ANALIZĂ THE TIMES: Șomajul record al tinerilor din China, o furtună care ar putea avea consecințe neprevăzute și periculoase pentru Xi Jinping

O economie înfloritoare a atenuat dorința de schimbare politică în rândul tinerilor, dar acum șomajul galopant a spulberat acest pact neoficial. Cu din ce în ce mai mulți absolvenți chinezi, concurența pentru locurile de muncă este acerbă, se arată într-o analiză publicată de The Times.

Ei ar fi trebuit să fie deschizătorii de drumuri ai Chinei – cea mai educată generație din istoria țării, soldații de la sol care construiesc „Visul chinezesc” al lui Xi Jinping de a avea o țară puternică și prosperă. În schimb, aproape unul din cinci tineri chinezi nu are un loc de muncă. Există puține perspective ca această situație să se îmbunătățească în curând, cu consecințe imprevizibile și potențial periculoase pentru Partidul Comunist Chinez (PCC).

Șomajul în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani din orașele chineze a atins luna trecută 19,9%, potrivit cifrelor oficiale. Asta înseamnă un număr impresionant de 15 milioane de tineri în căutarea unui loc de muncă. Este cel mai ridicat nivel de când guvernul chinez a început să publice cifrele în 2018 și aproape dublu față de rata britanică pentru această grupă de vârstă, care se situează la 10,4 la sută.

Problema este, în primul rând, aceea că prea mulți absolvenți urmăresc prea puține locuri de muncă – și este posibil să se înrăutățească. Învățământul superior din China s-a extins masiv în ultimele două decenii. Aproximativ 54% dintre tinerii chinezi urmează acum studii superioare, iar numărul absolvenților de facultate care se vor înscrie pe piața muncii va atinge un record de aproape 11 milioane în această vară – de 11 ori mai mare decât în 1998 – chiar în momentul în care economia se oprește.

Masacrul din Piața Tiananmen din 1989 a început cu o mișcare de protest studențească

Aceasta marchează, de asemenea, destrămarea a ceea ce a fost descris ca fiind pactul neoficial al PCC cu tinerii săi, care a urmat protestelor studenților și masacrului din Piața Tiananmen din 1989. În deceniile care au urmat, tinerii au fost încurajați să își pună energia în a face bani, să profite de oportunitățile economice aparent nelimitate ale unei creșteri rapide și fără precedent, în schimbul evitării politicii. De fapt, partidul stimula conformismul. Nu mai este cazul. Zilele acelei creșteri amețitoare s-au încheiat.

Lockdown-urile nesfârșite ale Chinei în urmărirea atingerii obiectivului „Zero Covid” au înrăutățit perspectivele de angajare pentru tineri: incertitudinea și perturbarea au încetinit recrutarea și au îngreunat eforturile de căutare a unui loc de muncă.

În plus, zonele care obișnuiau să absoarbă un număr mare de noi absolvenți au fost lovite ca rezultat direct al eforturilor lui Xi de a exercita un control mai strict asupra economiei. Companiile din domeniul tehnologiei, populare în rândul tinerilor, se retrag în fața unui atac implacabil de reglementare. Anul trecut, Xi a decimat industria meditațiilor private, în valoare de 120 de miliarde de dolari, aparent pentru a ușura presiunea asupra elevilor și costurile pentru părinții acestora. Dar companiile erau un angajator masiv de tineri, precum și o expresie a aspirațiilor clasei de mijloc.

Companiile imobiliare sunt acum în cădere liberă, pe măsură ce bula imobiliară din China se sparge. Conform unor estimări, sectorul imobiliar reprezintă până la o treime din economia chineză, iar sectorul vânzărilor și al bunurilor și serviciilor conexe era o altă sursă de locuri de muncă pentru tineri. În plus, marile companii prinse în tensiunile geopolitice, inclusiv multinaționalele cu sediul în China, au încetinit recrutările sau au concediat lucrători.

Formarea profesională a scăzut pe măsură ce învățământul universitar s-a extins

Expansiunea învățământului superior din ultimele două decenii s-a făcut, de asemenea, în detrimentul formării profesionale. Acest lucru a produs o piață a locurilor de muncă foarte dezechilibrată, reflectată în salariile celor care își găsesc un loc de muncă. Potrivit site-ului chinez de locuri de muncă Zhaopin, absolvenții din 2022 au un salariu mediu lunar de pornire de 6.507 yuani renminbi (aproximativ 800 de lire sterline). Este cu 12% mai puțin decât în 2021 și similar cu ceea ce câștigă șoferii de livrări din Shanghai.

Este o perspectivă sumbră, iar o revenire a ocupării forței de muncă în rândul absolvenților este puțin probabilă – chiar și în cazul în care PCC ar adopta politici Covid-19 mai puțin autodistructive.

Statisticile Chinei trebuie întotdeauna tratate cu o oarecare prudență – în orice caz, ele subestimează lipsa locurilor de muncă în rândul tinerilor. Sondajele oficiale definesc șomerii ca fiind cei care au căutat în mod activ un loc de muncă în ultimele trei luni și care ar fi capabili să înceapă un nou loc de muncă în termen de două săptămâni. Aceasta înseamnă că sute de mii de persoane aflate în carantină, adesea timp de săptămâni întregi, nu au fost numărate. Accentul este pus, de asemenea, pe China urbană, deci nu măsoară lucrătorii migranți concediați care s-au întors în mediul rural. De asemenea, cifrele nu reușesc să surprindă numărul tot mai mare de tineri dezamăgiți care au renunțat complet la piața muncii.

Criza ar putea evolua în mai multe moduri diferite. Primul este o creștere a numărului de abandonuri școlare, cunoscut în limba chineză sub numele de „tangping”, care se traduce prin „culcat la pământ”. Nu există statistici cu privire la „tangping”, dar cifrele sunt în creștere și sunt îngrijorătoare pentru guvern. Aceștia sunt, de obicei, tineri profesioniști care întorc spatele unui stil de viață ultracompetitiv și unor locuri de muncă și cariere laborioase în favoarea unui stil de viață minimalist, cu locuri de muncă prost plătite – sau fără niciun loc de muncă.

Pactul neoficial al Partidului Comunist Chinez cu tinerii, care a urmat protestelor din Piața Tiananman, s-a destrămat

PCC dorește ca tinerii chinezi să fie productivi, fericiți și patrioți. „Tangping”-ul reprezintă o amenințare la adresa acestui lucru, dar cel puțin este o amenințare pasivă.

Cel mai mare coșmar al partidului este o revenire a protestelor politice sau a altor tipuri de activism ca urmare a frustrării crescânde în rândul tinerilor, cel mai probabil prin naționalismul înflăcărat sau prin punerea sub semnul întrebării a monopolului său asupra puterii.

Tinerii chinezi au fost crescuți cu o dietă de „educație patriotică” și propagandă de partid care a căpătat un ton naționalist din ce în ce mai strident. PCC a fost expert în a mări volumul naționalist, apoi în a-l reduce din nou, dar naționalismul, odată dezlănțuit, poate fi o fiară volatilă și imprevizibilă. Cealaltă posibilitate este o revenire a unui activism care cere schimbări politice democratice – ecouri ale anilor 1980 și ale protestelor din Piața Tiananmen.

Amenințarea instabilității va fi fost în fruntea agendei liderilor chinezi în timpul șederii lor anuale de două săptămâni în stațiunea de coastă Beidaihe, care s-a încheiat săptămâna trecută. Atmosfera din complexul lor fortificat de pe plajă va fi fost deosebit de sumbră în timp ce au analizat multiplele provocări cu care se confruntă PCC.

Premierul Li Keqiang a fost primul care a ieșit din Beidaihe, îndreptându-se spre sud-vestul Chinei, care suferă cel mai grav val de căldură și secetă din ultimele șase decenii, ceea ce a agravat și mai mult problemele economice. Producția fabricilor este întreruptă, energia electrică este raționalizată, iar fluviul Yangtze, crucial pentru transport, energie hidroelectrică și irigarea culturilor, se află la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată. „Este nevoie de un mai mare simț al urgenței pentru a consolida bazele unei redresări economice”, le-a spus Li oficialilor locali.

Creșterea șomajului în rândul tinerilor este, în mod clar, mai mult decât o pată. Nu există soluții ușoare, iar înțelegerea post-Tiananmen, care a oferit prosperitate în schimbul docilității politice, a luat sfârșit. Statul de supraveghere claustrofob al lui Xi este conceput pentru a preîntâmpina tulburările, iar disidența este periculoasă, dar partidul eșuează în fața tinerilor chinezi, iar deziluzia este inevitabilă. Indiferent cum se va desfășura, nu este un lucru bun pentru liderul din ce în ce mai autocrat al Chinei, care se străduiește în acest an să obțină un al treilea mandat fără precedent la putere.