„Controversat și polarizant”: este noul film Albă ca Zăpada de la Disney un măr otrăvit?

Cel mai recent remake al studioului ar putea avea nevoie de mai mult decât un sărut magic pentru a naviga printre controversele legate de politică, sexism și utilizarea piticilor CGI, scrie The Guardian.

În urmă cu cinci ani, un remake de 250 de milioane de dolari al filmului „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, primul lungmetraj de animație al lui Walt Disney, părea o idee bună pentru directorii companiei, care încercau să aducă un suflu modern clasicelor studioului.

Însă filmul, redenumit simplu „Albă ca Zăpada” și programat pentru lansare săptămâna aceasta, s-a transformat într-o adevărată provocare pentru Disney. Accesul presei la vedetele remake-ului, Rachel Zegler, de origine columbiano-poloneză, și actrița israeliană Gal Gadot, a fost restricționat, iar faimoșii șapte pitici lipsesc.

Premiera tradițională pe covorul roșu din Leicester Square a fost anulată, vânzările de bilete în avans sunt slabe, iar criticii nu au avut acces la proiecții.

De ce un film bazat pe un basm clasic – despre o regină rea care, geloasă pe frumusețea fiicei sale vitrege, ordonă uciderea acesteia, doar pentru ca tânăra să se refugieze într-o căsuță cu șapte pitici, înainte de a fi otrăvită și salvată de sărutul unui prinț – a stârnit atâta agitație?

Indiferent de calitatea sa, „Albă ca Zăpada” va provoca reacții puternice. „Este o situație complicată, dar, realist vorbind, la ce se așteptau?”, spune Stephen Galloway, decan al Colegiului Dodge de Film și Arte Media din California și fost editor executiv al Hollywood Reporter. „Este greu de imaginat un film mai controversat în această eră a diversității și incluziunii. Totuși, Disney încearcă să evite polarizarea și să atragă un public cât mai larg.”

Disney a început să-și reinventeze catalogul de animații în versiuni live-action cu „Alice în Țara Minunilor” (2010), continuând cu „Cenușăreasa” (2015), „Cartea Junglei” (2016) și „Frumoasa și Bestia” (2017). Însă lansarea lui „Mulan” în 2020 a demonstrat că basmele clasice pot deveni teren minat în contextul actual. Filmul a fost criticat după zvonuri false despre distribuirea unei actrițe albe în rolul principal și pentru genericul în care realizatorii mulțumeau entităților guvernamentale din Xinjiang, unde minoritatea uigură este persecutată.

Halle Bailey, actrița de culoare care a interpretat-o pe Ariel în remake-ul „Mica Sirenă” (2023), a fost ținta unor atacuri rasiste, deoarece personajul fusese alb în animația originală.

Rachel Zegler, protagonista din „Albă ca Zăpada”, a primit reacții similare. Scenarista Erin Cressida Wilson a declarat că noua versiune modernizează povestea și subliniază „descoperirea propriei voci și a propriei puteri cu compasiune și încredere”. Zegler a susținut în Vanity Fair că adaptarea „era necesară”, deoarece filmul din 1937 este depășit și că noua Albă ca Zăpada „nu mai așteaptă ca prințul să vină să o salveze”. De asemenea, a fost criticată pentru că a spus că prințul din original „urmărește obsesiv” prințesa.

Disney era deja conștient de aceste controverse. În 2021, când a redeschis atracția „Snow White’s Enchanted Wish” la Disneyland, compania a fost criticată pentru că a păstrat scena în care Făt-Frumos o sărută pe Albă ca Zăpada în timp ce aceasta doarme – un gest care, în viziunea unora, lipsește de consimțământ. Disney a explicat că sărutul era unul de dragoste adevărată, nu un gest de dorință, deoarece prințul credea că Albă ca Zăpada era moartă.

În plus, atât Zegler, cât și Gadot au avut parte de controverse politice. Gadot, care a servit în Forțele de Apărare ale Israelului, a vorbit la un summit al Ligii Anti-Defamation despre antisemitism, iar poziția sa față de războiul Israel-Hamas a stârnit apeluri la boicot. Zegler a postat pe rețelele sociale mesaje precum „Palestina liberă” și, după alegerile din SUA, a scris: „Fie ca susținătorii lui Trump să nu cunoască niciodată pacea”. Ulterior, și-a cerut scuze, spunând că regretă contribuția la „discursul negativ”.

Brandy, care a interpretat-o pe Cenușăreasa în remake-ul din 1997, i-a transmis un sfat lui Zegler: „Nu îți asumi acest rol pentru a-i mulțumi pe critici, ci pentru fiecare fetiță columbiană care încă nu s-a văzut într-un astfel de personaj.”

O altă sursă de controversă sunt piticii, înlocuiți în mare parte cu creaturi CGI. Peter Dinklage, actorul din „Cyrano”, care suferă de acondroplazie, a criticat Disney pentru menținerea acestor personaje, spunând: „Sunteți progresiști într-un fel, dar continuați să spuneți aceeași poveste retrogradă despre șapte pitici care trăiesc într-o peșteră?”. Disney a explicat că a consultat membri ai comunității nanismului pentru a evita stereotipurile și că a decis să îi înlocuiască cu „creaturi magice”.

Peter Kunze, istoric la Universitatea Tulane și autor al cărții „Staging a Comeback: Broadway, Hollywood, and the Disney Renaissance”, subliniază că Disney se confruntă cu provocări în tranziția de la animație la acțiune live. „Încercând să atragă un public divers, dar fără să integreze în mod autentic elemente culturale, Disney riscă să creeze doar o iluzie a progresului, înlocuind personaje clasice cu actori diferiți, dar păstrând aceleași povești vechi.”

Compania este o țintă ușoară în războaiele culturale, iar „Albă ca Zăpada” este poate cel mai sensibil subiect din arhiva sa. Dacă filmul este suficient de bun, ar putea trece peste criticile culturale. „Albă ca Zăpada este clasicul clasicilor – pentru animație, ceea ce este Hamlet pentru teatru. Disney știa că va fi controversat, dar miza rămâne uriașă.”