Căutarea de piese lego pierdute în mare: A început ca un hobby, a ajuns o misiune și o inițiativă de conștientizare privind poluarea cu plastic

Ceea ce a început ca un hobby al familiei de explorare a plajelor s-a transformat într-o misiune globală de a da de urma Lego-urilor pierdute pe mare și de a crește gradul de conștientizare cu privire la poluarea cu plastic, scrie BBC. Tracey Williams era în vacanță cu copiii ei în Bigbury Bay, în sudul Devonului, în 1997, când au găsit prima lor „mică comoară” – o bucată de Lego eșuată pe țărm dintr-un container pierdut de o navă de marfă lovită de un val în largul Cornwallului.

De atunci, ea a spus că oamenii au zburat din SUA, Italia, Elveția și Belgia doar pentru a vâna piesele de pe plajele din Cornwall.

Doamna Williams a spus: „Am făcut interviuri cu bloggeri italieni, jurnaliști americani; este uimitor cât de mult interes există.” Pe lângă călătoriile de căutare, au fost raportate descoperiri în întreaga lume, inclusiv în SUA și Australia. Cargobotul Tokio Express călătorea de la Rotterdam la New York, când a fost lovit de un val cauzat de o furtună în larg pe 13 februarie 1997 și a împrăștiat aproape cinci milioane de piese Lego pe ocean.

Doamna Williams, cunoscută cu afecțiune sub numele de Lego Lady, nu și-a imaginat niciodată că acel val rebel îi va schimba viața.

După primele descoperiri din 1997, a existat o pauză până când s-a mutat în Cornwall în 2010 și a descoperit că Lego-ul încă mai ajungea pe țărm la prima sa plimbare pe plajă. Dându-și seama că deversarea nu dispăruse, a creat pagina de Facebook Lego Lost at Sea pentru a urmări aparițiile și pentru a lua legătura cu alți vizitatori ai plajelor.

Ceea ce a început ca un proiect modest a luat rapid amploare. După un reportaj BBC, numărul ei de urmăritori a crescut de la 400 la peste 55.000 în doar câteva zile. Deversarea Lego a devenit o poartă de acces pentru a discuta despre poluarea cu plastic într-un mod atractiv și accesibil, în special pentru copii, a declarat dna Williams.

„Ridicarea plasticului de pe plajă este o sarcină necruțătoare,” a spus ea. „Dar curățătorii de plajă văd adesea găsirea unei bucăți de Lego ca pe o recompensă.”

Multe dintre piesele Lego aveau tematică marină, cum ar fi caracatițe, rechini, înotătoare și veste de salvare. „E ca și cum Neptun ar fi făcut o glumă,” râde ea. „Dintre toate lucrurile care se pierdeau pe mare, erau piese Lego cu tematică marină.”

Unele piese Lego, cum ar fi cele care înfățișează un recif, au fost chiar locuite de viața marină. În 2013, un vizitator al plajei din Insula Galveston, Texas, a găsit o caracatiță Lego neagră încâlcită în iarbă de mare uscată, care este posibil să provină de la deversarea originală. Ea a scris o carte despre călătoria ei cu Lego și plănuiește o carte pentru copii.

Munca ei a contribuit, de asemenea, la cercetarea științifică, ajutând la studii privind durata de viață a plasticului în mediul marin. Lego Lost at Sea a primit premiul Rescue Project of the Year în cadrul Current Archaeology Awards 2023.

„Am învățat cât de departe poate pluti în derivă, cum se mișcă de-a lungul fundului mării și la suprafață,” a spus ea. „Și sperăm să publicăm mai multe lucrări științifice bazate pe datele pe care le-am colectat.”

Așadar, data viitoare când vă plimbați de-a lungul coastei, țineți ochii deschiși. Pălăria aceea de pirat sau sabia miniaturală pe jumătate îngropată în nisip ar putea fi o relicvă din Tokio Express. Și, dacă găsiți ceva neobișnuit, doamnei Williams i-ar plăcea să audă despre asta