CCR a respins sesizarea președintelui Dan pe legea care permite construcția de baraje hidrotehnice în ariile protejate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Curtea Constituțională (CCR) a respins miercuri sesizarea președintelui Nicușor Dan pe legea care permite construcția de baraje hidrotehnice în ariile protejate, potrivit unui comunicat al curții. Șeful statului criticase legea pe motiv că ar permite reducerea limitelor ariilor protejate şi eliminarea evaluării de mediu pentru categorii întregi de proiecte energetice sau declarate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării ca fiind de interes pentru securitatea naţională.

Legea a fost inițiată de liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir și vizează schimbarea legislației pentru pentru finalizarea unor proiecte hidroenergetice.

Comunicatul CCR:

”Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile art.I și art.II din Legea pentru completarea art.56 ind.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, precum și pentru modificarea art.5 alin.(1) din Legea nr.292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Rezumat
Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.I și II din legea criticată, precum și legea, în ansamblul său, sunt conforme cu prevederile art.1 alin.(5), art.15 alin.(2), art.35, art.61, art.73 alin.(3) lit.e), art.75, art.79 alin.(1), ale art.119 și art.135 alin.(2) lit.e) din Constituție.

Argumente

Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate, Curtea Constituțională a constatat următoarele:
– Diferențele de structură și de conținut între forma legii examinată de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților nu sunt de natură a contraveni principiului bicameralismului, astfel cum exigențele acestui principiu au fost stabilite prin jurisprudența Curții Constituționale, aceste diferențe nemodificând în mod substanțial obiectul de reglementare și configurația inițiativei legislative, așa încât să determine eludarea finalității urmărite de inițiator.
– Procedura de adoptare a legii s-a desfășurat cu respectarea obligației constituționale de solicitare de către Biroul permanent al Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, a avizului Consiliului Legislativ, cu emiterea acestui aviz și, prin urmare, cu respectarea rolului constituțional de organ consultativ al Parlamentului pe care Consiliul Legislativ îl are în procedura legislativă.
Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea Constituțională a reținut că:
– Art.I din lege, care introduc în structura art.56 ind.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 un nou alineat, alin.(😎, vizează exclusiv ariile naturale protejate de interes național, reglementând o excepție de la regula potrivit căreia limitele acestora pot fi modificate, și nu ariile naturale protejate de interes comunitar – siturile „Natura 2000”, motiv pentru care prevederile Directivei 92/43/CEE Habitate și, totodată, dispozițiile art.148 raportate la cele ale art.35 și 135 alin.(2) lit.e) din Constituție nu sunt incidente în privința art.I din lege.
– Art.II din lege, care modifică prevederile art.5 alin.(1) din Legea nr.292/2018, înlocuind condiția analizei de la caz la caz a proiectelor exceptate de la aplicarea exigențelor Legii nr.292/2018 cu condiția ca proiectele strategice să fie desemnate, ca atare, prin hotărâri ale CSAT, asigură un just echilibru între nevoia/obligația etatică de protecție a mediului și nevoia de asigurare a securității naționale și a capacității de reacție la situații de urgență, motiv pentru care art.II din lege nu contravine dispozițiilor art.148 raportate la cele ale art.35 și 135 alin.(2) lit.e) din Constituție.
– Art.II din lege nu reglementează o nouă atribuție a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), ci constituie o concretizare, în domeniul protecției mediului, a atribuțiilor legale ale CSAT prevăzute prin Legea nr.415/2002, întrucât vizează, în mod exclusiv, apărarea și securitatea națională, precum și capacitatea de răspuns la situațiile de urgență, art.II din lege fiind, așadar, în acord cu prevederile art.73 alin.(3) lit.e) coroborate cu cele ale art.119 din Constituție.
– Dispozițiile legii sunt clare, precise și previzibile; acestea reglementează numai pentru viitor efectele unor raporturilor juridice născute anterior datei de 29 iunie 2007, fiind, astfel, conforme cu prevederile art.1 alin.(5), dar și cu cele ale art.15 alin.(2) din Constituție.

Decizia este definitivă și general obligatorie.”