Cât timp mai poate Iranul să continue să atace Israelul? Cum arată arsenalul de rachete al Teheranului 

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Statul evreu a fost supus atacurilor cu rachete balistice iraniene timp de câteva zile. În ciuda unui stoc mare, arsenalul Teheranului este limitat de atacurile aliaților – o constrângere care ar putea scurta durata acestui bombardament, scrie L’Express, citată de Rador Radio România.

Sirenele sună la intervale regulate, școlile rămân închise, iar economia stagnează. De la lansarea ofensivei americano-israeliene împotriva Teheranului, acum patru zile, Israelul trăiește în ritmul rachetelor lansate de Iran ca represalii. Poate dura această presiune? După cum subliniază ziarul israelian „Haaretz”, Iranul a optat până acum pentru o strategie de atacuri măsurate pentru a menține o amenințare constantă fără a-și epuiza prea repede arsenalul.

„Strategia Iranului este clară”, a declarat pentru „Haaretz” Pini Yungman, președintele TSG Group, o companie israeliană specializată în sisteme de comandă și control pentru forțele de securitate. „S-au pregătit pentru un atac americano-israelian, ceea ce le permite să ne țină sub foc continuu fără a-și epuiza rapid arsenalul de rachete și lansatoare, chiar dacă sunt atacați de avioane de vânătoare americane”.

Iranul deține cel mai mare stoc de rachete balistice din Orientul Mijlociu, unele având o rază de acțiune de până la 2.000 de kilometri, capabile să ajungă în Israel. Arsenalul Teheranului este estimat la peste 2.000 de rachete balistice. Totuși, unele au fost distruse la începutul războiului, împreună cu aproximativ 200 de lansatoare, de atacuri aeriene israeliene și americane, potrivit Reuters. Rachetele cu rază lungă de acțiune includ Sejil (2.000 km), Emad (1.700 km), Ghadr (2.000 km), Shahab-3 (1.300 km), Khorramshahr (2.000 km) și Hoveyzeh (1.350 km). Depozite subterane și „orașe ale rachetelor” sunt situate în jurul Teheranului, în provinciile Kermanshah și Semnan și de-a lungul Golfului.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca Iranul să poată susține un asediu prelungit al Israelului. Potrivit „Haaretz”, până la 1 martie, a doua zi a războiului, între 150 și 175 de rachete fuseseră deja lansate asupra Israelului, pe lângă atacurile împotriva statelor din Golf, inclusiv Arabia Saudită, ajungând la un total de aproximativ 250 de rachete.

„Ceea ce înseamnă că încă mai au suficiente rachete pentru a rezista câteva zile, dar nu luni sau chiar săptămâni”, spune Pini Yungman, fost șef al apărării aeriene. Spre deosebire de războiul de 12 zile, unde o salvă masivă de 200 de rachete a fost lansată într-o singură noapte, Teheranul favorizează acum o abordare „picătură cu picătură”, o metodă folosită deja în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. Acest ritm măsurat le permite să mențină presiunea psihologică fără a-și epuiza prea repede stocurile.

Tehnic, sistemele israeliene detectează lansările încă din faza lor inițială și calculează traiectoria rachetelor trase din Iran, aflat la aproximativ 1.300 de kilometri distanță. Călătorind cu o viteză estimată de 5 până la 7 kilometri pe secundă, aceste rachete acoperă aproape 150 de kilometri în treizeci de secunde și au nevoie de mai mult de zece minute pentru a ajunge în Israel.

Acest sistem de avertizare timpurie permite evacuarea în adăposturi, dar necesită și alerte pe zone vaste, deoarece traiectoria exactă nu poate fi determinată imediat. Chiar și atunci când sunt interceptate departe de teritoriul israelian, rachetele rămân periculoase: distrugerea lor în zbor provoacă dispersarea a mii de fragmente metalice, dintre care unele, chiar și cele mici, pot fi letale la impact.

Pe termen scurt, Iranul nu pare capabil să susțină un baraj masiv timp de săptămâni întregi. Însă, potrivit cotidianului „The New York Times”, rapoartele serviciilor secrete americane și israeliene sugerează că Iranul intenționează să producă până la 8.000 de rachete până în 2027.

În ciuda eșecurilor cauzate de conflictul de 12 zile de anul trecut, Teheranul lucrează, potrivit oficialilor israelieni, pentru a-și reconstrui capacitatea de producție, cea recentă fiind estimată la zeci de rachete pe lună și accelerând. Locurile de producție rămân ținte prioritare pentru noi atacuri israeliene și americane.

Sursa: L’Express/ Rador Radio România/ Traducerea: Rodezia Costea