Cabana Crăciuneasa din Mărginimea Sibiului te întâmpină cu Roni, băiatul din Bangladesh / „Am învățat româna cu ajutorul telefonului și al oamenilor care vin la cabană”

Zona Cabanei Crăciuneasa de pe Valea Râului Mare, dincolo de Cheile Cibinului este un loc cu trasee forestiere, cu un brad care are peste 500 de ani, aproape de Rezervația Naturală Iezerele Cindrelului și de Păltiniș. Este un loc cu aer curat în care vorbește doar natura. În rest, doar liniște, scrie Turnul Sfatului.

Cabana a început ca un canton silvic, un loc unde muncitorii se odihneau și unde localnicii mai treceau să-și ia proviziile. Aparținea Ocolului Silvic. După 1990, a fost modernizată și introdusă în circuitul turistic. Are apă caldă și rece, panourile solare asigură electricitate, iar spațiul verde este perfect pentru copii sau pentru cei care vor să alerge desculți prin iarbă moale.

E administrată de un fost absolvent de Drept.

„Cabana nu e luxoasă, dar aici respiri aerul adevărat al muntelui. E pe sufletul iubitorilor de natură”, spune Sebastian Duda, administratorul cabanei.

Md Roni Islam, alături de colegul său Buda, se asigură de bunul mers al cabanei. Are 25 de ani și vine din Bangladesh, țară cu o cultură foarte diferită. Povestea lui începe cu un interviu, după care a fost selectat pentru a lucra în țara noastră. A obținut viză și permis de muncă și s-a mutat aici cu gândul să se integreze și să învețe limba.

„La început am lucrat în construcții, apoi am venit aici. Am învățat româna cu ajutorul telefonului și al oamenilor care veneau la cabană”, spune Roni, cu zâmbetul lui timid, dar cald.

În doar un an și jumătate, a reușit să se facă util și să devină parte din mica familie a cabanei, alături de Buda, colegul său la fel de primitor.

Ce îi place cel mai mult? „Îmi place aici, în pădure, cu aer curat și cu oameni prietenoși. Dar îmi este dor și de familia mea, de părinți, de frate și soră.”

Planurile lui sunt ca, în februarie anul viitor, să se întoarcă acasă pentru a se căsători.

Turiștii vin din România și din străinătate, iar cei care o frecventează de ani de zile știu că magia locului nu se termină niciodată.