Cațavencul Mafiei

Ce este, totuși, Doru Bușcu pentru Liviu Dragnea, dacă nu-i place să i se spună consilier? Într-o declarație pentru paginademedia.ro, fostul jurnalist a negat că ar fi sfetnicul din umbră al liderului PSD, dar n-a spus cum ar defini relația dintre el, pretins formator de opinie cu emisiune săptămânală la televiziunea publică, și un dublu condamnat penal. Sunt amici, buni prieteni, tovarăși de vacanțe, parteneri de excursii la mare, la munte, la Scroviștea? Acum, de pildă, în ultimul weekend petrecut de marele lider la Neptun și la o partidă de pescuit în Deltă, l-a însoțit sau nu?

Când Dragnea îl târăște după el, pe post de companion vesel la șprițurile triste cu baronetul pesedist, cum vrea să i se spună? Cațavencul mafiei? Măscăriciul borfașilor? Pudelul lui Pablito, asumțit împotriva tuturor adversarilor săi reali sau imaginari? Cum se cheamă cei care își pun umorul, talentul și inteligența în slujba unor infractori dovediți? Liber să aleagă, dar parcă cel mai potrivit este Cațavencul Mafiei. La fel ca personajul care a inspirat numele revistei, Cațavencul Mafiei este tipul demagogului perfect, gata să înfiereze pe oricine la gazetă în numele unor idealuri mărețe la comanda unor condamnați penal.

De unde știm asta? Chiar din gura lui Doruleț, cum îl alinta Sorin Ovidiu Vântu, fostul său stăpân, tot mafiot din categoria grea, azi în pușcărie. Prin 2009, SOV, care tocmai cumpărase Academia Cațavencu, îi comunica lui Bușcu: ”s-a terminat cu glumele de genul independența editorială, să imi pot face eu șmenurile”. Bușcu nu doar că nu protestează, nu se luptă pentru libertatea lui de ziarist, ci după lunga predică ținută de SOV despre suprimarea independenței jurnalistice în numele intereselor patronale, Bușcu îl aprobă entuziast: ”Da, inteleg asta, e absolut OK” (Vezi stenograma integral aici)

Revenind la relația cu liderul PSD, ar mai fi de lămurit câte ceva. Între cei doi s-a legat doar o relație personală, născută din flerul lui Bușcu de a dibui un stăpân generos și din plictiseala lui Dragnea, înconjurat de o mare de proști, sau se văd împreună cu familiile? Ceva îmi spune că se distrează în familie, de unde și supărarea justificată de a fi considerat un simplu consilier.

”Nu știu cum ar putea trăi Dragnea cu sfaturile mele otrăvite, care i-ar prăbuși în cap cupola de partid, clădită din proști și securiști”, scrie Bușcu într-un text menit să explice cum a ajuns să-i concesioneze Primăria Capitalei 50 de metri patrați fără licitație, cum de s-a mufat cu revista lui la banii Primăriei și de ce-l susține pe liderul PSD. Și în acest text, Bușcu își păcălește cititorii, așa cum i-a tras pe sfoară și pe vremea când stăpânul lui se numea Sorin Ovidiu Vântu, iar el pretindea că face gazetărie. Această impostură frumos împachetată nu mai poate continua la nesfârșit, mai ales că au rămas puțini în jurul lui Dragnea. Oricât se străduiesc să zboare pe sub radar, o minimă igienă în spațiul public este necesară. Prietenii corupților, profitorii dezastrului, apologeții răului trebuie cunoscuți și expuși.

Cât despre lupta lui Doru Bușcu cu statul paralel, cu securiștii, vorbește tot Cațavencu din el, demagogul fără limite. De câte ori îl veți mai auzi înfierând ”presa cu chipiu” sau ”jurnaliștii cu epoleți”, amintiți-i vă rog acest pasaj dintr-o discuție cu SOV. Bușcu se lăuda în urmă cu vreo 9 ani cum a interceptat corespondența colegilor săi de la Academia Cațavencu, în timp ce grupul de ziariști pregătea o nouă publicație după apariția mogulului în patronatul revistei.

S. O. VINTU: ”Doruletu’, e in firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma sa-mi spui ca nu ai putut sa strunești organizatia, că nu știi cine ce a zis, ca nu ai putut sa-l tii pe ala sa nu faca scandal. Ma doare in p…a, il dai afara. In momentul in care unul isi permite sa incalce strategia grupului de presa Realitatea Catavencu, ala pleaca acasa fara niciun fel de alta dispensa, de interventii, de rugaminti, de stai, domnule, ca se potoleste… mi se rupe p…a! Aia cand isi lanseaza ziarul?
D. BUSCU: Acuma ies cu el.
S. O. VINTU: Vezi tu, la astia 14 care au plecat, trebuia să le atașezi si un om de incredere al nostru, sa fim si noi inauntru, acolo.
D. BUSCU: Este, dar este si unul de-al lor aici, il stiu.
S. O. VINTU: Da.
D. BUSCU: Mie imi displac chestiile astea.
S. O. VINTU: Dupa cum ai vazut, nu trebuie să-ți displacă, trebuie să fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUSCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat si corespondenta, printr-o greseala pe care au facut-o ei, am pus mana pe corespondenta lor pe mail, adica nu a săpat cineva în mod special, dar… și am vazut ca povestea era discutata de 7-8 luni, adica era ha, ha, era o chestie pusa bine la punct. Dar în fine, nu vreau sa mai aud de ei si nici nu vreau sa mai am de-a face cu ei. Desi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luati cu forta, stii, dintr-un entuziasm din asta, baietesc, la bere si de solidaritate soldateasca.”

Și tot ca într-o scrisoare pierdută, Cațavencul Mafiei, cel care se laudă că este alt gen, genul care interceptează corespondențe private, nu va avea nici o problemă să se lupte mai încolo cu securiștii, cu statul paralel etc. Lumea tragi-comică în care evoluează Dragnea și Bușcu este guvernată de un principiu etern, de la Trahanache citire: Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!”