Criza matcha-ului în Uji: Cum epuizează turismul global o tradiție japoneză

Uji, capitala istorică a matcha-ului din Japonia, se confruntă cu o criză: cererea pentru ceaiul verde premium depășește cu mult oferta. Pe măsură ce turiștii se înghesuie să cumpere cutii cu pulbere prețioasă, localnicii încep să se teamă că tradiția este diluată, la propriu și la figurat, relatează BBC.

Ora 10:00 este sacră în Uji, Japonia deoarece este momentul în care se deschid magazinele de matcha.

La doar 30 de minute cu trenul de agitația urbană a Kyoto-ului, micul oraș japonez Uji pare, la prima vedere, o enclavă de liniște și rafinament. Aici, ritualul ceaiului nu este o simplă atracție turistică, ci un act sacru transmis din generație în generație. Însă în zorii unei zile obișnuite, atmosfera meditativei capitale a matcha-ului este perturbată de o aglomerație neașteptată.

Puțin înainte de ora 10 dimineața turiști din toate colțurile lumii se adună în fața unor nume legendare precum Nakamura Tokichi Honten, fost furnizor al Curții Imperiale. Cozile se formează încă din zori. Accesul în cafenea se face pe baza unui bilet cu număr, iar șansele de a găsi o masă liberă par mai mici decât cele de a prinde un loc la un restaurant cu stele Michelin.

Printre rafturile aranjate impecabil, pline cu produse pe bază de matcha, de la înghețată și prăjituri la tăieței verzi, vizitatorii caută cu nerăbdare „aurul verde”: pulberea de matcha pură. Însă momentul în care un angajat încearcă să refacă stocul devine scena unui mini-asalt. Brațe grăbite smulg cutiile direct din coș, iar apelurile în limba japoneză rămân fără ecou în vacarmul general. În mai puțin de cinci minute de la deschidere, totul dispare de pe rafturi.

În coadă, atmosfera este de triumf discret. Un bărbat german își privește mândru punga duty-free plină cu zeci de recipiente și declară, zâmbind: „Am cheltuit 250 de euro pe ceai.” În Uji, nu este o exagerare ci o realitate zilnică.

Paradoxul este evident. Într-un oraș cu atâta grijă pentru tradiție, cei care ar trebui să respecte valorile locului ajung să le consume compulsiv. În timp ce majoritatea brandurilor locale impun limite de achiziție, Nakamura Tokichi nu a recurs (încă) la astfel de măsuri.

Matcha-ul japonez a devenit o obsesie globală. Beneficiile sale pentru sănătate, gustul echilibrat și imaginea instagramabilă au transformat ceaiul pudră într-un simbol al stilului de viață „zen”, dar cosmopolit. În 2023, Japonia a produs 4.176 de tone de matcha, de trei ori mai mult decât în 2010, iar turismul a atins un record de aproape 37 de milioane de vizitatori în 2024. Cererea este uriașă, însă tradiția are limite.

Tomomi Hisaki, manager general al mărcii Tsujirihei Honten, atrage atenția asupra unei realități puțin cunoscute de publicul larg: matcha-ul de calitate superioară nu poate fi produs în masă. Frunzele sunt crescute la umbră, proces care le intensifică aroma umami, dar care reduce drastic recolta. În plus, măcinarea tradițională cu pietre de moară produce doar 400g de pudră într-o zi – echivalentul a 13 cutii.

Pe măsură ce turiștii golesc rafturile, cei pentru care matcha-ul este parte din viața cotidiană, călugării, maeștrii de ceai, templele încep să rămână fără resurse. „Ne dorim ca oamenii din întreaga lume să descopere matcha,” spune Hisaki, „dar nu în detrimentul culturii care l-a creat.”

Tot mai des, matcha-ul ceremonial ajunge să fie folosit în latte-uri cu zahăr sau în prăjituri coapte în bucătării străine. Simona Suzuki, președinta Asociației Globale a Ceaiului Japonez, avertizează: „Este o risipă să folosești aceste tipuri rare de matcha în rețete care nu le pun în valoare. Sperăm ca turiștii să înțeleagă scopul pentru care a fost creat acest ceai.”