Criza gazelor din Europa: Plafonarea prețului la gazele naturale rusești ar funcționa mai bine decât un plan de economisire

Articol semnat de Otilia Nuțu (Expert Forum) și Ana Furtună (Eastern Partnership Civil Society Forum) în The Brussels Times:

Confruntată cu riscul ca Rusia să folosească gazele naturale ca armă împotriva UE și să întrerupă complet aprovizionarea înainte de iarnă, Comisia Europeană a prezentat săptămâna trecută o propunere de reducere a consumului în toate statele membre cu 15% în perioada august 2022 – martie 2023, comparativ cu perioada similară din ultimii 5 ani.

Deși convingătoare din punct de vedere tehnic, propunerea are un defect major: va semăna dezbinare între statele membre, într-un moment în care unitatea europeană în confruntarea cu șantajul Rusiei este de o importanță capitală. Așa cum era de așteptat, mai multe țări – printre care Spania, Portugalia, Grecia și Polonia – s-au opus deja public propunerii, în timp ce ministrul de externe al Ungariei s-a grăbit să meargă la Moscova pentru a negocia un acord separat.

Într-adevăr, diversificarea importurilor de gaze și eliminarea treptată a dependenței sale de combustibilii fosili ruși este obiectivul pe care trebuie să-l atingă UE. Cu toate acestea, încercările de a adopta în acest an un nou pachet de sancțiuni privind importurile de gaze din Rusia nu au reușit niciodată să obțină un sprijin unanim. Cea mai recentă propunere a Comisiei are toate șansele să eșueze, de asemenea, și din aceleași motive. UE poate și va realiza eliminarea treptată a dependenței sale de combustibilii fosili ruși pe parcursul mai multor ani, dar nu în 2022.

Ceea ce trebuie să urmărească în acest an este conceperea unor măsuri care să unească întreaga UE, atât politicienii, cât și opinia publică, și să trateze pe o singură voce cu Rusia în ceea ce privește importurile de gaze. Modalitatea de a atinge acest obiectiv este un plafon de preț pentru importurile rusești, combinat cu un mecanism de solidaritate menit să descurajeze Gazprom să facă ceea ce a făcut până acum: să taie selectiv livrările de gaze pentru a diviza UE.

Această opțiune a fost pusă pe masă încă de acum câteva săptămâni – dar panica declanșată de reducerea livrărilor de către Gazprom la Nord Stream 1 a distras și divizat complet opiniile publicului și ale factorilor de decizie. Acest lucru nu face decât să joace în favoarea Kremlinului.

Dar Kremlinul joacă la cacealma. Eroarea fundamentală din spatele gândirii noastre din aceste zile este presupunerea că Moscova are o flexibilitate infinită pentru a reduce livrările de gaze către UE. Dar există constrângeri fizice în sistemul de gaz rusesc care exclud pur și simplu această opțiune.

Rusia poate face doar reduceri selective și temporare, către anumite țări sau anumiți consumatori – nu către întreaga UE sau pentru tot restul anului. Reducerile maxime pe care le permite Rusia pot fi ușor de depășit de o UE unită, care dispune atât de infrastructura, cât și de stocarea necesară pentru a face față problemelor din întreaga UE și din fiecare țară în parte.

Constrângerile fizice ale Rusiei

Producția de gaz este destul de rigidă. Gazul poate fi stocat, până la capacitatea maximă de stocare în interiorul Rusiei. Acesta poate fi exportat în altă parte, dar este limitat la infrastructura existentă, cum ar fi conductele sau terminalele GNL. Poate fi consumat pe plan intern. Dar Gazprom a împins deja toate aceste opțiuni la limită, deoarece joacă deja acest joc de mai bine de un an, din vara anului 2021.

Să trecem în revistă cifrele. În 2021, producția de gaze a Rusiei a fost de 760 de miliarde de metri cubi (bcm). Ea a consumat pe plan intern 475 și a exportat 110 către parteneri din afara UE (China, Turcia, Belarus, Kazahstan, plus GNL, în principal către Asia). Ea a exportat 150 de miliarde de metri cubi către UE. După ce a început vara anului 2021 cu un minim istoric de 15 mld. mc în depozite (față de 40 mld. mc într-un an obișnuit), a avut o capacitate de rezervă suplimentară de 25 mld. mc pe care ar putea să o manipuleze pentru a epuiza depozitele UE.

Astfel, Rusia ar putea crea penurie pe piața UE doar prin livrarea unor cantități mici prin conducte către UE; prin creșterea consumului intern, în special de îngrășăminte; prin utilizarea capacității de stocare de rezervă; și prin exportul în afara UE până la limitele infrastructurii existente.

În 2022, situația arată diferit. După reducerile de până acum în UE, se estimează că importurile UE vor ajunge la maximum 120 de miliarde de metri cubi până la sfârșitul anului. Rusia nu mai dispune de capacitate de stocare de rezervă. Depozitele au fost pline în noiembrie 2021, iar iarna trecută a fost blândă. Consumul în Rusia trebuie să fi scăzut cu cel puțin 10%, având în vedere impactul catastrofal al sancțiunilor UE asupra producției industriale, deci a consumului de gaz și de electricitate pe bază de gaz.

Rusia poate într-adevăr să își varieze producția de gaze cu aproximativ 5% pe an (așa cum s-a observat în 2019-2020), dar nu cu mult mai mult de atât. Oprirea producției este foarte costisitoare și necesită lucrări la mii de puțuri de gaz, în timp ce conductele nefolosite se deteriorează rapid. Rusia a redus deja producția de gaze cu 5% până în prezent din cauza cererii mai mici din partea UE. Reducerile suplimentare pot fi făcute doar la costuri marginale exponențiale.

În plus, nu există nicio capacitate suplimentară pentru a crește semnificativ exporturile în altă parte, presupusul „pivot spre Asia” al lui Putin (construirea de conducte și capacități de GNL) poate avea loc în 2025-2030 în cel mai optimist scenariu. Aceste exporturi viitoare, alternative, ar fi oricum realizate din noi câmpuri de gaze, nu din cele din nord-vestul Rusiei care exportă către UE.

Adăugând aceste constrângeri, Rusia are deja un excedent de aproximativ 60 de miliarde de metri cubi de gaz pentru 2022 – ceea ce ar necesita o reducere suplimentară de 5-10% a producției sau o creștere semnificativă a cererii interne. Rusia ar putea face presiuni pentru a crește producția de îngrășăminte, dar și în acest caz există limitări. Rusia și-a crescut deja anul trecut producția la capacitatea maximă disponibilă, iar orice producție suplimentară necesită investiții rapide în fabrici noi, cu costuri semnificative.

Un nou mecanism de solidaritate

Astfel, cărțile Kremlinului sunt într-adevăr slabe, iar UE, dacă rămâne unită, poate impune unilateral propriile condiții. Ea poate introduce unilateral un plafon de preț pentru toate importurile rusești, ca un fel de sancțiune, cu un mecanism de solidaritate foarte simplu, care probabil nu va trebui să fie folosit niciodată. Iată care sunt avantajele unui plafon al prețului gazului rusesc.

Îi va mobiliza imediat pe toți disidenții din interiorul UE, inclusiv pe populiști. Cine se poate opune în mod legitim unei inițiative care ar reduce imediat și în mod vizibil prețul gazelor pentru consumatorii interni? Poate un singur stat membru să negocieze separat cu Gazprom un acord mai bun decât UE, cu toată greutatea celor 27 de membri ai săi?

Astfel, cetățenii UE se vor concentra asupra Ucrainei în loc de facturile de încălzire. În momentul de față, oricât de cinic ar suna, cel mai mare risc este politic, cu oboseala electoratului UE privind războiul din Ucraina și preocupările sale economice imediate. Orice măsură de reducere a prețurilor la gaze în UE ar fi extrem de populară.

Ea poate fi introdusă legal ca o sancțiune împotriva Rusiei, trecând peste clauzele de preț din contractele existente (pe care oricum Gazprom nu avea nicio reținere de a le încălca unilateral) .

Kremlinul se poate juca în continuare cu reduceri selective, dar cuplarea plafonului de preț cu un mecanism simplu de solidaritate va descuraja Gazpromul să încerce măcar. Mecanismul de solidaritate ar fi următorul. Dacă o țară suferă reduceri, celelalte țări vor interveni imediat pentru a umple golul, în cantități adaptate la capacitățile de interconectare disponibile.

Acest lucru este fezabil pentru câteva zile sau săptămâni și până la mai mulți miliarde de metri cubi.UE în ansamblul său este perfect capabilă să facă față cantităților și perioadelor pe care Rusia le poate tăia de acum înainte, atât în ceea ce privește disponibilitatea gazelor în depozite, cât și în infrastructură.

Și mai important este faptul că va reduce veniturile Gazprom în mod generalizat și ar fi vizibil public ca o lovitură dată capacității Rusiei de a finanța războiul. În momentul de față, Gazprom încasează substanțial din volatilitatea de pe piețele spot din UE pe care a introdus-o prin amenințări sau reduceri selective. Acestea împing în sus veniturile din toate contractele existente. Plafonarea prețurilor rusești ar fi nu numai eficientă, ci și un răspuns european moral la agresiunea oribilă a Rusiei în Ucraina.