Ce stă în calea performanței noastre: Anxietatea de succes și refugierea în mediocritate

Când ne gândim la succes, mintea noastră construiește cu ușurință o imagine idealizată a realizărilor pe care ni le dorim. Însă, de cele mai multe ori, această idee de succes vine la pachet cu frici și incertitudini care ne împiedică să acționam. În cabinetele de psihoterapie întâlnim frecvent oameni care rămân blocați fie din teama de eșec, fie din anxietatea de succes — două aspecte profund înrădăcinate în psihologia umană.

Anxietatea de succes, apare atunci când o persoană resimte o presiune intensă de a performa la un nivel ridicat și se teme că nu vă putea susține succesul pe termen lung. În astfel de situații, oamenii ajung să procrastineze sau să se autosaboteze, evitând oportunitățile care le apar în cale. Ca mecanism de apărare, aceaștia preferă să îi dezamăgească pe cei care își pun speranțele în ei, astfel încât să reducă așteptările celorlalți și implicit, povara presiunii resimțite.

Ca o consecință, un aspect strâns legat de frica de succes este teama de eșec, tendința de a rămâne în zona de confort și a accepta capcana mediocrității. Acceptarea mediocrității este foarte tentantă, pentru că ne scoate din zona emoțiilor neplăcute, scăpam de temeri și incertitudine și ca un balansoar confortabil, ne oferă iluzia că facem ceva chiar dacă nu ne duce nicăieri.

Dacă vrem să ieșim dintr-un astfel de blocaj, un prim pas ar fi să ne asumăm riscuri mici, în medii controlate, acolo unde greșelile nu au consecințe semnificative. Astfel, învățăm că eșecul nu e catastrofal, ci o oportunitate de creștere. Când nu încerci de teama de a pierde, pierzi oricum șansa de a câștiga, așa că merită să încerci să-ți răspunzi la trei întrebări: Ce aș face dacă nu m-ar speria gândul că aș putea eșua? Cum mă voi simți dacă, peste câțiva ani, mi-aș da seama că nu am încercat din cauza fricii? Ce risc merită să-mi asum pentru a trăi viața pe care mi-o doresc?