Cum stârnește poezia emoții și de ce răspund oamenii diferit la limbajul poetic? Un centru de cercetare din Cluj încearcă să afle și îți cere ajutorul / Cercetătoarea Simina Pițur, despre “una dintre cele mai importante mize ale neuroștiințelor estetice”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive din cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj nu crede că inefabilul poeziei este incompatibil cu cercetarea științifică. De aceea, a pornit să caute participanți pentru un studiu ce urmărește să afle cum anume se formează emoțiile induse de poezie și de ce oamenii răspund diferit la limbajul poetic. “Să explici de ce același obiect de artă evocă emoții diferite, în persoane diferite, a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai importante mize ale neuroștiințelor estetice”, spune cercetătoarea Simina Pițur, implicată în proiect, care a răspuns întrebărilor EduPedu.ro despre acest studiu.

Laboratorul a anunțat, recent, că este interesant de participanți “pentru unul dintre primele studii despre emoțiile induse de poezie”, căutând atât oameni care citesc sau au citit poezie, cât și oameni pe care nu-i interesează poezia, dar sunt curioși cum ar răspunde la un astfel de studiu.

• Studiul are loc online, în două etape. În prima, participantul este întrebat despre experiența sa în general. În a doua, este pus să-și împărtășească experiența spontană la poezii pe care el însuși le alege, pe care trebuie să le (re)citească în cadrul studiului.

Anunțul publicat de Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive pe Facebook:

Site-ul dedicat studiului prezintă, sumar, un exemplu despre cum poate fi căutată originea emoțiilor stârnite de un vers:

• “‘Să te asemăn cu o zi de vară?’ Cum te face să te simți versul de mai sus? Trist? Amuzat? Poate puțin confuz? Încearcă, acum, să te gândești de ce. Poate că îți aduci aminte cine l-a scris și unde l-ai auzit în trecut. Poate că, din contră, îți imaginezi pentru prima dată ce ar putea să însemne. Auzi cuvintele ca și cum chiar ar fi spuse de cineva? Derulezi, în mintea ta, o scenă în care s-ar potrivi? Câteodată, e greu să ne dăm seama exact de ce limbajul ne face să simțim ceea ce simțim. “

Dar care este, în esență, scopul unui astfel de studiu? De unde a plecat el? Și cum poți să cauți reacții spontane la distanță, pe internet, pe un subiect cu mare încărcătură personală? A răspuns, pentru Edupedu.ro, Simina Pițur, cercetătoare implicată în proiect.

• Potrivit propriei prezentări: Simina Pițur este student doctorand în Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive din cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Babeș-Bolyai. Sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Andrei C. Miu, studiază emoțiile pe care le simțim atunci când citim poezie. Își dorește să afle mai multe despre ce anume ne face să reacționăm diferit la limbajul poetic, pentru a înțelege cum apar aceste emoții la întâlnirea dintre text și cititor.

Rep.: Poeții obișnuiau să spună că poezia e “inefabilă”, dincolo de rânduielile lumii fizice. De unde până unde studierea ei științifică, pe latura neuroștiințelor cognitive?

Simina Pițur: Cred că „inefabilitatea” poeziei reflectă, de fapt, două întrebări diferite, puse din două perspective diferite. Nu cred, însă, că vreuna dintre ele ar fi incompatibilă cu un demers științific, și voi explica de ce. Pe de-o parte, eticheta ar putea sugera că procesul prin care apare poezia este, câteodată, unul misterios, greu de descris și greu de controlat, cu alte cuvinte s-ar referi mai degrabă la inspirație. Subiectul este unul extrem de interesant (și miza lui uriașă, pentru poeți), însă depășește obiectivele studiului nostru.

• Citește articolul integral pe Edupedu.ro