Ce spune nou Departamentul de Stat despre România. Câteva observații despre discursul lui Wess Mitchell la București, diferența față de abordările Victoriei Nuland pe tema corupției

Marea noutate este introducerea Chinei ca jucător cu interese la Marea Neagră, idee lansată de adjunctul secretarului de stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Wess Mitchell, acum câteva zile în discursul de la Heritage Foundation și reluată la București. Într-un interviu publicat la HotNews.ro acum 4 ani, Mitchell, pe atunci președintele think thankului american CEPA, vedea în România un ”battleground state” între Occident și Rusia, o insula sub asediu, o țară care trăiește în prezent „într-un cartier dur”.

Între timp, în cartier și-au făcut apariția fețe noi și câțiva termeni necunoscuți nouă până azi. Wess Mitchell a avertizat la Heritage Foundation că ”zona care pleacă din Caucaz, prin Balcani și bazinul Dunării – este o zona de atenție geopolitică nouă (“renewd geopolitical focus”) pentru Rusia și “playground” pentru China.” Aceste idei au fost repetate mot-a-mot la București, cu tot cu explicațiile de mai jos:

”Rusia și China reprezintă modele alternative coerente – cu stabilitate politică, bazată pe autoritarism și forță brută, îngrădirea unor aspecte ale pieței libere care amenință baza funcționării civilizației noastre. În căi diferite, Rusia și China vor să distrugă modelul occidental. Rusia vrea să dezbine și să fărâmițeze vestul. China vrea să ia locul modelului occidental”.

• În discursul de la București, Wess Mitchell a oferit profilul noul-venitului în cartier, China: ”But Russia is no longer alone.  There is also China. Chinese influence is expanding rapidly in the Black Sea region.  Beijing uses debt-book diplomacy to create dependencies, which may seem negligible today but will eventually constitute very real leverage over Central European governments and societies.  The 16+1 and Belt/Road initiatives aim to create alternatives to Western influence. Through its money, China offers countries a king of mortgage on their future.”

Aceste evoluții rapide s-au consumat în ultimii ani, mărind exponențial presiunea asupra României și riscul de a ne îndepărta de modelul occidental. Pe lângă disprețul față de drepturile omului și democrație, China vine la pachet cu mulți bani, pe care nu-i condiționează nici de respectarea statului de drept, nici de lupta anticorupție. Modelul propus ar putea seduce destui politicieni de la București. Vom asista curând la sabotarea unor proiecte mari cu fonduri UE  (dacă nu cumva s-a întamplat deja) tocmai pentru a face loc investițiilor chinezești, care tolerează și chiar încurajează comportamentele corupte. N-ar fi exclus ca guvernul Dăncilă să promită că va face cu bani chinezești autostrada Comarnic – Brașov, proaspăt scoasă din parteneriatul cu Banca Mondială.

A doua mare noutate este modul în care administrația americană se raportează la România, prezentată ca un model în regiune, în ciuda degradării accelerate a situației din țară. Wess Mitchell a proiectat imaginea unei țări care poate exercita un leadership în regiune pe teme de apărare, energie și anticorupție, deși acest potențial rol regional intră în contradicție flagrantă cu precaritatea guvernului și a administrației de la București.

Foarte probabil că Departamentul de Stat contează pe România ca pe ultima insulă încă necucerită din regiune, o insulă în proces de scufundare, dar în care instituțiile democratice încă nu au cedat cu totul, ca în Polonia,  Ungaria sau Bulgaria. Ultimele două țări exprimă pe față simpatii rusești și își consolidează legăturile economice.

A treia mare noutate este absența unor cuvinte-cheie în discursul despre justiție și lupta anticorupție. Pe lângă clasicele încurajări, asigurări de sprijin și lăudarea progreselor, au lipsit avertismentele dure adresate celor care doresc să slăbească instituțiile-cheie și legislația anticorupție. În toate discursurile Victoriei Nuland (adjunctul secretarului de stat american pentru Europa și Eurasia pe timpul administrației Obama) veți găsi critici foarte dure adresate inamicilor statului de drept.

În octombrie 2014, de pildă, Nuland a lansat un atac frontal la adresa unor lideri politici din Europa Centrală. Fără a-i numi, oficialul american i-a acuzat că, în timp ce noaptea dorm liniștiți sub pătura NATO, ziua oprimă presa și societatea civilă, protejează parlamentarii corupți de anchete și nu țin cont de Parlament când interesul cere sau vorbesc de democrație neliberală. Deși nu i-a numit, indicațiile date de Nuland au condus către Victor Orban și Victor Ponta.

Vedeți și această abordare a Victoriei Nuland pe tema corupției: ”Corupția rămâne o problemă în această regiune. Slăbește democrațiile, crește șomajul și tulburările civile. Deschide vulnerabilități pe care autocrații, statele petrolifere și extremiștii violenți le exploatează, deschizând uși prin care cumpără politicieni, subminează guvernarea democratică și statul de drept. Pentru a limita acțiunea forțelor anti-democratice, SUA parteneriază cu Europa Centrală și de Est în Emerging Donor Challenge Fund. (Nuland, 2015)

Accentele dure lipsesc din discursul lui Wess Mitchell, degetul întins către inamicii statului de drept nu l-a mai văzut nimeni în discursul său ținut la Facultatea de Drept din București și nici clasicele îngrijorări, cu toate că ar fi avut toate motivele din lume să le exprime în aceste momente grele. Chiar azi trec prin Parlament modificările la Codul de Procedură Penală, criticate de magistrați. Nici o aluzie la mutilarea legislației penale.

Abordarea oficialului american a avut o notă mai degrabă pozitivă și optimistă. O parte din explicație este că evoluăm cu toții într-un peisaj total diferit față de acum câțiva ani, România nu trebuie aruncată în brațele inamicului, ci încurajată. Cealaltă parte din explicație este o realitate dură, ceva mai greu de înghițit: administrația Trump pare mai concentrată pe contracte și business decât pe exportul democratic de valori și reguli, vine cu o abordare ceva mai tranzacțională a relațiilor bilaterale.