Cu ce măsurăm patriotismul. Al lui Ceaușescu și al altora

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nicolae Ceaușescu a fost un patriot. O afirm fără rest, fără ezitări, fără doar și poate, fără nuanțele în care l-a caracterizat într-un interviu ministrul Apărării, Radu Miruță, de și-a ridicat în cap toată floarea neprihăniților din politică.

Și primul suflet de vioară care a reacționat, pretinzând scuze imediate de la ministru, a fost Alexandru Muraru, cel care acum ceva ani mărturisea că modelele sale din politică sunt Relu Fenechiu și Tudor Chiuariu. Dați Google, voi, cei născuți prea târziu…

Ceaușescu, așadar, a fost un patriot, nu accept niciun argument contrar. Așa credea, în mintea lui, el însuși despre sine (și acolo nu era nimeni care să-l contrazică). Așa o afirma public (și nu era nimeni prin preajmă care să aibă curajul să-l contrazică). Așa credea el că o dovedesc faptele sale și deciziile pe care le lua. Ce dovezi mai vreți? Era un patriot.

Să extragem, doar din istoria ultimului secol, alte câteva exemple de români mai mult sau mai puțin patrioți.

• Regele Ferdinand – fără să i se cunoască mari declarații de patriotism – s-a perpelit vreme de doi ani ce să facă: să arunce România în război împotriva nației sale, Germania, sau împotriva Antantei? A ales prima variantă și a rezultat România Mare.
• Corneliu Zelea Codreanu se pretindea mare patriot când și-a pus pe el cămașă verde, diagonală și chistol – și și-a dovedit patriotismul cu cele mai cumplite asasinate politice pe care le-a cunoscut România.
• Regele Carol al II-lea, învocând tot patriotismul, a instaurat o dictatură personală care s-a sfârșit lamentabil, prin ciopârțirea țării de către cei cărora li s-a închinat.
• Ion Antonescu s-a prezentat și el ca mare patriot când s-a înhăitat cu Hitler – dar a pus mai mare preț pe cuvântul său de militar decât pe interesul României atunci când a trecut Nistrul – ceea ce dovedește că, în pofida intențiilor, a fost un om politic lamentabil.
• Lucrețiu Pătrășcanu, lider comunist, a avut curajul, după ce comuniștii preluaseră puterea în România, să afirme că „Înainte de a fi comunist, sunt român”. Asta i-a adus condamnarea la moarte din partea colegilor săi, comuniștii.

Ei, și acum luați și măsurați: care dintre cei de mai sus a fost mai patriot? Așa-i că nu e atât de simplu? Și ajungem iar la Nicolae Ceaușescu.

La Ceaușescu, problema nu e dacă a fost un mare patriot sau unul mai mititel. Problema lui Ceaușescu e că a fost un om fundamental prost.

Un individ needucat, rudimentar, injectat de mic cu o dogmă seducătoare, dar falimentară, căreia i-a fost fidel până la moarte. Un personaj care și-a luat Bacalaureatul la 47 de ani, la câteva luni după ce a înșfăcat puterea, și licența în economie un an mai târziu, cu 10 pe linie. A avut un mare noroc că pe vremea aceea Emilia Șercan avea alte preocupări, printre care și aceea de a se naște.

S-a crezut șmecher când a păcălit Occidentul că ar fi disident față de Moscova și a primit bani ca să-și dezvolte obsesia născută tot din dogmă – industrializarea țării. A primit credite, numai că industrializarea a făcut-o haotic, fără nicio rațiune economică, doar ca să dea de lucru la oameni, că așa îi dicta dogma.

Iar când Occidentul i-a condiționat acordarea de noi credite de respectarea drepturilor omului – ale omului din România, dragi patrioți, rețineți asta –, Ceaușescu a refuzat să trădeze dogma și și-a trădat poporul: s-a ambiționat să ramburseze anticipat toate creditele primite, punându-și propriii concetățeni să treacă prin cel mai cumplit deceniu pe care oamenii care trăiesc acum în România l-au avut de parcurs în viața lor.

Ce vreau să spun de fapt: patriotismul este compatibil cu inteligența în exact aceeași măsură în care patriotismul este compatibil cu prostia.Patriotismul poate acoperi nestingherit întreaga distanță dintre mintea cea mai briliantă până la imbecilitatea cea mai abisală. Și un corolar: cu cât un individ țipă mai tare că e patriot, e rezonabil de presupus că o face ca să compenseze ceva ce-i lipsește în partea cealaltă.

De unde rezultă că, pentru evaluarea celor care conduc destinele unei țări, patriotismul în sine este un criteriu absolut irelevant. Mult mai important e ce pui în slujba lui, prostie sau inteligență.

Din această perspectivă, la ce ne folosește nouă că avem, în aceste zile, mari patrioți ca George Simion sau Dan Dungaciu, Victor Ponta sau Sorin Grindeanu, care se grăbesc să lingă clanțe și să taie torturi pe la Mar-a-Lago sau la Washington? Sunt ei suficient de inteligenți ca să înțeleagă ce fac? Sau sunt doar epigoni de Ceaușescu, care fac și ei ceva crezând că fac bine ce fac?

Și mă întorc la Ceaușescu. Da, a fost un mare patriot. Dar, ca omul din Tecuci care avea o Mobră, asta nu ne-a folosit la nimic.