Cad părţile vizibile ale istoriei, statuile

Au început să cadă frunzele arborelui genealogic al Imperiului Britanic, sunt fețele de bronz ale istoriei unei țări liberale care se luptă să facă față bazelor contradictorii ale construcţiei sale civile, cum ar fi colonialismul și sclavia.

Şi cum mișcarea Black Lives Matter nu pare să se lase intimidată de nimeni: părinții Imperiului, precum Cecil Rhodes, sunt dărâmaţi.

Pentru istoricul Universității din Edinburgh, George Palmer: „este probabil pentru prima dată în istoria sclaviei, când comunitatea albă, așa-numitul sistem alb, este foarte colaborativă. Nu am văzut aceeași colaborare în cazul rasismului. Deci, cred că următorul lucru care trebuie dărâmat este rasismul”.

În universități însă, problema statuilor devine teoretică, întrebarea fiind: în ce măsură revizionismul trebuie să afecteze simbolurile materiale ale unui trecut glorios.

Spune scriitorul și jurnalistul conservator, Peter Hitchens: „A distruge trecutul nu e niciodată un lucru bun. Cred că există ceva dubios în a cere îndepărtarea și distrugerea monumentelor persoanelor care au murit în urmă cu mai bine de un secol. Mi se pare un fel de distragere a atenţiei de la nişte chestiuni actuale mult mai presante“.

Acuzația neo-iconoclaştilor este că în spatele constructorilor imperiilor coloniale se află succesul economic și material obținut datorită resurselor preluate de la alte popoare.

Istoricul Universității Oxford, Peter Frankopan consideră: „Ar trebui să fim foarte prudenţi cu aceste chestiuni, nu trebuie să acuzăm o mână de indivizi, deoarece întregul imperiu, toată Marea Britanie, universitățile, orașele, industriile, au fost construite cu resurse și bogății aduse din alte părți ale lumii”.

Seismul cu epicentrul în Minneapolis, provocat de moartea lui George Floyd, afectează toate țările „albe și cuceritoare” chiar și Belgia, unde memoria regelui Leopold al II-lea va dispărea din locuri publice din cauza supunerii brutale a Congo, tratată ca o proprietate privată a monarhului.

Sclavia și colonialismul au furnizat, fără îndoială, resursele financiare și materiale pentru dezvoltarea economiei de piață. Mai ales în Europa.

În America, în schimb, coloniștii albi au beneficiat de forța de muncă africană redusă la sclavie, lăsand o populație neagră care continuă să sufere de diferite forme de discriminare.

Cutremurul a început din Statele Unite, unde cad statui cu nume patriotice din trecutul ambiguu din cauza torturilor aplicate celeilalte Americi, cea de origine africană.

Pentru Casa Albă, toate acestea sunt intolerabile. Iar purtătorul de cuvânt al lui Trump a citit un comunicat personal al președintelui: „Aceste baze militare istorice și puternice fac parte acum din marea moștenire culturală americană. Sunt în istoria victoriilor și a libertăților. Statele Unite și-au instruit și și-au desfășurat eroii aici, într-unul, în două războaie mondiale. Prin urmare, administrația mea nu are nicio intenție să schimbe numele acestor magnifice și celebre structuri militare. Nu ne diluăm istoria, suntem cea mai mare națiune din lume”.

Valul imens BLM pune în discuție măreția Statelor Unite. Controversată. Unii părinți fondatori erau proprietari de terenuri și, ca atare, stăpâni ai sclavilor importați cu nave care arborau steagurile engleze, spaniole, portugheze și franceze.

Și totuși, America a fost dintotdeauna un simbol al libertății, născută însă din schimburi de populații, din migrații forțate, din genocide și din sclavie.

Nimic nou. Ceva ce privește toate popoarele. De pretutindeni.

Atunci când lucrurile se schimbă însă, statuile devin partea vizibilă a poveștii.

Sursa: Euronews / Traducerea Cătălina Păunel (Rador)