Ce este fenomenul „Valea Stranie”: Oamenii de știință explică de ce inteligența artificală și roboții cu aspect aproape uman ne înspăimântă

Ce înseamnă să fii om? Atunci când un robot pune această întrebare, ar putea stârni sentimente de neliniște – de fapt, atunci când ființele artificiale încep să se comporte sau să pară prea umane, s-ar putea să își facă apariția efectul „văii stranii”, explică National Geographic.

Noul film al lui Gareth Edwards, The Creator, pune această întrebare fundamentală. În film, cele mai mari temeri ale noastre cu privire la inteligența artificială devin realitate. Deși dezvoltarea fulminantă a inteligenței artificiale poate părea recentă, temerile legate de inteligența artificială ar putea atinge instinctele umane de bază pentru a supraviețui.

Deși conceptul de „uncanny valley” (vale stranie) există de o jumătate de secol, oamenii de știință încă dezbat de ce „oamenii” fabricați ne provoacă atât de mult disconfort. Teoriile variază de la instinctul nostru de a evita bolile, până la perceperea unei amenințări la adresa sentimentului nostru de umanitate.

Între timp, roboticienii și cercetătorii în domeniul inteligenței artificiale lucrează din greu pentru a traversa această vale neliniștitoare, în speranța de a aduce roboții sociali în viața de zi cu zi. În viitor, roboții și AI ar putea servi la mese, îngriji bătrânii, învăța copiii să citească sau să joace rolul de pacienți pentru pregătirea medicilor în devenire. Dacă și cum reușesc roboții să traverseze această vale ar putea avea un impact major asupra modului în care vom interacționa cu ei în viitor.

Ce este valea stranie?

Conceptul de „uncanny valley” a fost inventat pentru prima dată de roboticianul Masahiro Mori în 1970. Într-un eseu, Mori a propus că roboții devin mai simpatici pe măsură ce capătă calități umane (WALL-E este un exemplu bun). Dar când devin prea asemănători cu oamenii încep să devină înfricoșători. Apoi, când devin aproape imposibil de distins de oameni, devin din nou simpatici.

Teoriile lui Mori se bazau pe experiența sa personală, dar au avut o mare influență, spune roboticianul Karl MacDorman, decan asociat la Indiana University School of Informatics and Computing și traducător al eseului lui Mori din 1970. Cu toate acestea, sprijinul științific pentru valea stranie a lui Mori a fost eterogen, iar aceasta ar trebui privită mai degrabă ca o euristică decât ca o regulă strictă și rapidă, spune MacDorman.

De-a lungul anilor, cercetătorii au găsit văi ciudate peste tot. Există o vale a neliniștii pentru vocile umane și sintetice, una pentru animalele robotizate și chiar una pentru case.

Observarea văii ciudate

Într-un studiu recent, MacDorman și psihologul cognitiv Alex Diel au găsit cel mai mult sprijin pentru o teorie numită procesare configurațională, ideea că reacțiile de acest tip sunt cauzate de sensibilitatea noastră la poziționarea și mărimea trăsăturilor faciale umane. Nepotrivirea de percepție, o altă teorie înrudită, spune că ne simțim inconfortabil atunci când observăm trăsături nepotrivite, cum ar fi ochii realiști în combinație cu o piele clar falsă. Această neconcordanță specifică este o problemă comună pentru imaginile de inteligență artificială generate prin difuzie stabilă.

Din punct de vedere evolutiv, aceste sensibilități pot declanșa un instinct de evitare a unei potențiale amenințări. Diel explică faptul că putem vedea imperfecțiunile unei replici umane ca pe un semn că ar putea fi bolnavă fizic sau ca pe o potențială sursă de boală contagioasă – ceea ce declanșează răspunsul nostru de dezgust. Teoria selecției partenerului este similară: aceasta presupune că avem aversiune față de roboții asemănători cu oamenii, deoarece instinctul nostru ne spune că imperfecțiunile lor arată că nu ar fi niște parteneri buni. O altă teorie este că agenții artificiali ne neliniștesc pentru că par să fi prins viață în mod nenatural, ca niște zombie, și ne fac să ne gândim la propria moarte.

Unele explicații cognitive ale văii stranii includ ideea că atribuim calități asemănătoare cu cele umane sau o minte oamenilor artificiali, iar acest lucru poate provoca disonanță cognitivă și confuzie, deoarece nu știm dacă ar trebui să îi tratăm ca pe niște oameni sau dacă ar trebui să avem încredere că se vor comporta ca atare.

Mai recent, dovezile au sugerat că ființele artificiale sunt tulburătoare deoarece ne pun la îndoială convingerile noastre despre unicitatea abilităților umane, cum ar fi raționamentul, logica și emoțiile. Într-un studiu recent, participanții au raportat că interacțiunile cu androizii asemănători cu oamenii i-au făcut să se întrebe ce înseamnă să fii om. Dawid Ratajzyc, profesor la Universitatea Adam Mickiewicz, care a realizat studiul, spune că poate „roboții ne pot spune mai multe despre noi înșine decât despre roboți”.

Inteligența artificială și valea stranie: înfiorarea conceptuală

Un filmuleț infam din 1988 prezintă un bebeluș CGI care se joacă cu jucării. MacDorman spune că acesta este un prim exemplu al văii stanii, explicând că sentimentul pe care îl are privitorul „este foarte visceral, automat și necontrolat”. El distinge această reacție de cea pe care ai putea-o avea dacă vorbești cu un chatbot, care implică gândire și deliberare, spune MacDorman. „Nu cred că este cu adevărat o teorie a văii neliniștitoare, așa cum a fost definită de Mitsuhiro Mori”.

Ratajzyc le vede însă ca fiind același lucru. De fapt, el crede că orice agent artificial, de la un robot la un chatbot, poate stârni reacții precum cele descrise de Mori. El amintește un studiu recent care a arătat că chatboții cu text simplu par mai puțin înfiorătoare decât cele cu un avatar virtual asemănător unui om care „vorbește” cu un utilizator – și cu cât avatarul pare mai uman, cu atât chatbotul devine mai respingător.

Există unele dovezi din studiile de imagistică a creierului care arată că aceste două tipuri de interacțiuni – răspunsuri automate, senzoriale, versus interacțiuni care necesită gândire și deliberare – utilizează părți diferite ale creierului și că am putea utiliza părți mai analitice ale creierului în interacțiunile sociale cu roboții decât cu oamenii.

Cum se raportează generațiile diferite la AI?

Nadine, robotul social, vă poate saluta și își poate aminti conversațiile pe care le-ați avut anterior. A fost dezvăluit lumii în urmă cu aproape șapte ani și lucrează la o companie de asigurări din Singapore. Din luna februarie a acestui an, 100 de milioane de persoane au folosit ChatGPT. Pe măsură ce interacționăm mai mult cu androizii și AI, iar acestea se îmbunătățesc în ceea ce privește realismul, vor deveni mai puțin ciudate?

Este greu de spus, spune Bilge Mutlu, profesor de informatică la Universitatea din Wisconsin Madison. În timp ce cercetătorii se așteaptă ca, odată cu expunerea repetată, reacția uncanny valley să se diminueze, Mutlu spune că, pentru el, sentimentul a devenit doar mai puternic.

MacDorman crede, de asemenea, că ar putea fi vorba de ceva generațional. El își amintește că, în 2020, când a prezentat Geminoid H1, androidul pe care roboticianul Hiroshi Ishiguro în propria sa imagine, un bărbat mai în vârstă a intrat în sală și a întrebat unde este androidul – în timp ce el se afla chiar lângă el.

Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul interacțiunilor om-robot?

Mori a avut o soluție simplă pentru a rămâne în afara văii ciudate: nu construiți roboți asemănători cu oamenii. Dar mulți roboticieni din zilele noastre, precum MacDorman, nu au fost mulțumiți de această soluție. Ei încearcă să facă roboții să arate și să acționeze mai uman, atât pentru a pune întrebări fundamentale despre oameni, cât și pentru ca roboții să se poată integra fără probleme în viața oamenilor.

Dar acest lucru vine la pachet cu întrebări etice: cât de uman ar trebui să fie un robot non-uman? Ar trebui ca oamenii să știe că interacționează cu un agent artificial și cât de multe informații ar trebui să dețină o inteligență artificială despre noi?

Mutlu crede că nu este necesar ca toți roboții să arate și să se comporte exact ca oamenii. Ar trebui să ne gândim cu atenție la scopurile pentru care folosim agenți robotici și să proiectăm în mod corespunzător, spune el.

De asemenea, nu avem nevoie ca aceștia să ia decizii importante pe care le putem lua noi înșine, adaugă el. Chiar și în prezent, inteligența artificială este folosită pentru a decide asupra cererilor de despăgubire pentru asigurări și pentru a decide dacă să băgăm oamenii în închisoare. El speră că roboticienii și cercetătorii în domeniul inteligenței artificiale se concentrează mai mult pe construirea de ajutoare care fie restabilesc, fie depășesc abilitățile umane.

sursa foto: Photo 163364391 © Teerawat Winyarat | Dreamstime.com