Persoane angajate să bată la ușă și ceasuri cu lumânări: modalitățile ciudate prin care oamenii se trezeau înainte de apariția ceasurilor cu alarmă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

De la lumânări care lăsau să cadă ace metalice în fiecare oră până la „knocker uppers” din Marea Britanie industrială, oamenii au inventat de-a lungul istoriei numeroase metode ingenioase pentru a se trezi la timp, relatează BBC.

În timpul revoluției industriale din Marea Britanie, noile fabrici aveau nevoie de o disciplină strictă a timpului, inclusiv de ore de început mult mai precise pentru muncitori.

Un angajat care întârzia chiar și cinci minute putea bloca o întreagă linie de producție, provocând pierderi patronilor. Era nevoie de o metodă sigură de trezire, mai ales în lunile întunecate de iarnă, iar deși existau deja primele ceasuri deșteptătoare, acestea erau mult prea scumpe pentru un muncitor obișnuit.

Fabricile au încercat să folosească fluiere și clopote pentru a-i trezi și convoca pe muncitori, dar acestea s-au dovedit adesea nesigure. În schimb, a apărut o întreagă profesie dedicată trezirii oamenilor: knocker uppers, persoane angajate să trezească alte persoane.

Aceste „ceasuri deșteptătoare umane” mergeau pe străzi și uneori prin cartiere întregi, bătând sau lovind ferestrele ori trăgând cu boabe de mazăre în ele, spune Arunima Datta, profesor asociat de istorie la University of North Texas. „Rămâneau acolo până primeau un răspuns de la clienții lor, nu plecau.”

De fapt, profesii similare au existat în multe alte societăți din lume, spune Datta, mai ales în comunitățile musulmane în timpul lunii sfinte Ramadan, când oamenii trebuiau să se trezească devreme pentru rugăciune și pentru prima masă înainte de răsărit.

De-a lungul istoriei, oamenii au inventat multe alte moduri creative de a se trezi, de la simpla creștere a cocoșilor până la ingenioasele ceasuri cu lumânare care lăsau ace să cadă în tăvi metalice în fiecare oră.

Studierea modului în care aceste societăți din trecut dormeau și se trezeau ne-ar putea ajuta chiar să ne îmbunătățim propriul somn și modul în care ne trezim astăzi.

Cântatul cocoșului

Înainte ca ceasurile deșteptătoare personale să fie utilizate pe scară largă, oamenii se trezeau adesea prin semnale naturale și rutine zilnice, potrivit Fatimei Yaqoot, profesor de sănătatea somnului la University of the Sunshine Coast din Australia.

„Lumina zilei era unul dintre principalele semnale”, spune ea. „În multe societăți preindustriale, viața zilnică urma ritmul răsăritului și apusului, ceea ce modela în mod natural ritmurile circadiene.”

Ritmurile circadiene stabilesc momentul somnului și al trezirii și sunt unul dintre cele două procese principale care ne fac să dormim și să ne trezim. Celălalt este presiunea somnului, care crește nevoia de somn pe parcursul zilei. „Împreună, ele explică de ce adormim noaptea, rămânem adormiți și ne trezim dimineața”, spune Yaqoot.

„Aș evita povestea tipică potrivit căreia toată lumea din lumea preindustrială trăia doar după ciclurile de lumină și întuneric”, spune Sasha Handley, profesor de istorie la University of Manchester din Marea Britanie, care a condus un proiect despre somnul în epoca modernă timpurie.

„Nu cred că este corect, deoarece munca oamenilor se prelungea adesea până târziu în noapte, uneori până în primele ore ale dimineții, în funcție de anumite sarcini sezoniere.”

În schimb, oamenii foloseau de obicei o combinație de metode fizice și tehnologice pentru a-și organiza timpul de muncă.

Pe ferme, perioadele de somn din timpul iernii puteau fi puțin mai lungi, deoarece activitățile matinale timpurii se încheiau odată cu apropierea iernii, spune Handley. Totuși, existau multe alte motive pentru care oamenii doreau să fie treji devreme.

„Motivațiile religioase, de exemplu, erau un motiv foarte important pentru care oamenii țineau dispozitive de măsurare a timpului lângă pat”, spune ea. „Voiau să ajungă la biserică la o anumită oră sau să își spună rugăciunile dimineața devreme, deoarece credeau că astfel sunt mai aproape de Dumnezeu.”

Ciclurile de somn ale oamenilor erau adesea diferite față de cele de astăzi. Modelul preindustrial de somn bifazic, cu două perioade de somn pe noapte, rămâne o idee populară, deși unii cercetători contestă baza dovezilor. Totuși, studiile arată că multe culturi din lume au și astăzi modele de somn polifazic.

Sunetele animalelor care se trezesc pot fi considerate primele „ceasuri deșteptătoare” ale oamenilor. Cântatul cocoșului la răsărit era un semnal comun că ziua a început, spune Handley. Corul păsărilor de dimineață era de asemenea important, adaugă Matthew Champion, profesor asociat de istorie la University of Melbourne.

Clopotele erau un alt semnal larg răspândit pentru trezire, spune Handley. În Europa occidentală și centrală medievală și modernă timpurie, viața era organizată în jurul parohiei, iar oamenii foloseau clopotele bisericii, trase în fiecare oră de clopotar, pentru a-și începe și organiza ziua.

Desigur, unele case aveau și propriile clopote în interior, inclusiv în afara dormitoarelor. „Servitorii aveau clopote și de obicei erau primii care se trezeau în gospodărie, iar responsabilitatea lor era să-i trezească pe stăpâni la ora potrivită”, spune Handley.

Ceasurile deșteptătoare din Antichitate

Există și numeroase exemple timpurii de alarme personalizate. „Nu era o lume fără ceasuri deșteptătoare”, spune Handley. Ele funcționau însă diferit, folosind apă sau flacără pentru a declanșa semnale care să trezească persoana aflată lângă ele.

Ceasurile cu lumânare, marcate pentru a indica trecerea timpului, datează încă din China antică. Unele erau concepute astfel încât un cui să cadă într-o tavă metalică aproximativ în fiecare oră.

Tămâia era, de asemenea, folosită pentru a măsura timpul în China, uneori cu bile metalice suspendate care cădeau într-o tavă și produceau un sunet asemănător unui gong. O poveste a secolului al XIX-lea menționează chiar oameni din China care își puneau bețișoare parfumate între degete pentru a se trezi.

Ceasurile cu apă, cunoscute în Grecia antică sub numele de clepsidră, au fost folosite timp de secole. Filosoful Platon este creditat cu adaptarea uneia într-un sistem de alarmă în secolul al V-lea î.Hr. Pe măsură ce apa creștea presiunea într-un vas, se producea un fluier puternic asemănător unui fierbător.

Primele ceasuri mecanice, cu mecanisme oscilante care marcau trecerea timpului, au apărut la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea.

„De la început, uneori cântau melodii înainte de sunetul clopotelor”, spune Champion. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, ceasurile domestice aveau și alarme reglabile cu ajutorul unui pin.

Knocker uppers

Fabricarea ceasurilor a progresat semnificativ în secolul al XVII-lea, spune Handley, iar oamenii își improvizau uneori propriile alarme când călătoreau.

Primul ceas deșteptător mecanic cunoscut a fost inventat în 1787, dar producția pe scară largă a început abia după brevetul din 1876. Chiar și atunci, aceste ceasuri erau scumpe și nesigure.

În timpul revoluției industriale, însă, nevoile de somn s-au schimbat pentru mulți oameni, iar knocker uppers, cu bastoane, tije sau suflători de mazăre, au devenit obișnuiți în orașele industriale precum Leeds, Manchester, Sheffield și estul Londrei.

Ei stăteau treji toată noaptea și începeau adesea să trezească oamenii la ora 3 dimineața, spune Datta. Uneori, rolul lor era și de a observa probleme în timpul nopții.

În 1876, un knocker upper a descoperit un incendiu la ora 2 dimineața într-o casă din Bradford, Anglia, și a trezit familia, salvându-le viața. Tot un knocker upper a descoperit în 1888 corpul primei victime a lui Jack Spintecătorul, Mary Nichols.

Uneori erau atât de insistenți încât vecinii se plângeau și izbucneau chiar și bătăi din cauza zgomotului.

Profesii similare au existat și în alte țări europene în secolul al XIX-lea. „În Italia existau hooters”, spune Datta. „În Franța existau reveilleurs”, care foloseau fluiere puternice pentru a-și trezi clienții.

Până în anii 1920, însă, această profesie dispăruse aproape complet, deoarece ceasurile deșteptătoare deveniseră mai ieftine și mai răspândite.

O oră regulată

Se presupune adesea că somnul din trecut era mai natural și mai sănătos, spune Yaqoot, dar realitatea era probabil mai complexă. Locuințele aglomerate, zgomotul sau munca fizică grea puteau afecta somnul.

Totuși, unele aspecte ale epocii dinaintea ceasurilor deșteptătoare merită luate în considerare și astăzi. Unul este expunerea mai mare la lumină naturală, mai ales dimineața.

„Cercetările arată că lumina dimineții este unul dintre cele mai puternice semnale pentru reglarea ritmurilor circadiene și pentru un program sănătos al somnului”, spune Yaqoot.

O altă lecție este importanța menținerii unui program regulat de somn și trezire.

„Acesta este un principiu de sănătate prezent în literatura medicală încă din Grecia antică și până în secolul al XVIII-lea”, spune Handley. „Oamenii luau foarte în serios ideea de a avea grijă de somn și de a menține ore regulate, poate mai mult decât o facem noi astăzi.”

Aceste practici coincid cu cercetările actuale care arată riscurile pentru sănătate ale programelor de somn neregulate și faptul că orele constante de culcare și trezire pot face posibilă trezirea zilnică aproape la aceeași oră chiar și fără alarmă.

Putem învăța și din alte obiceiuri de igienă a somnului din trecut, spune Handley, precum organizarea spațiului dormitorului sau evitarea stimulentelor și a meselor târzii înainte de culcare.

„Acestea sunt obiceiuri zilnice care au fost strâns legate de tiparele de somn timp de secole și pe care pare că le-am uitat puțin în vremurile recente.”