Copiii Statului Islamic / În Siria, 40.000 de oameni, dintre care jumătate sunt copii, trăiesc în tabăra al-Hol, înconjurați de sârmă ghimpată

La vârsta de 12 ani, Ali a trecut prin experiențe pe care niciun copil nu ar trebui să le înfrunte și și-a petrecut deja jumătate din viață într-o tabără rezervată familiilor jihadiștilor, o închisoare în aer liber în deșertul sirian, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

Băiatul nici măcar nu visează la libertate. O minge de fotbal ar fi pentru el luna de pe cer. „Aveți una pentru mine?”

La cinci ani de la căderea „califatului” grupării Statul Islamic (SI), zeci de mii de femei și copii apropiați de jihadiști sunt reținuți de forțele kurde siriene aliate ale SUA în tabere în care domnește violența.

Peste 40.000 de persoane, dintre care jumătate sunt copii, trăiesc în tabăra al-Hol din nordul Siriei, înconjurată de sârmă ghimpată și turnuri de supraveghere, aparent fără niciun plan de repatriere.

Puțini dintre copii merg la școală și majoritatea nu au văzut niciodată un televizor și nu au mâncat înghețată. Trăiesc unii peste alții în corturi, cu acces limitat la instalații sanitare.

Potrivit unui expert ONU, începând cu vârsta de 11 ani, băieții sunt luați de la mamele lor de către gardienii taberei, încălcând astfel dreptul internațional.

Autoritățile kurde pretind că acest lucru are ca scop prevenirea radicalizării lor.

Acestea recunosc că jihadiștii controlează anumite părți ale taberei prin teroare, pedepse și chiar crime.

Chiar și micuțul Ali este conștient de acest lucru: „Intră noaptea în corturi și ucid oameni”, spune el.

„Aceasta nu este o viață pentru copii (…) ei plătesc prețul pentru ceva ce nu au făcut”, a comentat pentru AFP un membru al unui ONG umanitar.

Când coaliția internațională antijihadistă și aliații săi din cadrul Forțelor Democratice Siriene (FDS) conduse de kurzi au cucerit Baghouz, ultimul bastion al SI în Siria, în martie 2019, familiile suspecților de jihadism au fost transportate la al-Hol.

După cinci ani, zeci de țări refuză în continuare să își repatrieze cetățenii. Mii de jihadiști din întreaga lume au venit în Siria, proclamată drept un nou tărâm al jihadului după începutul conflictului în 2011, și au luptat în rândurile SI.

Pentru liderul FDS Mazloum Abdi – ai cărui soldați păzesc tabăra finanțată de Occident – al-Hol este o „bombă cu ceas”.

„Anexa” pentru străini

În timpul unei vizite rare în tabără, AFP a putut intervieva văduve ale luptătorilor SI, lucrători umanitari, membri ai forțelor de securitate și personal administrativ.

În „anexa” de înaltă securitate, care este o tabără în interiorul taberei, se află femei „străine”, cu copiii lor, din 45 de țări, printre care Franța, Olanda, Suedia, Turcia, Tunisia și Rusia, precum și din Caucaz și Asia Centrală.

Aceste femei străine sunt ținute separat de sirieni și irakieni, „localnicii”. Unele au cerut să rămână anonime de teama represaliilor.

Pentru a complica lucrurile, aproximativ 3.000 de bărbați sunt ținuți împreună cu femei și copii în sectoarele siriene și irakiene ale taberei. Unii sunt simpli refugiați, alții sunt suspectați de kurzi că sunt foști luptători ai SI.

Nici măcar gardienii nu se aventurează noaptea, cu excepția raidurilor.

În această imensă tabără – construită inițial pentru refugiații care fugeau de războaiele din Irak și Siria – este aproape imposibil să mergi între corturile dărăpănate, atât de înghesuiți sunt rezidenții.

Nu există intimitate, iar bucătăriile și toaletele comune sunt mizerabile și inadecvate, spun lucrătorii umanitari care oferă servicii de bază pe lângă ajutorul alimentar cu care supraviețuiesc deținuții.

În spatele gardurilor înalte ale taberei, copiii, care par obosiți și frustrați, aruncă cu pietre în vizitatori. Cu fața spre cameră, un băiețel blond mimează un gest de decapitare, cu degetul pe gât.

Cei mai mulți dintre ei încearcă să câștige câțiva bani cărând apă, curățând sau reparând corturile celor care primesc bani trimiși de familiile lor.

Alții lucrează la piața din tabără sau fac schimb de ajutoare alimentare.

Viața în al-Hol este asfixiantă pentru copii, comentează Kathryn Achilles, de la ONG-ul Salvați Copiii. Aceștia „au îndurat privațiuni severe, bombardamente și se află acum în tabără de aproape cinci ani”.

„O să ne lase aici”

„Cum pot copiii noștri să viseze dacă nu au văzut niciodată lumea exterioară?”, a întrebat o mamă a cinci copii reținuți în anexă.

Două treimi din cei 6.612 deținuți din această zonă de înaltă securitate sunt copii, potrivit administratorilor taberei.

Această femeie în vârstă de 39 de ani și-a născut cel mai mic copil la al-Hol, după ce a fugit în 2019 din Baghouz, unde soțul ei, un combatant al SI, a fost ucis.

La fel ca toate femeile din tabără, ea este complet acoperită cu un niqab care îi dezvăluie ochii întunecați și poartă mănuși negre.

Femeile din al-Hol au declarat pentru AFP că nu îndrăznesc să își scoată niqab-ul de teama extremiștilor.

„Este o viață amară și cel mai rău lucru este că ei spun că vom rămâne aici”, a deplâns o femeie.

Autoritățile locale au început să construiască noi secțiuni în care fiecare cort va avea propria toaletă și bucătărie. Aceste lucrări sunt efectuate „pentru că tabăra ar putea rămâne pe termen lung”, confirmă Jihan Hanane, șeful administrației civile a taberei.

Ea recunoaște că viața este „dificilă pentru rezidenți”. „Dar este dificilă și pentru noi, având în vedere situația de securitate și contextul regional general”, spune ea.

Crime și violențe sexuale

Organizațiile umanitare sunt deosebit de îngrijorate de ceea ce se întâmplă cu copiii.

În 2022, două fete egiptene, în vârstă de 12 și 15 ani, au fost decapitate în anexă, iar corpurile lor au fost aruncate într-o fosă septică.

În același an, Rana, o tânără siriană, a fost rănită la față și la umăr de bărbați înarmați care au acuzat-o că a avut un copil în afara căsătoriei când avea 18 ani.

„M-au răpit timp de 11 zile și m-au bătut cu lanțuri”, a declarat ea pentru AFP.

Alți copii sunt victime ale violenței sexuale și hărțuirii, a declarat pentru AFP un lucrător medical. În trei luni, în 2021, ea a spus că s-a confruntat cu 11 cazuri de violență sexuală împotriva copiilor.

Uneori, copiii îi abuzează pe alții. „Este posibil ca ei să nu știe că își fac rău singuri”, a continuat ea, subliniind că un copil vinovat de violență sexuală este probabil să fi fost el însuși o victimă sau un martor al acesteia.

Într-un raport din 2022, Save the Children a afirmat că copiii din al-Hol au fost martori la crime, „împușcături, înjunghieri și strangulări”.

Potrivit raportului, aceste traume declanșează tulburări de somn și comportamente agresive.

„Încerc să nu-mi las copiii să socializeze pentru a-i proteja, dar este aproape imposibil, deoarece tabăra este atât de aglomerată”, spune Chatha, o irakiancă mamă a cinci copii. „De fiecare dată când copiii mei ies afară, când se întorc au fost bătuți”.

Dar închiderea copiilor în corturile lor echivalează cu închiderea lor „într-o închisoare în închisoare”, a comentat un asistent social.

“Nu pot să dorm”

Toate mamele cu care AFP a vorbit în al-Hol – în special în anexa de înaltă securitate – sunt îngrozite că fiii lor vor fi luați de gardieni și trimiși în „centre de reabilitare”.

Forțele de securitate iau în mod regulat băieții de peste 11 ani în timpul raidurilor de noapte în anexă sau în timpul raidurilor în piață, o politică pe care un expert ONU a descris-o drept „separare forțată și arbitrară”.

Zeinab, o mamă egipteană, spune că fiul ei de 13 ani i-a fost luat în urmă cu un an. Acum se teme că și fiul ei de 11 ani ar putea fi luat.

„Nu pot dormi noaptea. Când aud zgomote afară, mi-e teamă că vor veni să-mi caute fiul”, spune ea.

Unele mame își împiedică băieții să iasă afară sau chiar îi ascund în gropi sau șanțuri pe care le sapă singure.

„Unii dintre băieți ar putea avea 20 de ani, dar nu știm unde se ascund”, recunoaște un membru al forțelor de securitate.

Autoritățile spun că îi iau pe băieți pentru a-i proteja de „violența sexuală” și de un mediu „radicalizat”.

Pentagonul a declarat pentru AFP că este la curent cu transferul tinerilor „către centre de tineret și de detenție”.

„Menținem bunăstarea copiilor în centrul politicilor noastre și încurajăm autoritățile locale să se asigure că acțiunile lor sunt în interesul (lor) superior”, a adăugat el.

Celulele SI

Forțele kurde au avertizat de mult timp cu privire la pericolul reprezentat de celulele SI din tabără – în 2019 înregistrându-se un vârf al numărului de crime, incendii și tentative de evadare.

Arme, muniții și tuneluri au fost descoperite în timpul perchezițiilor regulate din tabără.

O femeie siriană, care a fugit din tabără în 2019, a povestit cum un membru al SI cunoscut sub numele de Abu Mohamed obișnuia să viziteze văduvele în fiecare lună și să le plătească între 300 și 500 de dolari.

„Obișnuia să vină în uniforma forțelor de securitate și să promită că grupul se va întoarce”, a spus ea.

În piața tristă din anexă, femeile examinează cele câteva bucăți de carne disponibile, în timp ce altele transportă sticle de apă și covoare în cărucioare improvizate.

La vederea jurnaliștilor, unii își ridică spre cer degetul, un gest frecvent folosit de jihadiștii din SI pentru a le reaminti oamenilor „unicitatea lui Dumnezeu”.

În timp ce multe femei regretă, altele nu fac niciun secret din loialitatea lor față de SI.

În iunie 2014, gruparea a proclamat un „califat” asupra teritoriilor cucerite în Siria și Irak și a instaurat acolo un regim de teroare, impunând aplicarea strictă a legii islamice și comițând numeroase abuzuri, inclusiv execuții, în special prin decapitare, în public.

SI „este încă acolo, iar prezența sa este mai puternică în anumite sectoare ale taberei”, spune Abu Khodor, un irakian în vârstă de 26 de ani care trăiește acolo de șapte ani.

„Moartea nu ne sperie”

„Există susținători ai SI și alții care au devenit și mai răi”, spune o femeie din tabără. Alții, însă, „nu mai vor să aibă nimic de-a face cu asta”.

La un protest împotriva raidurilor de securitate în tabără la începutul acestui an, o femeie a fost filmată în timp ce le spunea gardienilor: „Noi suntem aici acum, dar într-o zi va fi rândul vostru”.

„Statul Islamic nu va dispărea, chiar dacă ne veți ucide și ne veți bate (…) Moartea nu ne sperie”, a adăugat ea.

Atât de mare este neîncrederea încât unele femei refuză să fie tratate de medicina occidentală, ceea ce duce la epidemii precum cea recentă de rujeolă.

Femeile și copiii din anexă trebuie să obțină autorizație pentru a merge la centrele de sănătate din afara taberei.

Este nevoie de „zile, săptămâni, chiar luni” pentru cazurile mai puțin critice, potrivit lui Liz Harding, șefa misiunii pentru Medici Fără Frontiere (MSF) în nord-estul Siriei.

„Frica, restricțiile de circulație, insecuritatea și lipsa serviciilor de urgență pe timp de noapte” îi privează de îngrijire, adaugă ea.

Unii fac contrabandă cu medicamente și cel puțin o femeie efectuează lucrări dentare clandestine, ceea ce a dus la apariția unor cazuri de septicemie.

„Nu are instrumentele necesare, dar nu există alte îngrijiri dentare”, se plânge o rusoaică.

O povară uriașă

Situația îi afectează puternic pe kurzii sirieni care administrează tabăra.

Mulți gardieni și-au pierdut camarazii în fața luptătorilor SI, ale căror familii trebuie acum să le protejeze.

„Aceasta este o problemă majoră, (…) o povară financiară, politică și morală”, a declarat pentru AFP șeful FDS, Mazloum Abdi.

ONG-urile din tabără consideră că copiii nu ar trebui să plătească prețul pentru acțiunile părinților lor.

„Mamele vor ca copiii lor să meargă la școală, să crească sănătoși și să spere că nu vor fi discriminați din cauza a tot ceea ce au trăit”, spune Achilles, de la Save The Children.

Întrebat de AFP despre soarta acestor femei și copii, Pentagonul a declarat că „singura soluție sustenabilă pe termen lung pentru rezidenți (…) este întoarcerea sau repatrierea persoanelor strămutate în regiunile sau țările lor de origine”.

Autoritățile kurde îndeamnă în mod constant țările să-și repatrieze cetățenii, dar nu prea au speranțe.

Potrivit lui Jihan Hanane, șeful administrației civile a taberei, există „naționalități care nu interesează pe nimeni”.

Suedia tocmai a declarat că nu va repatria copii sau adulți din taberele de prizonieri jihadiști din nord-estul Siriei.

Franța a oprit repatrierile colective în vara anului 2023 din cauza lipsei de voluntari și după ce a efectuat patru operațiuni într-un an.

Irakul a început încet-încet să își repatrieze cetățenii, dar întoarcerea sirienilor în zonele controlate de guvern pare imposibilă.

„Vrem ca toată lumea să se poată întoarce acasă”, spune Hanane.

Acest lucru nu este suficient pentru a liniști o rusoaică, mamă a doi copii, care a declarat pentru AFP că se simte abandonată. „Nu avem unde să mergem. Nu există nicio soluție”.