Ce mâncau oamenii înainte de agricultură? Un nou studiu a găsit informații despre obiceiurile alimentare ale unei astfel de culturi

Apariția agriculturii în urmă cu aproximativ 11.500 de ani în Orientul Mijlociu a fost o piatră de hotar pentru omenire – o revoluție în ceea ce privește dieta și stilul de viață, care a depășit modul în care existau vânătorii-culegători de când Homo sapiens a apărut acum mai bine de 300.000 de ani în Africa.

În timp ce raritatea rămășițelor umane bine conservate din perioada care a precedat acest moment de cotitură a făcut ca regimul alimentar al oamenilor preagricoli să fie un mic mister, noi cercetări oferă acum o perspectivă asupra acestei întrebări, scrie Reuters. Oamenii de știință au reconstruit practicile alimentare ale unei astfel de culturi din Africa de Nord, documentând în mod surprinzător o dietă bazată în mare măsură pe plante.

Cercetătorii au examinat semnăturile chimice din oase și dinți de la rămășițele a șapte persoane, precum și diverși dinți izolați, de acum aproximativ 15.000 de ani, găsite într-o peșteră din afara satului Taforalt, în nord-estul Marocului. Oamenii făceau parte din ceea ce se numește cultura Iberomaurusiană.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Analiza formelor – sau a izotopilor – de elemente, inclusiv carbon, azot, zinc, sulf și stronțiu din aceste rămășițe a indicat tipul și cantitatea de plante și carne pe care le mâncau. În sit au fost găsite rămășițe de la diferite plante sălbatice comestibile, inclusiv ghinde dulci, nuci de pin, fistic, ovăz și leguminoase numite leguminoase. Principala pradă, pe baza oaselor descoperite în peșteră, era o specie numită oaie de Barbaria.

„Ideea predominantă a fost că dieta vânătorilor-culegători era compusă în principal din proteine animale. Cu toate acestea, dovezile de la Taforalt demonstrează că plantele constituiau o mare parte din meniul vânătorilor-culegători”, a declarat Zineb Moubtahij, doctorand în arheologie la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania și autor principal al studiului publicat luni în revista Nature Ecology & Evolution.

„Este important deoarece sugerează că, posibil, mai multe populații din lume au început deja să includă o cantitate substanțială de plante în dieta lor” în perioada anterioară dezvoltării agriculturii, a adăugat arheozoologul și coautorul studiului, Klervia Jaouen, de la agenția franceză de cercetare CNRS.

Iberomauruzienii erau vânători-culegători care au locuit în unele părți ale Marocului și Libiei în urmă cu aproximativ 25.000-11.000 de ani. Dovezile indică faptul că peștera a servit ca spațiu de locuit și loc de înmormântare.

Acești oameni foloseau peștera pentru porțiuni semnificative din fiecare an, ceea ce sugerează un stil de viață mai sedentar decât simpla cutreiere a peisajului în căutare de resurse, au declarat cercetătorii. Aceștia exploatau plante sălbatice care se maturizau în diferite anotimpuri ale anului, în timp ce cavitățile lor dentare ilustrau o dependență de specii botanice bogate în amidon.

Este posibil ca plantele comestibile să fi fost depozitate de către vânătorii-culegători pe tot parcursul anului pentru a se proteja împotriva penuriei sezoniere de pradă și pentru a asigura o aprovizionare regulată cu hrană, au spus cercetătorii.

Acești oameni mâncau numai plante sălbatice, au constatat cercetătorii. Iberomauruzienii nu au dezvoltat niciodată agricultura, care a ajuns relativ târziu în Africa de Nord.

„În mod interesant, descoperirile noastre au arătat dovezi minime de consum de fructe de mare sau de alimente de apă dulce în rândul acestor grupuri antice. În plus, se pare că este posibil ca acești oameni să fi introdus plantele sălbatice în alimentația copiilor lor într-o etapă mai timpurie decât se credea anterior”, a declarat Moubtahij.

„În mod specific, ne-am concentrat asupra tranziției de la alăptare la alimente solide la sugari. Laptele matern are o semnătură izotopică unică, distinctă de compoziția izotopică a alimentelor solide consumate în mod obișnuit de adulți.”

Printre cele șapte persoane ale căror rămășițe au fost studiate se numără doi sugari. Comparând compoziția chimică a unui dinte de sugar, format în timpul perioadei de alăptare, cu compoziția țesutului osos, care reflectă dieta cu puțin timp înainte de deces, cercetătorii au discernut schimbările în dieta copilului de-a lungul timpului. Dovezile au indicat introducerea alimentelor solide în jurul vârstei de 12 luni, bebelușii fiind înțărcați mai devreme decât era de așteptat pentru o societate preagricolă.

Africa de Nord este o regiune cheie pentru studierea evoluției și a dispersiei Homo sapiens în afara Africii.

„Înțelegerea motivelor pentru care unele grupuri de vânători-culegători au trecut la agricultură, în timp ce altele nu au făcut-o, poate oferi informații valoroase despre factorii de inovare agricolă și despre factorii care au influențat deciziile societăților umane de a adopta noi strategii de subzistență”, a declarat Moubtahij.