Analiză Le Monde – Dizolvarea guvernului spaniol: jocul la dublu sau nimic al lui Pedro Sanchez

Pedro Sanchez a decis să joace la dublu sau nimic, scrie Le Monde, într-o analiză citată de agenția Rador. Luni, a doua zi după anunțul rezultatelor la alegerile municipale și regionale, la care Partidul Socialist a fost spulberat în multe locuri de către Partidul Popular (PP, de dreapta), președintele guvernului spaniol /premierul, n. red/ a anunțat dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri legislative anticipate. Acestea vor avea loc pe 23 iulie, în timpul președinției spaniole a Consiliului Uniunii Europene.

„Deși alegerile au avut o anvergură municipală și regională, votul poartă un mesaj care merge mai departe. Iar în calitate de prim-ministru și de secretar general al Partidului Socialist, îmi asum personal responsabilitatea pentru rezultate”, a spus el luni dimineață într-un discurs foarte scurt, care a luat prin surprindere întreaga Spanie.

Liderul socialist s-a implicat în mod deosebit în campanie, până la transformarea acesteia într-un fel de plebiscit pro sau contra mandatului său, un prim test înainte de scrutinul legislativ programat inițial pentru luna decembrie. Mesajul la urne a fost clar: Partidul Popular a preluat aproape toate voturile defunctei formațiuni liberale Ciudadanos și a recuperat o mare parte din centrul politic. Cu 31% (+8,88 puncte) din voturi, a obținut aproape două milioane de voturi față de 2019 și a obținut cu 800.000 mai multe decât Partidul Socialist (PSOE).

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Cu 28% din voturi (-1,27 puncte), PSOE a pierdut 400.000 de alegători. Suficient pentru a ceda bastioane importante, cum ar fi Extremadura și Aragon, precum și regiunea Valencia, Insulele Baleare și Rioja și unsprezece din cele douăzeci și două de capitale de provincie pe care le guverna. Simbol al acestui eșec, rivalul PP a câștigat șapte din cele opt capitale de provincie ale Andaluziei, o regiune care a fost pentru multă vreme principalul bazin al socialiștilor, și a recuperat Valencia.

Declinul partidelor de la stânga stângii

PSOE nu a reușit să recupereze voturile dezamăgiților Podemos, oricât de numeroase ar fi fost acestea. Partidul de stânga radicală, cu care PSOE guvernează în coaliție, a obținut doar 3,2% din voturi și a pierdut toată reprezentarea în parlamentele regionale din Madrid sau Valencia. În plus, în Comunitatea Autonomă Valencia sau în Insulele Baleare, declinul partidelor de la stânga stângii împiedică reînnoirea alianțelor de la putere.

Dreapta a înțeles acest declin al partenerilor Partidului Socialist în preferințele electoratului, fie că este vorba de Podemos sau de separatiștii basci și catalani, un declin chiar mai accentuat decât al PSOE însuși. PP, la fel ca partidul de extremă dreapta Vox (7,18%), care și-a dublat numărul alegătorilor, a mobilizat astfel o mare parte a electoratului împotriva „sanchez-ismului”. Acest neologism este folosit pentru a desemna metoda lui Pedro Sanchez: de a guverna cu sprijinul unor partide pe care mulți spanioli le consideră nefrecventabile, după ce au măturat orice curent critic din interiorul PSOE și au lăsat deoparte majoritatea socialiștilor „clasici” după câștigarea alegerilor primare din 2017.

Printre aliații arătați cu degetul se numără Podemos, cu care Sanchez nu concepea o coaliție înainte de alegerile legislative din decembrie 2019, mergând până acolo încât să afirme că „nu ar putea dormi liniștit noaptea” cu miniștri din stânga radicală în guvern. În cele din urmă a cedat, în ianuarie 2020, neavând altă soluție să guverneze decât să accepte condițiile puse de fostul lider al Podemos, Pablo Iglesias.

Alianțe „nenaturale”

Cu toate acestea, de-a lungul mandatului, relațiile dintre cei doi parteneri de coaliție au fost tensionate, afectate de diferende și reproșuri. Alianța lor a dus, de asemenea, la legi controversate, propuse în principal de ministrul egalității, Irene Montero (Podemos), precum legea privind consimțământul sexual – care a dus la eliberarea anticipată a mai mult de o mie de agresori – sau legea autodeterminării genului, care a divizat mișcarea feministă. Podemos, un partid cu tentă populistă, a destabilizat coaliția în care PSOE dorea să fie centrul de greutate, căutând constant polarizarea excesivă a dezbaterii politice prin resuscitarea luptei de clasă într-o țară care are mai ales întreprinderi mici și foarte mici, dar și atacând principalele instituții ale țării, judecători, bancheri și jurnaliști.

Mai rău decât atât, sprijinul negociat al separatiștilor din Stânga Republicană a Cataloniei (ERC) a fost intolerabil pentru mulți republicani, într-o țară încă marcată de referendumul /interzis/ privind independența din Catalonia și tentativa de secesiune din octombrie 2017.

Chiar mai mult decât grațierile acordate liderilor separatiști condamnați, reforma infracțiunii de răzvrătire și reducerea pedepselor pentru delapidarea de fonduri publice nonprofit, destinate acelorași separatiști, au stârnit o aprinsă controversă. Dreapta a putut să folosească aceste măsuri pentru a-l picta pe Pedro Sanchez drept un lider cu o ambiție excesivă, gata să vândă unitatea Spaniei celui mai mare ofertant.

În fine, într-o țară încă traumatizată de atacurile grupului separatist basc ETA, negocierile cu EH Bildu – moștenitorul vitrinei politice (Batasuna) a ETA – au rămas inacceptabile din punct de vedere moral. Pentru mulți socialiști, aceste alianțe erau pur și simplu „nenaturale”, pentru a folosi termenul folosit duminică seara de președintele în exercițiu al regiunii Cantabria, Miguel Angel Revilla. Conducerea PSOE nu l-a putut ignora, având în vedere numeroasele platforme semnate de foste personalități ale partidului care denunță actualele „derive”.

Rezultate bune din punct de vedere economic

Aceste alianțe controversate explică paradoxul rezultatelor de duminică: PSOE a fost sancționat la urne, în timp ce palmaresul lui Pedro Sanchez este considerat destul de satisfăcător de către spanioli. Aceștia notează pozitiv creșterea salariului minim de aproape 47% pe parcursul legislaturii, reforma pieței muncii fiind menită să limiteze locurile de muncă precare. Aceștia salută rezultatele bune în materie de economie: inflație (4% în aprilie) mult mai scăzută decât în restul Europei, un plafon al prețului gazelor negociat la Bruxelles, o scădere a ratei șomajului (13%) sau un profit economic fără precedent obținut prin intermediul Fondurilor NextGeneration și destinate transformării ecologice, energetice și digitale a Spaniei.

„Spania este pe punctul de a depăși o situație de criză, rezultată din pandemie și războiul din Ucraina. Intrăm pe o cale clară de creștere, creare de locuri de muncă și coeziune socială. Iar guvernul a îndeplinit reformele majore promise”, a amintit luni Sanchez, vizibil șocat de rezultate. „Este clar că economia nu a fost criteriul decisiv la vot”.

În contextul actual, devansarea alegerilor legislative a fost o mișcare îndrăzneață. Liderul socialist și-a asumat riscul să vadă Partidul Popular consolidându-și victoria și ajungând la Moncloa /palatul sediul al guvernului/ organizând alegeri cât mai curând posibil. Pedro Sanchez a plasat campania într-un context nefavorabil pentru PP, pentru că, dacă dreapta ar ieși pe primul loc, în multe regiuni ar avea nevoie de partidul de extremă dreapta Vox pentru a-și completa majoritatea, precum în Aragon, Extremadura sau Valencia.

Sanchez crede, fără îndoială, că astfel de alianțe între dreapta și extrema dreaptă, dacă vor avea loc, ar putea remobiliza alegătorii de stânga. (Alberto Núñez Feijóo, președintele PP, a anunțat în schimb că vrea să evite aceste alianțe).

În plus, șeful executivului a dorit să o prindă pe picior greșit pe unul din vicepreședinții guvernului, ministrul muncii Yolanda Diaz. Această foarte populară ex-comunistă pregătește de mai bine de un an un nou partid la stânga Partidului Socialist, numit Sumar. Mai puțin dogmatic și vertical decât Podemos, acest partid ar putea atrage voturi de la socialiști.

Devansând alegerile, liderul socialist a obligat formațiunea Sumar, care nu este rodată încă, să-și alcătuiască în grabă programul și listele. Mai mult, Sumar nu a reușit până acum să convingă Podemos să i se alăture. În loc să prelungească agonia guvernului de coaliție, Sanchez a preferat să ia inițiativa.