Cine a fost primul primar al Capitalei: un general, fost șef al Miliției / A câștigat alegerile la 8 voturi diferență / Prima măsură: un împrumut de zece milioane franci / „De ce nu avem suficientă apă în toate părțile orașului?”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În 1864 s-au organizat în „comuna” București, așa cum era denumită atunci, primele alegeri pentru funcția de primar. Nu vota toată lumea, ci doar cei care aveau bani, pentru că era un vot cenzitar. Așa se face că generalul Barbu Vlădoianu a câștigat alegerile cu 1081 de voturi. Bucureștiul avea, potrivit presei vremii, peste 200 de mii de locuitori. Însă numai o mică parte dintre ei aveau drept de vot.

Al doilea clasat la aceste alegeri, Pavel Tetorianu, a primit 1.073 de voturi. Au fost în total 18 candidați, iar lupta a fost strânsă. Ultimul clasat, N. Manolescu a avut 826 de voturi.

Vlădoianu a devenit primar al capitalei la data de 7 august 1864 și a rămas în funcție un an, atât era mandatul de primar în acea perioadă. Ulterior, în 1872 a mai câștigat un mandat, tot de un an.

Sursa foto: Arcanum

Primul primar la Capitalei s-a născut în 1812 și a murit în 1876. Interesant este că prima dată când îi apare numele în presa vremii, acesta era scris cu litere chirilice. Așa apărea în Telegraful Român de la Sibiu, în 1859, anul unirii Moldovei cu Țara Românească, Vlădoianu a fost numit odată cu unirea „ministru al Miliției”.

„Înălțimea Sa (n.r. Alexandru Ioan Cuza) a și întăritu pe: D. Barbu Catargiu ca Ministru alu Finanției, D. Generalu Barbu Vlădoianu ca Șef al Miliții, Ioan C. Cantacosino ca Ministru alu Cultului și Instrucții publice, Grigorie Filipescu ca ministru al Controlului și Dimitrie Brătianu ca Ministru din Afară”, scria ziarul sibian.

Probleme vechi de 161 de ani

În ziarul Buciumului (diaru politicu litterariu și comercialu) din  august 1864 se saluta alegerea noului primar al Bucuresciului și se semnalau principalele probleme pe care le va întâmpina.

”Generalul Barbu Vlădoianu, primarul comunei București, imediat după instalarea sa, a început lucrările primăriei, exact de acolo de unde trebuia să le înceapă: prin prezentarea stării financiare a casei comunale. Este de-ajuns să-și arunce cineva ochii pe tabloul de venituri și cheltuieli pentru a vedea cât de meschină a fost până acum starea financiară a municipalității Bucureștilor, un oraș locuit de 200.000 de suflete.

Este lesne să explicăm: de ce nu avem și noi amenajări urbanistice ca în celelalte orașe ale Europei de talia orașului nostru; este lesne să explicăm: de ce orașul nostru nu este luminat ca celelalte orașe ale Europei, de ce nu avem suficientă apă în toate părțile orașului, de ce Dâmbovița noastră nu este măcar curățită, etc., etc.

Dar când se gândește cineva că tot bugetul comunei abia trece peste un milion de lei, logica oprește orice critică. Suntem departe de a-i justifica pe cei ce au cheltuit, până astăzi, acest milion pe ceea ce nu justifică nici atât, dar nici nu putem vedea cum cel mai mare geniu ar fi putut să ne aducă lucruri mari, într-un oraș așa întins ca Bucureștii, făcute cu un milion.

Lucrurile de care orașul are nevoie urgentă sunt multe și mari. Până să se reguleze, dar, impozitele indirecte, care, pe nesimțite, să mărească mijloacele casei comunale, este o nevoie urgentă de un împrumut serios, un împrumut care să înceapă să ne facă să simțim binefacerile noilor instituțiuni comunale.

Ceea ce depinde acum de loialitatea primăriei este stăruința de a se executa cele contractate, precum: iluminatul și altele, întocmai după litera contractului”, se preciza în ziar, într-o traducere modernă după modul arhaic de scriere de atunci.

Sursa foto: Arcanum

Prima ședință, primul împrumut

În prima ședință de consiliu a Bucureștiului, primarul le propune celor 8 consilieri să înceapă demersurile pentru un împrumut de 10 milioane de franci.

„Domnul primar, după un calcul aproximativ ce face, dovedește consiliului că, cu unele venituri, s-ar putea plăti și cheltuielile și dobânda cu amortismentul împrumutului de zece milioane franci.

Cu toate acestea, zice domnia sa, să se primească acum în principiu facerea împrumutului, iar cifra să rămână a se fixa în urmă. Se admite împrumutul în principiu, lăsându-se domnului primar să facă demersurile trebuincioase pentru negocierea lui în străinătate.

Domnii Codrenu și P. Ionescu însă, au votat contra”, se arată într-o știre publicată în Buciumulu.

A început pavarea Capitalei

În timpul primului său mandat ca edil al capitalei au fost desființate morile de apă de pe râul Dâmbovița și a început un proiect de canalizare a râului pentru a împiedica inundațiile.

Barbu Vlădoianu a organizat primul corp de pietrari, în vederea pietruirii străzilor Bucureștiului.

În 1865 a fost înființat, de către primar, Oficiul de stare civilă și a fost semnat contractul de cesiune pentru construirea primei linii de cale ferată de pe teritoriul României: București – Giurgiu.

În cel de-al doilea mandat, Vlădoianu a dispus începerea lucrărilor de pavare cu gresie și granit a Podului Mogoșoaia (actuala Calea Victoriei, din 1878). Lucrările au fost finalizate în 1872. Prima linie de tramvai tras de cai („tramcar”) a fost inaugurată în decembrie 1872. Acesta făcea legătura între Gara Târgoviștei (actuala Gară de Nord) și bariera Moșilor.

A murit în 1876 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București. În prezent, o stradă din sectorul 1 al capitalei îi poartă numele.