Cum „i-a dăruit” America Chinei arma sa de șantaj: pământurile rare pe care Xi le folosește împotriva lui Trump

Analiză Corriere Della Sera, via Rador: Este cea mai eficientă armă de șantaj pe care Xi Jinping a putut-o oferi în timpul negocierilor comerciale cu Donald Trump: monopolul aproape total pe care China îl deține asupra pământurilor rare, esențiale mai ales pentru producția de magneți pentru diverse utilizări industriale.

Această dominație chineză este o problemă și mai mare pentru Europa, care are și mai puține lanțuri de aprovizionare independente.

Optimiștii cred că acest șantaj chinezesc este destinat să se epuizeze în timp: odată folosit la masa negocierilor, cei care au căzut victime ale acestuia, fug să se adăpostească. Ceva similar s-a întâmplat cu Japonia în 2010, când a fost supusă unui embargou chinez asupra pământurilor rare.

De atunci, guvernele și industriașii japonezi au căutat activ alți furnizori în întreaga lume. În America, reacția a început: minele scoase din uz în țară sunt exploatate din nou, iar capitalul public și privat se revarsă în acest sector anterior abandonat.

Apoi, există creativitate: apar deja inovații tehnologice pentru a produce magneți fără utilizarea pământurilor rare. Cu toate acestea, nu va fi posibilă eliberarea rapidă de dependență.

Ceea ce este derutant este cum s-a ajuns în acest punct. Pentru că odată, Statele Unite dominau producția și prelucrarea pământurilor rare.

Modul în care americanii au predat Chinei controlul asupra magneților din pământuri rare de-a lungul deceniilor este reconstituit într-o investigație realizată de Daniel Kishi, care apare pe site-ul „American Compass”. Este povestea unui lanț de erori acumulate de guvernele americane și occidentale.

Pământurile rare – un grup de 17 elemente chimice cu proprietăți magnetice, optice și catalitice – sunt componente esențiale în industria prelucrătoare modernă, atât civilă, cât și militară.

Acestea sunt utilizate în componente care (deocamdată) nu au alternativă, cum ar fi magneții puternici care transformă energia electrică în mișcare și precizie. Acești magneți alimentează motoarele electrice, roboții, suprafețele de control ale aeronavelor, sateliții, echipamentele de finisare a rachetelor și echipamentele medicale.

Vulnerabilitatea Occidentului nu constă în raritatea fizică a rocilor – de fapt, pământurile rare nu sunt rare din punct de vedere geologic -, ci în complexitatea procesului: extracția, rafinarea chimică de înaltă puritate și producția de magneți fiabili la scară largă. Doar câteva țări și foarte puține companii pot face acest lucru în mod profitabil și la scară largă.

China deține în prezent un control extins asupra acestui lanț: deține 70% din exploatarea globală a pământurilor rare (inclusiv pe alte continente), 90% din rafinarea și separarea chimică și peste 90% din producția de magneți din pământuri rare.

Această concentrare oferă Beijingului un potențial „punct de blocare” (chokepoint), care poate fi folosit pentru a pune presiune pe industriile și sistemele de apărare ale altor țări, în special ale Statelor Unite.

Kishi reconstituie modul în care Statele Unite au avut cândva un lanț integrat „de la mină la magnet”, dar l-au pierdut treptat. În anii 1950 și 1960, mina Mountain Pass din California deținea dominația mondială în producția de pământuri rare.

Apoi, cercetările din Statele Unite și Japonia au condus la dezvoltarea magnetului neodim-fier-bor în anii 1980 – un pas crucial în miniaturizarea și industrializarea în masă a magneților puternici. General Motors a creat Magnequench, producând pulberi și magneți în Statele Unite, care și-au găsit drumul și în aplicații militare, cum ar fi tancurile M1 Abrams.

Cu toate acestea, în anii 1980 și 1990, mai mulți factori au slăbit această poziție de lider americană. Concurență asimetrică: China, cu o politică industrială directă, subvenții, scutiri de taxe și fără constrângeri de mediu, și-a lansat propria industrie emergentă a pământurilor rare și magneților.

În 1992, Deng Xiaoping a declarat public valoarea strategică a pământurilor rare pentru China: „Orientul Mijlociu are petrolul; China are pământurile rare”.

Statele Unite au permis vânzarea de tehnologii cheie către companiile chineze. Un exemplu în acest sens: în 1995, GM a vândut Magnequench unui consorțiu care includea companii de stat chineze. Comitetul pentru Investiții Străine din Statele Unite (CFIUS) ar fi putut bloca acest lucru, dar nu a făcut-o.

La scurt timp după aceea, producția din SUA a încetat, a fost transferată în străinătate, iar fabricile cheie au fost închise. Problemele de reglementare a mediului din SUA (de exemplu, mina Mountain Pass a fost închisă în 1998 din cauza scurgerilor de ape uzate) au contribuit la declinul industriei interne.

Între timp, China și-a consolidat lanțul de aprovizionare: prin cote de export, tarife, scutiri de taxe pentru producătorii interni, centralizarea întreprinderilor și controlul tranzacțiilor și importurilor/exporturilor. Acest lucru a făcut din China centrul global pentru pământuri rare și magneți.

Care sunt riscurile? Dacă China decide să își exercite influența, poate bloca sau întârzia exportul de materiale critice, poate crește costurile de intrare pentru alte țări și poate impune condiții contractuale agresive ca armă geopolitică.

Precedentul-cheie este o dispută între Beijing și Tokyo în 2010. Un incident în Marea Chinei de Est a oferit Republicii Populare oportunitatea de a limita exporturile către Japonia; prețurile oxizilor de pământuri rare au crescut rapid.

Un producător american (Molycorp) a încercat să redeschidă Mountain Pass și s-a listat la bursă pentru a finanța relansarea. În acel moment, China a reluat exporturile și și-a crescut producția subvenționată, provocând prăbușirea prețurilor, falimentând astfel industria americană.

Aceasta este o tactică ilegală conform regulilor comerciale mondiale, dar folosită sistematic de Beijing: vânzările de dumping pentru a elimina din fașă concurența străină.

Kishi propune ca răspunsul să constea într-o politică industrială activă – care să nu se bazeze exclusiv pe forțele pieței – deoarece, având în vedere metodele Chinei, fie trebuie desfășurată întreaga forță a statului prin intermediul politicii industriale, fie vom suporta greul acesteia.

În Statele Unite, această cale necesită mai multe elemente cheie enumerate în această cercetare:

1. Restabilirea unui lanț integrat „de la mină la magnet” pe teritoriul SUA sau în țări aliate, inclusiv mineritul, rafinarea și producția de magneți. Tratarea acestor faze nu ca industrii separate, ci ca un sistem unitar.
2. Utilizarea instrumentelor politicii industriale: împrumuturi publice, garanții, contracte de achiziție pe termen lung cu prețuri minime garantate pentru a face proiectele private viabile din punct de vedere economic și protecție prin tarife vamale sau alte măsuri împotriva concurenței prădătoare din partea țărilor subvenționate.
3. Coordonare public-privată: Pandemia a demonstrat (prin Operațiunea Warp Speed, lansată de prima Administrație Trump pentru a accelera descoperirea și producția de vaccinuri) că o alianță strânsă între guvern și industria privată poate accelera progresul tehnic și industrial.
4. Protejarea noii capacități: nu doar construirea acesteia, ci asigurarea continuității acesteia, împiedicarea distrugerii producătorilor de concurența străină subvenționată și asigurarea faptului că expertiza rămâne internă.

Kishi observă că există câteva semne încurajatoare: de exemplu, în 2021, General Motors s-a angajat să reconstruiască un lanț magnetic intern prin semnarea unor contracte pe termen lung.

Administrația Trump a lansat un parteneriat public-privat cu MP Materials, care deține mina Mountain Pass, în care Pentagonul a achiziționat o participație. Utilizarea cu succes a armei sale de șantaj de către Xi Jinping ar putea accelera trezirea gigantului adormit, America care a dominat înaintea oricui altcuiva.

Articol: Federico Rampini / Traducerea Rador: Oana Avram