Ce caută Nicușor Dan lângă Donald Trump și Viktor Orban? Claritatea morală, înlocuită de independența solidară

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În sfârșit înțelegem conceptul ambiguu de ”independență solidară” introdus de președintele Nicușor Dan în Strategia de Apărare: jucăm la toate capetele. Realpolitik. Fostul activist pare să se transforme într-un Machiavelli cu accente MAGA. Dacă viscolul îi permite, șeful statului va merge în SUA la Consiliul pentru Pace, inventat de Trump ca să nu rateze nici anul acesta Nobelul. Va fi probabil singurul șef de stat din UE alături de Trump, dacă nu îl socotim pe Viktor Orban, calul troian al Rusiei.

Ni se va replica de către susținătorii președintelui că însăși Comisia Europeană, plus Italia, Grecia și Cipru – state membre UE, vor fi reprezentate în SUA. Desigur, doar că la nivel diplomatic inferior, de comisar european sau ministru. Nicușor Dan va fi singurul șef de stat sau de guvern dintr-un stat membru aliniat cu Bruxelles-ul care rupe solidaritatea europeană și validează un capriciu faraonic al lui Donald Trump.

E același Donald Trump care a amenințat, la propriu, integritate teritorială a UE prin pretențiile asupra Groenlandei. Tot președintele SUA acuză constant UE că e pe cale de dispariție și că e vinovată de cenzură (ce ironie, tocmai el care cenzurează vocile incomode din media americană). Trump care ne-a anunțat oficial că va interveni în alegerile europene, sprijind partidele anti-UE, cum o face în Ungaria.

Prezența președintelui Nicușor Dan la Washington, în aceste condiții, arată ca o gudurare pe lângă stăpânul cel puternic. O tentativă de cumpărare a bunăvoinței. Perfect inutilă dacă ne uităm cum administrația Trump i-a oferit lui Viktor Orban doar o bătaie pe umăr când liderul autoritar de la Budapesta a cerut exceptarea de la sancțiunile pentru cumpărarea de gaze și petrol din Rusia.

Ultimii președinți ai României, Traian Băsescu și Klaus Iohannis, cu toate păcatele lor, au ținut legătura strânsă cu UE. Nicușor Dan semnalizează, cu ”independența solidară” pe care a inventat-o, că e dispus să cânte pe alte voci decât partenerii europeni. Nu ar fi o surpriză pentru cine cunoaște istorie: elitele politice românești le-au dovedit aliaților în secolul 20 că nimeni nu se poate baza pe România. O lungă serie de trădări, fandări strategice și abdicări de la promisiuni care au creat țării o imagine deplorabilă.

Înțeleg perfect că președintele vrea să facă totul pentru ca SUA să-și păstreze militarii și armamentul în România. Dar asta e valabilă și pentru Polonia sau baltice, țări care nu participă la Consiliul pentru Pace tocmai pentru a nu valida comportamentul revizionist și vădit anti-european al președintelui Trump.

Dacă tot a acceptat statutul de observator, președintele putea trimite ministrul de Externe, ca să bifeze această obligație diplomatică și protocolară. Așa cum o fac Grecia ori Italia, țări cu o prezență militară și economică a SUA mult mai importantă decât România.

Am mai înțeles din interviul de marți al președintelui la Radio România cu Alexandra Andon că Nicușor Dan vrea să elimine ”dubiile” și ”neîncrederea” administrației americane legate de anularea alegerilor prezidențiale din 2024.

În primul rând, nu e clar la ce se referă președintele. Donald Trump l-a felicitat după alegerea sa în funcție și, deci, a recunoscut rezultatul prezidențialelor din 2025. În afară de ieșirea vicepreședintelui JD Vance de la Munchen din februarie 2025 nu a existat nici o mențiune publică a Casei Albe legată de alegerile anulate din România. Draftul de raport al Comisiei juridice din Camera Reprezentanților nu reprezintă poziția Administrației Trump. În al doilea rând, acest subiect poate fi abordat în viitoarea întâlnire bilaterală cu Donald Trump, dacă tot simte președintele Dan nevoia să dea explicații, ca un elev silitor la tablă.

Participarea președintelui ca observator la Consiliul pentru Pace arată ca o abdicare de la claritatea morală cu care Nicușor Dan își obișnuise susținătorii ca activist, primar al Capitalei și candidat la prezidențiale. Îmbrățișarea doctrinei lui Machiavelli, îmbrăcată în termenul diplomatic ”independență solidară”, pare să fie noua conduită politică a șefului statului.

Așteptăm fotografia de grup de la Washington în care Nicușor Dan va sta alături de liderii din Albania, Ungaria, Vietnam și Indonesia – singurele țări reprezentate la nivel de șef de stat sau de guvern. Va fi imaginea definitorie a unui mandat grevat deja de multiple amânări și abdicări de la agenda anti-corupție și pro-democrație din campanie? Așa ne indică amânarea noilor șefi la servicii, laudele pentru candidații la șefia Parchetelor și reevaluarea șefului DNA Marius Voineag pe care-l criticase în mod repetat.