentul militar românesc în războiul împotriva URSS ajunsese la apogeu, Antonescu s-a răzgândit și nu i-a mai predat pe evreii români naziștilor. Motivele nu au fost niciodată explicate cu exactitate, dar Antonescu fusese avertizat de aliații URSS, Statele Unite și Marea Britanie, de consecințele unui astfel de gest.

Mai mult, împotriva măsurii s-au pronunțat personalități ca Regina Elena, mama Regelui Mihai, care ar fi amenințat cu părăsirea României în caz că această deportare s-ar fi produs, fiind decorată de Yad Vashem în 1993 cu titlul Dreaptă între Popoare, precum și unii liderii politici din opoziție, cum ar fi președintele Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu.

După înfrângerea militară de la Stalingrad din februarie 1943, Antonescu a renunțat la cele mai aspre măsuri împotriva evreilor și a romilor (deportați în număr de 25.000 în Transnistria în 1942 la ordinul său, dintre care 11.000 au murit), spre deosebire de aliatul său Hitler, care pe măsură ce războiul mergea tot mai rău, devenea tot mai înverșunat împotriva evreilor, ca de pildă a acelora din nordul Transilvaniei, deportați în masă după ocuparea Ungariei de către Germania Nazistă pe 19 martie 1944 sub coordonarea personală a lui Adolf Eichmann, evrei pe care liderul ungar Miklos Horthy refuzase până atunci să-i predea germanilor pentru a fi deportați în lagărele de exterminare, principalul fiind cel de la Auschwitz.

Aceste fapte sunt bine-cunoscute, ele au fost prezentate pe larg în Raportul Final al Comisiei pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” din 2004, document oficial al statului român, dar multe dintre ele erau cunoscute încă în anii de după cel de-al doilea război mondial. În 1946 la editura Socec a apărut “Cartea Neagră: fapte și documente. Suferințele evreilor din România între 1940 – 1944.” scrisă de Matatias Carp, în care sunt menționate multe dintre cele incluse în raportul Comisiei Wiesel după aproape 60 de ani mai târziu.

Raportul Comisiei Wiesel, care are 424 de pagini, se bazează pe documente preluate inclusiv din arhive românești și ajunge la concluzia ca regimul Antonescu este responsabil de moartea a 280 – 380 de mii de evrei și 11 mii de romi.

Și totuși, menționarea acest fapte și cifre, produce iritare, uneori indignare printre numeroși români. De ce oare?

În primul rând necunoașterea unor realități istorice ascunse de regimul comunist timp de 45 de ani și apoi de revenirea discursului naționalist după căderea lui Ceaușescu în 1989.

În al doilea rând, mulți asociază Holocaustul din România cu o culpabilizare a poporului român, când de fapt Raportul Comisiei Wiesel atribuie clar responsabilitatea regimului Antonescu, atât celui național-legionar din septembrie 1940, cât și celui de după eliminarea Mișcării Legionare de la putere în ianuarie 1941.

În al treilea rând, mulți au în imagine pe Ion Antonescu eliberatorul teritoriilor ocupate de sovietici în 1940 și nu se arată prea interesați de soarta evreilor și romilor uciși ca urmare a măsurilor dictate de autoproclamatul Conducător al României.

Anii 1941 și 1942 au fost cei mai sângeroși din istorie nu doar pentru evreii și romii din România, dar și pentru etncii majoritari români, care au pierit cu sutele de mii pe frontul de est într-o campanie militară în care armata română, prost pregătită pentru un astfel de conflict gigantic, a fost aruncată în luptă de Antonescu alături de Germania Nazistă, fără niciun fel de garanții din partea lui Hitler.

Antonescu este un criminal de război condamnat în 1946, la fel ca alți aliați ai lui Hitler, ca Ferenc Szalasi, Ante Pavelic, Jozef Tiso, Philippe Petain, Pierre Laval, Vidkun Quisling sau Anton Mussert, unii dintre ei judecați în țări ocupate de sovietici, ca România, dar alții în state democratice ca Franța, Norvegia sau Olanda.

Iar pentru cei care obiectează la corectitudinea procesului lotului Antonescu din 1946, le reamintesc că în 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat, în condiții de democrație, decizia Tribunalului Poporului, o instanță dominată de comuniști.

Cultul lui Antonescu precum și negarea Holocaustului au fost incriminate în 2002 prin Ordonanța de urgență 31, adoptată de guvernul condus de Adrian Năstase în perioada în care România era candidată la aderare la Uniunea Europeană și NATO și care a rezultat într-o singură condamnare în justiție pentru astfel de infracțiuni – Vasile Zărnescu în februarie 2021.

Este probabil un alt motiv de iritare pentru cei care consideră că acest act normativ reprezintă o încălcare a dreptului la liberă exprimare. Ei bine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în două cazuri în 2003 și în 2019 că negarea Holocaustului nu se poate bucura de protecția la liberă exprimare, fiind de fapt incitare la ură, iar aceste decizii fac parte și din dreptul intern românesc. Cei care neagă Holocaustul, unul dintre cele mai cercetate evenimente din istoria omenirii, nu o fac din respect pentru adevărul istoric, ci din ură pentru evrei, romi sau alte grupuri etno-sociale nimicite de naziști și aliații lor în timpul celui de-al doilea război mondial.

Dar până la urmă, de ce ar trebui să ne pese de Holocaustul din România? În fond sunt alte lucruri mai importante și mai apropiate care nu au fost elucidate, cum ar fi de pildă adevărul despre evenimentele din decembrie 1989.

Ce trebuie spus aici este că fără asumarea sau recunoașterea trecutului istoric, fără delimitarea de crimele trecutului, în acest caz ale celui fascist, pe lângă cel comunist, nu se poate construi o democrație veritabilă și durabilă.

Antonescu a fost în fruntea unui regim totalitar, la fel de funest ca și cel comunist și chiar dacă acesta a durat doar patru ani a lăsat în urmă aproape un milion de morți, o România înfeudată URSS, care a impus un regim comunist în țara care a fost principalul aliat pe frontul de est al Germaniei Naziste timp de trei ani.

Evreii din România practic au dispărut, majoritatea emigrați în Israel, chiar în anii de debut ai regimului comunist pe care chipurile tot ei l-ar fi adus, potrivit antisemiților de serviciu și pe care l-au respins dintru început.

Cei pe care îi irită menționarea Holocaustului din România ar trebui să-și pună următoarea întrebare: le-a fost mai bine românilor când evreilor le-a fost rău? Ce a câștigat România de pe urma Holocaustului? Și este o Românie de azi fără evrei, pe care și-a dorit-o Antonescu și pe care au realizat-o comuniștii, o țară mai bună decât cea cu evrei?

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

57 comentarii

  1. Intrarea trupelor române în Basarabia, nordul Bucovinei și Herța, teritorii anexate de sovietici cu un an înainte, a prilejuit masacrarea de către armată și jandarmi, uneori cu complicitatea localnicilor civili a unui număr estimat între 45 și 60 de mii de evrei în lunile iulie și august 1941, majoritatea executați sumar.
    Ce mai e de spus , armata romana niste criminali dupa cum scrie G4.

    • Care era contextul?!?
      Putea Romania atunci sa cracneasca ceva impotriva Germaniei naziste?

    • Dacă ați citit articolul (și nu este evident acest lucru) ați văzut că Antonescu nu doar că a crâcnit, ci s-a răzgândit când a fost vorba să accepte deportarea a 275.000 de evrei din Regat și sudul Transilvania în lagărul de exterminare de la Belzec din Polonia ocupată de naziști la mijlocul lui 1942. Ceea ce nu l-a împiedicat ca până atunci să ducă o politică de exterminare și deportare a evreilor din Basarabia, Bucovina, Herța, Dorohoi și Transnistria, fără ca să-i ceară germanii așa ceva.

    • Dupa adevarul istoric Antonescu este un criminal odios impreuna cu toti cei care au executat ordinele lui. Nu dupa G4.
      In plus a aruncat tara int-o mizerie pentru care au platit generatii intregi.
      Antonescu ar fi trebuit sa negocieze cu Rusia intrarea Romaniei in razboi asa cum a facut Bratianul in WW1.
      Dar Antonescu era doar un AURolac fascist lipsit de continut de inteligenta si de putere diplomatica.
      Si astazi suntem vazuti de toata Europa drept niste tradatori alunecosi.

    • Iar acum Simion, Tarziu si restul fascistilor din AUR intocmesc liste de intelectuali, medici, politicieni ce trebuie „eliminati”. Ca deh, nu mai avem evrei dar cineva trebuie pedepsit.
      Aceleasi tactici si acelasi limbaj pe care-l folosea dictatorul Antonescuble foloseste si partidul nazist AUR. Iar Simion cu ochii lui tulburi si injectati de la alcool se crede un mic furer.

    • Holocaustul ca sa nu se mai repete nu e suficient sa-l enunti faptic cu numar de victime, faptasi, locatii, timp, etc. Dar asta e ceea ce va convine dumneavoastra. Enuntarea abstracta a holocaustului produce compasiune, dar nu e suficient sa evite repetare.
      Holocaustul trebuie tratat ca un incident/accident de anvergura, „an incident/accident report” trebuie sa includa cauze directe si indirecte, doar combatand cauzele poti evita „reccurence”.
      Exemplu cauza indirecta: romanii/germanii/ungurii/etc sunt antisemiti.
      Exemplu cauza directa: evreii sunt mizantropi.
      Continuati.

    • Afirmații generalizatoare și necesar false și incitatoare la ură. Există români, unguri, germani, evrei, oameni buni și alții oameni răi. Vă rog să încetați.

  2. Sunt de acord cu tot ce scrie aici, si intr-adevar Antonescu ar trebui condamnat. Aceste lucruri nu ar trebui ascunse. Dar ce nu inteleg eu, este de ce nu se vorbeste cel putin la fel mult si despre soarta populatiei Romanesti de la est de Prut, despre exterminarile, mutarile fortate de sate, care nu le-au inceput sovieticii, ci au fost incepute de pe vremea taristilor? Se stie oare ca vantorii de munte au gasit sate romanesti compacte in Crimeia, mutate cu 50 -100 de ani inainte? Exista un jurnal al unui ofiter de vanatori de munte din Beius care poveste o astfel de intamplare, cum s-a intalnim cu un localnic si cand a intrebat de „mleko” i-a raspuns direct in Romaneste, ca le poate da lapte. Se estimeaza ca de la 1750 de cand au aparut rusii pe Bug, au fost omorati, exterminati, fortat pana la un milion de Romani. De ce guvernul Roman nu deschide cu toata sinceritatea acest subiect, sa vedem cat este fantezie si cat este realitate. Poate dupa holocaustul evreiesc, si cel armean ar trebui sa se vorbeasca si despre cel Romanesc.

    • Ceea ce faceți dumneavoastră se numește whataboutism, o metodă inventată de propaganda sovietică. Atunci când americanii criticau situația drepturilor omului în URSS, sovieticii răspundeau „dar voi cum vă purtați cu negrii?”.

    • Dle Clej,
      O fi, nu stiu, nu cunosc termenul, dar comparatia mi se pare fortata. In orice caz, nu vad pe nimeni dintre cei „destepti” si „informati”, dintre Romani, discutand asta. Nu stiu unde este retinerea? In schimb pe acest subiect apar regulat articole, recirculand povestile, scriind din diferite unghiuri, punand presiune continua pe opinia publica. As vrea sa vad masacrul de la Fantana Alba aparand regulat in presa, de exemplu. Sau vanatoarea de Romani din Basarabia, practica de Rusi in Romania dupa 1945, sub nasul guvernului Roman. Ce s-a ales de acei oameni? Raspundeti elevat, dar de fapt nu raspundeti deloc.

    • Am să vă răspund pe scurt: un articol nu poate cuprinde întreaga istorie a omenirii. În continuare faceți whataboutism. Adresați-vă „presei”, dacă reușiți să o identificați.

    • @Timisorean: „ce nu inteleg eu, este de ce nu se vorbeste cel putin la fel mult si despre soarta populatiei Romanesti de la est de Prut, despre exterminarile, mutarile fortate de sate, care nu[???] le-au inceput sovieticii”
      1. Cine vă împiedică să vorbiți chiar dv. despre astea? Să faceți chiar asociații, colectă de fonduri, memoriale, publicații – cum fac alţii?
      2. Se vobeşte, cum să nu ! Chiar eu am publicat un articol despre astea în revista d-lor Ştefan Maier şi Petru Clej, acum.tv. Articolul este „13 iunie 1941 în Basarabia şi Bucovina de Nord”.
      Mai există tot acolo un articol „Amintiri prin uşa întredeschisă a copilăriei…” (linkul este în articolul precedent)

  3. Mareșalul Antonescu a fost judecat de comuniști. De ce n-a fost judecat la Nurnberg ?
    Legionarii ,,criminali,, și ,,antisemiți ,, de ce nu au fost judecați la Nurnberg ? Păi, arestezi și bagi la pușcărie toți gardienii și oamenii de serviciu de la Auschwitz, și marii criminali nu. Foarte interesant.

    • Pentru că la Nurnberg au fost judecați NUMAI criminali de război naziști. Antonescu și criminalii de război români au fost judecați în România, Szalasi în Ungaria, Tiso în Slovacia, Pavelic în Croația, Petain și Laval în Franța, Quisling în Norvegia, Tojo în Japonia ș.a.m.d.

    • Babaiatule, nemtii au fost judecati in Germania, cremenalii romani in Romania, etc. Fiecare in tara lui.
      Grea ie historia, nu?

    • Lucian, te învârți ca un titrez amețit în jurul întrebării ”de ce nu ce-mi convine mie?”. Foarte simplu: pentru că acest articol are altă temă.
      Aș fi curior să știu dacă, citind un articol depre românii de la est de Prut deportați mai spre est, ai întreba, la fel de public, de ce sunt menționați evreii care u suferit sub Antonescu.

    • Sunt menționați pentru că printre deportații lui Stalin s-au aflat și evrei și nu puțini.

  4. Raspunsul e nevroza balcanica. Est europeenii in general, romanii in special, au o problema grava de lipsa de respect de sine (vezi cat sunt de raspandite tendintele auto-distructive precum alcoolismul, „lenea” etc., si se mai vede in comentarii sportive defetiste precum „mergem sa ne jucam sansa” sau „ce sa le faci cand jucatorul x valoreaza mai mult decat toata echipa noastra”), problema mostenita si din trecutul nostru marcat de dependenta fata diferite imperii. Un mod de a masca aceasta problema este sentimentul de apartenenta la un grup „pur” si „puternic” (stramosii daci, noi mereu buni si primitori constant asupriti, „mari” „victorii” militare impotriva probabilitatilor etc.) Orice atac asupra imaginii iluzorii a acestui grup va fi reprimata cu agresivitate pentru ca se interiorizeaza la nivel individual inconstient ca un atac la acest stap de sustinere a unui eu subred.

    • Eu nu sunt 100% de acord cu tine. Un intreg popor nu poate urâ din senin o alta etnie conlocuitoare. Chiar cu contextul european de atunci.

    • Dumneavoastră confundați regimul Antonescu, responsabil de Holocaustul din România, cu poporul român

  5. Se pare totusi ca cifra de 280 -300000 de evrei este exagerata. La monumentul holocaustului din Bucuresti sunt mentionati 240 000.
    Pentru ca istoricii romani nu au abordat corect sau in vreun fel chestiunea, au fost multi altii, inclusiv sovietici, care au profitat de ocazie si au pus pe seama romanilor/a lui Antonescu un numar suplimentar de victime. De exemplu, a existat un numar de ~ 50 000 de victime despre care nu se stie cum au murit – nu exista marturii. Au fost puse in contul romanilor.
    Sau pogromul de la Iasi : cifrele „oficiale’ sunt de 13 – 14 000 dar altii sustin ca ar fi numai 2000.
    Se pare ca nu au fost mai mult de 150 -180 000 de evrei care pot fi pusi in seama autoritatilor romane.
    Oricum este grav daca a existat fie si numai o singura victima, dar totusi , justitia trebuie administrata corect. Iar raportul Wiesel are si exagerari.
    In Franta, politia franceza a regimului de la Vichy, i-a adunat pe evrei , i-a bagat in trenuri si i-a trimis in lagarele germane, de unde nu multi s-au intors. Antonescu nu a facut asta desi un oarecare Adolf Eichmann i-a cerut asta la modul imperios.
    Se pare ca nici distribuirea corecta a victimelor intre Ungaria si Romania nu este lipsita de erori, mai ales in ce priveste nord-estul Transilvaniei.
    Intreaga Europa era antisemita, inclusiv SUA. Nu prea stiu cum este acum ,in vremea actuala.

    • Se pare că nu ați citit articolul cu atenție și avansați cifre false. Recitiți articolul, citiți Raportul Comisiei Wiesel (mă îndoiesc că ați făcut-o) și rețineți că negarea Holocaustului constituie und delict penal.

  6. ”De ce provoacă menționarea Holocaustului din România atâtea reacții de iritare?”
    Simplu: pt ca romanul asa a fost crescut de mic, asta aude, vede si invata in familie, la scoala, intr-o oarecare masura si la biserica, in societate, in discursul public, si mai nou, in mediul online.
    Fenomenul nu e nou, antisemitismul dainuie pe aceste meleaguri de multa vreme.
    Intotdeauna e mai usor sa dai vina pe altii, sa arati cu degetul catre altii.

  7. Felicitari pentru articol!

  8. Domnule Clej, felicitatri pentru articol!
    Nu stiam despre suferintele evreilor din Romania, la scoala (pe vremea comunistilor si dupa) nu am invatat despre asa ceva. Dar citind, am aflat si m-am ingrozit.
    Sa recunosti ce a facut gresit poporul tau este greu, dar la fel de greu este sa recunosti ce ai gresit si tu. Dar doar recunoscand ce ai gresit, poti sa inveti si sa nu mai gresesti. Greseli facem toti, de invatat din greseli, din pacate, nu prea invatam…
    Problema asta, dupa parerea mea, vine si din educatie, scoala romaneasca te invata sa nu recunosti cand ai gresit, ci sa iti ascunzi greseala. Noi, in Romania tratam greseala ca pe un „capat de tara”, intre timp, in alte tari, am invatat ca greseala recunoscuta te ajuta sa devii mai bun.
    La inceput nu intelegeam de ce in Germania exista permanent tema aceasta a holocaustului in media, doar au trecut zeci de ani, ce rost are? Dar e vorba de a nu uita, pentru a nu repeta greselile.
    Sa ascundem sub pres greselile inaintasilor nostri ne condamna sa le repetam, eu cred ca avem nevoie de astfel de articole, avem nevoie sa invatam copii la scoala istoria reala si neinfrumusetata, pornind de la Decebal si pana in zilele noastre, sa invatam si adultii, care la scoala nu au avut parte de istoria reala, prin emisiuni, articole in media si in online.
    Tot timpul vor exista oameni care vor refuza „versiunea oficiala”, fie ca este vorba de istorie, de vaccin sau de meciul de fotbal de aseara. Atata vreme cat sunt in minoritate statistic justificata, nu riscam sa repetam greselile.
    Deci domnule Clej, multa sanatate si curaj in a pune oglinda in fata societatii!

    PS nu voi uita ce mi-a povestit tatal meu: copil fiind, se introcea din refugiu din Oltenia acasa, unde nu mai era nimic, gospodaria distrusa, animalele date in grija unor rude ce nu au plecat in refugiu mancate… Copii multi in casa, tata era cel mai mic. Bunicii mei s-au apucat sa lucreze pamantul, dar fara o vaca la casa, taranul nu era taran, nu avea ce sa dea mancare copiilor, etc. Negustorul evreu caruia ii vindea bunicul marfa inainte de refugiu a trecut pe la el, era si evreul mai ponosit comparativ cu inainte, dar dupa doua saptamani a venit cu o vaca la bunicul si i-a dat-o, sa aiba ce sa dea de mancare la copii, sa aiba cu ce lucra pamantul… Si evreul i-a spus: Nea Ioane, ia vaca, ai grija de copii si mi-o platesti cand o sa poti. Si asta i-a salvat de foame.
    Si i-a platit vaca negustorului in timp si desigur ca negustorul evreu a si castigat din asta, dar pana la urma asta este important: sa castigam impreuna. Asta trebuie sa reinvatam ca si societate, ca impreuna putem mai mult decat fiecare pentru el, iar impreuna inseamna indiferent de culoarea pielii, de limba vorbita sau de genul, pardon, sexul fiecaruia…

    • Vă mulțumesc. Spuneți: „Sa recunosti ce a facut gresit poporul tau este greu”. Nicăieri nu se vorbește de responsabilitatea poporului român în Holocaust, ci de statul român din acea perioadă, condus (dictatorial) de Ion Antonescu. Imensa majoritate a omorurilor cărora le-au căzut victimă evreii și romii în perioada 1940 – 1944 au avut ca făptași militari, jandarmi, polițiști și doar ocazional civili. Ce este deprimant este această asociere pe care o fac mulți în ziua de azi cu regimul Antonescu, luând aceste fapt istorice ca pe o ofensă personală.

    • Poate sunt exagerat, dar atat Mihai Antonescu, cat si militarii, jandarmii, civilii etc. care au facut/participat/tolerat acele crime, sunt parte a poporului. Eu nu cred ca poti disocia complet guvernul, armata etc de popor. Ca si societate eu cred ca exista o responsabilitate, pentru ca, intr-un anumit context international, acei oameni au ajuns in situatia de a decide acele crime in numele poporului si a societatii. Cum ar fi reactionat jandarmeria sau armata, daca poporul din Iasi ar fi reactionat solidar cu evreii? Evident, au fost ieseni care au ajutat familii de evrei, sunt cazuri documentate. Cinste lor! Dar atat cei care au incercat sa ii ajute pe evrei in acele zile, cat si cei ce au comis crimele sunt oglinda societatii romanesti a acelor zile.
      Eu nu condam poporul roman, departe de mine asta. Sa faca un pas in fata poporul care in istoria lui neromantata nu are astfel de umbre. Ideea mea este tocmai asta, sa cunosti ca popor aceste umbre din istorie, sa le intelegi si faci structurat ceva pentru a nu le repeta.
      Iar istoria ne arata ca popoarele care isi cunosc si recunosc trecutul au o dezvoltare de invidiat si dupa pierderi catastrofice.
      A lua ca o ofensa personala un fapt istoric este exact ceea ce isi doresc cei ce nu vor recunoasca astfel de greseli din trecut si incearca sa se urce pe valul populist al lozincii „poporul nostru e cel mai bun/frumos etc”. La fel cum a lua o critica/sugestie bazata pe un fapt ca pe ofensa personala nu iti ajuta in plan personal la nimic.

    • Mai trebuie luat în considere un aspect: marea majoritate a victimelor Holocaustului din România nu au murit pe teritoriul de azi al României, ci în Basarabia, nordul Bucovinei, Herța și Transnistria, ceea ce face ca legătura cu România de azi să se estompeze, deși masacrul de la Galați (30 iunie 1940), pogromul de la Dorohoi (1 iulie 1940), pogromul de la București (21 – 23 ianuarie 1941) și mai ales pogromul de la Iași și Trenurile Morții (29 iuninie 3 iulie 1941) constituie evenimente teribile.

  9. Lipsa de încredere apare natural în fața politicii „pumnului în gură”: se arată niște numere mari, impresionante, înfricoșătoare. Și când cineva încearcă să le conteste, i se închide gura că e ilegal să o facă. Normal că terții se întreabă de ce e interzis dialogul. Dacă ești și dispus să crezi în teorii conspiraționiste, atunci intriga se scrie de la sine, cu legea dictată de oculta mondială. Pe scurt, lipsa transparenței e nocivă.

    • Care este lipsa transparenței? Raportul Comisiei Wiesel a fost publicat în 2004 și este disponibil printr-un singur click pe internet. Cine nu a fost transparent au fost în primul rând comuniștii care au ascuns adevărul după 1944. Și „oculta mondială” ce este și ce legătură are cu acest subiect?

  10. Şi vă rog să reveniţi fără ezitare, ori de câte ori vi se pare util.

  11. In primul rand, faptul ca majoritatea comentariilor la articolele Dvs de pana acum sunt xenofobe, rasiate, anti-semite nu inseamna deloc ca majoritatea cititorilor Dvs sunt xenofobi, rasisti, anti-semiti, ca simpatizeaza cu asemenea idei si atitudini sau ca sustin ideologiile pe care le au la baza.
    In al doilea rand, ca un scurt comentariu la nota Dvs de final: „Cei pe care îi irită menționarea Holocaustului din România ar trebui să-și pună următoarea întrebare: le-a fost mai bine românilor când evreilor le-a fost rău? Ce a câștigat România de pe urma Holocaustului? Și este o România de azi fără evrei, pe care și-a dorit-o Antonescu și pe care au realizat-o comuniștii, o țară mai bună decât cea cu evrei?”
    Romania a pierdut 6% din populatia totala de dinainte de razboi ca urmare a WW2 si a politicii dezastruoase duse de Antonescu. In afara de Germania nazista, doar 4 alte state au procente mai mari: Ungaria hortista (8%), URSS (10%), Serbia (11%) si Polonia (17%). S-ar putea sa fi gresit ordinea, dar va rog sa intelegeti ca citez din amintire din Niall Ferguson, un articol publicat in Foreign Affairs in 2006.
    Felicitari pt articol si pentru dedicate!

  12. Intrebarea e ,exista tari unde nu au existat antievrei ?si in tarile unde a existat antievreism si astea nu sant putine carei motivul acestei uri ,dece toate aceste natii aveau o adversitate si mai nou de ce musulmanii au adversitate impotriva evreilor?

  13. Cred ca evreii trebuie sa.si revizuiasca anumite attitudini care proviaca adversitati!Intrebarea e ,exista tari unde nu au existat antievrei ?si in tarile unde a existat antievreism si astea nu sant putine carei motivul acestei uri ,dece toate aceste natii aveau o adversitate si mai nou de ce musulmanii au adversitate impotriva evreilor?

    • Acest articol nu este despre atitudinea evreilor ci despre aceia care pun la îndoială faptul că în România a avut loc un Holocaust. Nu știu cât de nouă e adversitatea musulmanilor împotriva evreilor, dar vă recomand că citiți Coranul scris acum aproape 1400 de ani.

  14. Stimate domnule Clej,
    Tot ceeace relatati este adevarat si dureros.
    Din pacate, efectul educativ urmarit, unicul plauzibil, este contestabil :
    Noi, Evreii care am trait aceste imprejurari le cunoastem prea bine si am vrea sa le uitam, macar putinul timp care ne-a mai ramas.
    Descendenta noastra, fara a ne mai porecli ”Sabonim” (sapunuri in Ivrit ) cum faceau Israelienii in primii ani de existenta a Statului ), ne pun intrebarea, pur retorica : ”…Si unde era armata noastra ”?
    EI refuza sa auda alte relatari si argumente.
    Romanii , sunt, in general, profund si sincer antisemiti, avand nevoie, ca si in trecut, de tapul lor ispasitor traditional , cu, sau fara prezenta evreiasca
    EI nu au acceptat, si nu pot accepta, vre-o raspundere, in cele petrecute, mergand pana la un negationism total.
    O minoritate sunt total indiferenti.

    Deci, imi permit sa revin la problema finalitatii :
    Cui va adresati ? Ce rezultate asteptati ?
    Cu stima.

    • Mă aderesez cui este dispus să citească fără prejudecăți. Eu informez, nu aștept nimic.

  15. Pentru că:
    – se exagerbeaza
    – se insistă
    – e adusă în spațiul public atât de frecvent precum picătura chinezească.
    D-aia!

  16. Vezi ca protestantii si catolicii sau omorat in Europa centrala si de vest la maxim.
    Sa nu mai pomenim de niste exterminari in masa pe motiv religios nu rasial….de parca ar recunoaste careva un evreu in ziua de azi daca nu are caciulita aia pe chelie ca in filme.
    Ai auzit ce naiba faceau cavalerii din Prusia prin nordul Polonia tarile baltice si Rusia?
    Erau asa ceva mai blanzi ca tatarii, desigur glumesc aia veneau sa ia sclavi si sa fure in timp ce cavalerii astia exterminau tot ce prindeau in cale.
    Nu da vina pe victimele fara aparare daca nu erau evrei nu aveai de a face cu o Spanie unificata cu o Prusie capabila financiar sau cu o Anglie capabila sa combata Spania cand Papa spunea ca nu e bine sa te ocupi cu administrarea banilor…vezi ce au patit templierii de mana Papei.
    Da evrei nu au fost chemati in Principate ci au ocupat o nisa lasata libera/deschisa de schimbarea de statut si legi locale.
    DA in timp ce evrei din Ardeal nu au provocat adversitate pentru ca nu aveau pretentii similare cu cei loviti de revolutia bolsevica din Basarabia.
    Vezi ca acolo reforma agrara a fost pe invers domolita de armata romana eliberatoare si nu invers impusa ca in Ardeal impotriva grofilor.
    Da atat evrei cat si cei care au incercat scoaterea lor din zona economica au fost sub imperiul acelor vremuri dar un stat si o armata nu are justificare ca a inchis ochii sau chiar a savarsit abuzuri de acest gen sub pretexte ca evrei ar fi fost bolsevici sau ar fi pactizat cu armata sovietica in spatele trupelor in retragere.

  17. un articol foarte bine documentat!

    sugerez autorului sa adauge cifrele care rezulta din comparatie recensamantului din 1930 cu cel din 1948!

    poate ar trebui adaugat participarea soldatilor nostri in comandoul Einsatzgruppe condus de Otto Ohlendorf!

    cred ca exista o oarecare confuzie legata de actiunile politice ale lui Antonescu, una a fost politica fata de evrei in sudul Transilvaniei, alta in Muntenia si cu totul alta in Moldova, Bucovina, Basarabia, Transnistria…

    ps. o precizare,

    vad ca mi s-a insusit nickul….lucrurile de acest fel pot fi stopate prin introducerea unei functii care sa corele nickul cu adresa de mail..astfel fenomenul acesta de a posta folosindu-te de alt nick ar fi imposibil de faptuit

    daca demnitatea nu exista, atunci trebuie introdus o regula…poate nu ar strica si un avertisment cu interdictia de a posta…

    • Nu e absolut nicio confuzie. Au fost deportați și/sau masacrați evreii din Basarabia, Bucovina (inclusiv sudul neocupat de sovietici în 1940), Herța, Dorohoi (neocupat de sovietici în 1940), precum și cei din Transnistria (care nu era sub controlul României în vara lui 1940). Au fost deportați de asemenea evrei comuniști în lagărul de la Vapniarka și un singur lot de 284 evrei bucureșteni în septembrie 1942, deportare descrisă de Sonia Palty în caretea ei „Evrei, treceți Nistrul!” Confuzie e doar în mintea ceor care nu au citit Raportul Comisiei Wiesel http://www.inshr-ew.ro/ro/files/Raport%20Final/Raport_final.pdf.pdf.

  18. Informativ, concludent şi concis !
    Reacţiile violent negative se explică cel puţin în parte prin aceea că majoritatea oamenilor – de oriunde – au convingerea că răspunderea este colectivă.

  19. Despre acest articol al d-lui Clej a publicat şi Sabin Gherman o intervenție pe canalul său YouTube.

  20. Hai sa isi recunoasca atunci si evreii greselile impreuna cu noi si sa ne iertam reciproc si sa incepem sa ne respectam si sa nu mai profitam unii de pe urma altora,este oare posibil?

  21. !Petru Clej

    eu m-am referit la problema din titlu, anume a reactiilor de iritare…deci discutam ce este in mintea unora si a altora,

    pentru mine lucrurile sunt clare…

    iar adevarul este ca Antonescu a dus aceasta politica de care am facut vorbire, ca sa nu mai spun ca dupa ce era clara infrangerea nazistilor a dat-o la intors si mai si, chiar a pus un ministru de finante evreu

    iar cei care nu doresc sa recunoasca adevarul istoric se leaga de aceste miscari politicianiste

    cum spuneam, pentru mine lucrurile sunt foarte clare…prin compararea numarului de evrei din Romania care intra in razboi cu cei de la recensamant lipsesc cam 190.000, asa rezulta din studiul ce apartine lui Anton Golopentia…

    daca la acestia adaugam evreii morti si disparuti in Bucovina de nord, Basarabia, Transnistria, cifra data de dumneavoastre este valida….nu am nici un dubiu cu privire la ea..

    ramane intrebarea din titlu…

    o explicatie ar fi ca oamenii nu au informatiile in cauza,

    a doua, ca si-au facut un idol dintr-un criminal si nu vor sa recunoasca ca au gresit….

    in al treilea rand, ca asociaza comunismul cu cei care au condus Romania in primii ani, de-aici incapacitatea de a face delimitarile clare…apare ideea unui troc simbolic, daca pot sa-l numesc asa..guvernarea Antonescu vs guvernarea comunista…

  22. !Sandu

    am o indoiala ce tine de epistemologie…adica de valoarea epistemica a afirmatiilor pe care le sustinem!

    nemtii sunt azi profund si sincer antisemiti? dar nemtii de la 1900?

    • Ce doriti sa supuneti unei analize epistemologice?
      Faptul ca, in 1900 ca si in prezent, ciuma antisemita bantuie peste tot ?
      Revin la argumentarea d-lui Clej :
      Faptul de a relativiza ( whataboutism) adevarul istoric nu reduce raspunderea pentru cele petrecute, nici in cazul Romaniei, nici in vre-un alt caz.
      In plus fata de afirmatiile domnului Clej, as adauga ca notiunea de raspundere colectiva exista si a fost insusita , deci acceptata, in Germania, Franta, Olanda…
      Aceste canalii nu ar fi putut acapara puterea si face raul pe care l-au facut, fara sprijinul, sau, macar, acordul tacit al populatiei.
      Si, relativ la intrebarea pe care o puneti, in filigran, ca si multi altii : Nu cumva Evreii au ”meritat-o” ?

      Raspunsul este: Nu.

  23. !Sandu

    afirmatia ca *Romanii , sunt, in general, profund si sincer antisemiti* ilustreaza modul de gandire substantialist pe care-l posedati

    iar despre modul de gandire substantialist avem o afirmatie a lui Pierre Bourdieu, anume:* modul de gandire substantialist, propriu bunului simt si rasismului, constand in a considera activitatile sau preferintele proprii anumitor indivizi sau anumitor grupuri dintr-o anumite societate, la un moment dat, drept proprietati substantiale, inscrise o data pentru totdeauna intr-un fel de esenta biologica sau -ceea ce nu are mai multa valoare – culturala, conduce la aceleasi erori in comparatia nu intre societati diferite, ci intre perioade succesive ale aceleiasi societati* apud Pierre Bourdieu, * Ratiuni practice. O teorie a actiunii*, ed. Meridiane Bucuresti, 1999, p. 11.

    cu alte cuvinte, a spune despre o natiune sau un grup de oameni ca este intr-un anumit fel poarta in sine germenele ideii rasiste din care s-a nascut , de altfel, si nazismul…

    cred ca este foarte clar ce am dorit sa spun prin valoarea epistemica a unei afirmatii….

  24. Daca se considera ca,in general, majoritatea legilor mai putin populare au dificultati in a fi traduse in practica, argumentul opus este cea ce s-a intamplat in Romania antonesciana:’popularitatea’ de care s-au bucurat legile antisemite impuse de regimul antonescian (cumva nu gasesc majuscule la acest nume).Parintii mei au trait acele vremuri,cea ce mi-a permis sa adaug marturiile Dansilor la paginile de istorie citite de mine.Maniera in care au fost ‘observate’ legile anti semite in Romania acelor ani, implica un mare numar de romani.Deasemenea asasinarea evreilor in urma atacului comandamentului armatei Romane din Odesa cat si lagarele din Transnistria sunt numai cateva exemple destul de concludente la argumentul anti semitismului in Romania acelor ani.Parintilor mei l-s s-a interzis sa munceasca in Bucurestiul anilor 1940-1944,au fost scosi la munca fortata, au pierdut toate drepturile cetatenesti si in mod sigur toate acestea si multe alte umilinte si chinuri nu au fost impuse evreilor deoarece ‘S-E STIA’ ca o sa vina la putere comunisti vor trimite multi dintre tertionari antonescian la canalul Dunarea Marea Neagra ca sa fie chinuiti de colonelul Kohler.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.