G4Media.ro

Comunitățile rupte din trecut din Sacromonte și Guadix: “Troglodiții”, oamenii care încă…

sursa foto: Pexels

Comunitățile rupte din trecut din Sacromonte și Guadix: “Troglodiții”, oamenii care încă trăiesc în peșterile din Spania/ Cum au fost transformate caverne părăsite în baruri și restaurante

O țară cu o istorie deosebit de bogată și una din cele mai atractive destinații pentru imigranții din ultimele decenii, Spania se remarcă prin arhitectura magnifică a orașelor ei și diversitatea oamenilor care trăiesc în țara vest-europeană, dar puțină lume știe că pe lângă catedralele vechi de sute de ani și obiectivele turistice, una din cele mai faimoase și vizitate provincii ale țării adăpostește și o serie de comunități istorice aparte, a căror oameni aleg să trăiască în peșteri, departe de agitația modernă.

Granada, provincia aflată în sudul comunității autonome spaniole Andaluzia, nu duce lipsă de curiozități și atracții turistice, cum ar fi palatul Alhambra, unul din cele mai renumite monumente istorice islamice din lume, sau lanțul muntos Sierra Nevada, unde se găsește vârful Mulhacen, cel mai înalt din Spania continentală.

Un lucru mai puțin cunoscut, totuși, este că în această provincie există comunități cu mii de membri care trăiesc de generații întregi în vastele complexe de peșteri din zonă, iar poveștile din spatele acestora sunt fascinante dar, pe alocuri, și tragice.

Una din aceste comunități, arată BBC, sunt așa numiții trogloditas (troglodiții), găsiți în orașul Guadix, reședința municipalității cu același nume. În jur de 3.000 la număr, ei trăiesc într-o zonă a orașului numită în mod simplu Cartierul Peșterilor (Barrio de Cuevas).

În ciuda numelui puțin flatant al comunității, ei dau dovadă de o ospitalitate deosebită, iar locuințele lor, deși rustice și aflate sub pământ, au multe din facilitățile moderne de care se bucură majoritatea oamenilor. 

„Mulți oameni se gândesc la peșteri ca la niște locuri umede, murdare și întunecate, dar, după cum veți vedea, acest lucru nu este deloc cazul în Guadix”, a explicat un localnic reporterilor BBC în timp ce le arăta cu mândrie micuțul lui regat subteran, care avea duș și era decorat cu obiecte tradiționale și religioase.

Din spusele localnicilor, în prezent nici măcar nu-și pot imagina de ce și-ar părăsi locuințele în care au crescut și care îi apără de notoriile valuri de căldură din Spania pe timp de vară, dar povestea creării Cartierului Peșterilor este una mult mai tristă decât ar da de înțeles atitudinea veselă a actualilor rezidenți. 

Situat între orașul Granada, palatul Alhambra și mare, Guadix a fost un oraș prosper în perioada stăpânirii maure a Andaluziei, din secolul al VIII-lea până la sfârșitul secolului al XV-lea, o perioadă de timp în care, de altfel, majoritatea peninsulei iberice s-a aflat sub dominație musulmană. 

Atunci când Andaluzia a revenit sub controlul monarhiei spaniole, în 1492, populația maură a resimțit efectele negative ale climatului politic creat. Libertatea religioasă care le-a fost garantată vreme de sute de ani a început să fie încălcată, conform Britannica, iar asta a dus la conflicte între mauri și autoritățile creștine, în special în zone precum provincia Granada.

În final, forțați să aleagă între convertire sau exil, mulți mauri au ales prima opțiune. Astfel, în decadele care au urmat, un număr considerabil de moriscos, mauri convertiți la creștinism, au ajuns în Guadix în urma strămutărilor de populație care au avut loc.

Un fapt demn de luat în seamă este că atunci când maurii au ajuns în oraș, nici măcar peșterile nu le-au găsit în formă naturală, ci au fost nevoiți să sape grotele cu mâna lor, această fiind soluția la îndemână pentru a se apăra de notoriile valuri de căldură ale Spaniei. Și orașe din jur au mici districte de peșteri, dar cel din Guadix este remarcabil pentru că, cu aproximativ 2.000 de locuințe, este cel mai mare de acest tip din Europa. 

Ceva mai departe de Gaudix, în Granada, există o comunitate similară în cartierul istoric Sacromonte, formată în aproximativ aceeași perioadă, dar cu un profil ceva mai divers, conform National Geographic. Locuitorii peșterilor din Sacromonte sunt împărțiți în două grupuri: Cei veniți în perioada recentă din motive de protecție a mediului sau pentru a practica un stil de viață alternativ și cei ale căror familii trăiesc în peșteri de sute de ani, în mare măsură mauri și romi. 

Maurii au ajuns în zonă din aceleași motive precum cei din Gaudix, iar romii au fost nevoiți să se stabilească undeva după ce stilul lor de viață nomad a fost interzis prin lege la sfârșitul secolului al XV-lea, scrie Casa del Arte Flamenco din Granada.

Sacromonte, locul de întâlnire a două comunități marginalizate, a devenit astfel unul din leagănele istorice ale dansului flamenco, iar locuitorii zonei faimoși în întreaga Andaluzie și chiar în afara granițelor spaniole pentru reprezentațiile lor de dans.

Deși mulți din oamenii care trăiesc în peșteri în Granada probabil că nu le-ar schimba pentru nimic în lume, stilul acesta de viață nu este mereu ușor, explică NPR. Greu accesibile și, în unele cazuri, fără apă curentă sau electricitate, multe dintre peșteri au fost abandonate de locatarii originali în perioada anilor 70-90, atunci când aceștia au plecat în orașe în căutarea unei vieți mai bune.

Trendul acesta a început să se schimbe abia după anii 2000, în mare măsură datorită emigranților senegalezi și, în mod ironic, orășenilor care au decis că o existență mai simplă, de peșteră, este pe placul lor. 

Exemplul “oamenilor peșterii” din Gaudix și Sacromonte poate părea o ciudățenie greu de imaginat, o greșeală a istoriei, dar realitatea este că acest fenomen este mai comun decât s-ar crede la prima vedere, până și în Europa.

Spre exemplu, orașul Matera din Italia a ajuns faimos în 2019 drept una din cele două Capitale Culturale Europene, dar, amintește The Guardian, orașul în prezent înfloritor a fost, vreme de decenii întregi, un loc al sărăciei și mizeriei, iar o parte semnificativă a populației obișnuia să trăiască în peșteri, în manieră similară cu trogloditas din Spania și în condiții materiale precare. 

Peșterile din Matera încă sunt folosite, dar într-un context nou, mult mai fericit, drept baruri, restaurante și pensiuni care fac parte din sectorul turistic prosper al orașului.

Desigur, astfel de comunități pot fi găsite și în afara continentului european. Faptul că în China secolului al XXI-lea, existau încă multe comunități de oameni care trăiesc în peșteri a fost bine documentat în ultimele decenii.

În 2010, BBC atrăgea atenția asupra provinciei Shanxi, unde aproape o zecime din populație trăia în aceste condiții, iar în 2012 se estima că viața în peșteră era încă o realitate pentru peste 30 de milioane de chinezi, potrivit Los Angeles Times. 

Unele comunități din China s-au atașat atât de puternic de acest stil de viață, încât refuzul lor de a îl părăsi a atras chiar atenție la nivel internațional

Satul Zhongdong din provincia Guizhou, spre exemplu, a intrat în atenția presei mondiale în repetate rânduri, cum ar fi în 2007, datorită statului său deosebit, amintit de Reuters. Fiind vorba de o comunitate de oameni care trăiau într-o peșteră naturală, nu în micuțe grote săpate în pământ sau în stâncă, după cum era cazul pentru milioane de chinezi, Zhongdong avea un statut aparte în ochii autorităților, fie el chiar și simbolic.

La acel moment, autoritățile chineze considerau satul, unde la acea vreme trăiau cam 20 de familii, ultimul loc din întreaga țară unde oamenii trăiau încă tot timpul anului într-o peșteră naturală.

În ciuda izolării extreme și a condițiilor materiale extrem de precare, mica comunitate a etnicilor Miao din Zhongdong a rezistat în timp, revenind în repetate rânduri în atenția publicului sub forma articolelor și materialelor video realizate de BoredPanda, Daily Mail și publicații mai puțin cunoscute, cum ar fi Gold Thread.

Poveștile “oamenilor peșterilor” ai secolului al XXI-lea reprezintă, pe de o parte, un testament al intoleranței umane și a neajunsurilor, dar pe de cealaltă parte, arată și adaptabilitatea și capacitatea de supraviețuire a omului.

Într-o lume aflată într-un proces constant de dezvoltare, aceste locuri parcă rupte dintr-o epocă de mult apusă servesc drept amintire că indiferent cât de mult avansează societatea, suntem mereu doar la un pas de a ne întoarce la origini.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează