Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Cronologia apei, debutul regizoral în lungmetraj al lui Kristen Stewart marchează o intrare puternică în cinemaul de autor contemporan.
Adaptare a romanului autobiografic semnat de Lidia Yuknavitch, filmul a avut premiera mondială în selecția Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes din acest an, unde a fost întâmpinat cu aplauze îndelungate și reacții entuziaste din partea criticilor, scrie publicatia Zilesinopti.ro.
Cronologia apei ajunge în cinematografele din România pe 16 ianuarie 2026, după un parcurs impresionant în festivalurile internaționale.
Povestea o urmărește pe Lidia, o tânără înotătoare talentată care încearcă să scape de abuzurile din familie plecând cu o bursă în Texas. Alunecarea pe panta dependenței îi curmă însă acest drum, iar reconstrucția începe abia în Oregon, sub îndrumarea scriitorului Ken Kesey. Scrisul, familia și confruntarea cu propriul trecut devin instrumente de vindecare într-o călătorie intensă despre identitate, traumă și autoacceptare.
Variety a descris filmul drept „o dramă emoționantă despre abuz și mântuire, spusă cu o pasiune poetică”, lăudând adaptarea îndrăzneață a memoriilor Lidiei Yuknavitch și interpretarea profundă a lui Imogen Poots. Actrița susține întreaga construcție a filmului, sprijinită de o distribuție solidă, unde se regăsesc Jim Belushi, Thora Birch, Tom Sturridge și Kim Gordon. Interpretarea lui Imogen Poots este trăită mai degrabă decât jucată. Corpul ei devine spațiu de expresie, iar suferința se manifestă în gesturi minime, respirații tăiate și tăceri apăsătoare. Apa, motiv central al filmului, nu este doar un simbol, ci o prezență constantă: adăpost și amenințare, dizolvare și renaștere.
Criticii au remarcat curajul regizoral al lui Kristen Stewart și felul în care aceasta abordează teme precum sexualitatea, trauma și reconfigurarea sinelui într-o formă cinematografică fragmentată, viscerală și poetică. Cronologia apei refuză convențiile biopic-ului clasic: nu oferă explicații liniștitoare și nu urmează o linie temporală clară, ci funcționează asemenea memoriei – discontinuă, instabilă, profund subiectivă.
Articolul integral, pe Zilesinopti.ro