Analiză Financial Times: Europa devine o putere politică mondială

Articol publicat în Financial Times de Laurence Boone, secretar de stat pentru afaceri europene al Franței, preluat de Rador:

Criza provocată de invazia Rusiei în Ucraina a creat noi forme de cooperare între statele membre UE.

Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina zguduie Uniunea Europeană, accelerând transformarea ei într-o putere politică deplin suverană, care se adaugă actualei sale puteri economice.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

UE a devenit mai puternică în urma unei serii de crize. Europa economică a devenit o monedă unică puternică și stabilă, făcând ca epoca sistemelor unei rate de schimb flexibile să devină o îndepărtată amintire. Iar după criza datoriilor suverane din zona euro, organizația și-a întărit totodată sistemul financiar și pârghiile de ordin monetar.

Cel mai recent, ripostând în fața pandemiei de Covid-19, EU și-a creat structuri economice convergente și o capacitate bugetară comună. De asemenea, organizația a facilitat achiziționarea vaccinurilor și a pus bazele unei “Europe a sănătății”. Iar acum, ripostând în fața invaziei Rusiei din Ucraina, dincolo de impunerea rapidă a unor sancțiuni împotriva Moscovei, EU a trecut la acțiuni concrete în patru domenii.

Mai întâi, o “Europă a apărării”. UE capătă noi dimensiuni în sectorul apărării. După summit-ul de la Versailles din luna martie, UE și-a consolidat, și-a sporit și a coordonat investițiile naționale și europene în capacitățile de apărare. Ea a lansat totodată niște inițiative financiare comune, cum ar fi Fondul European pentru Apărare, și o nouă structură care să răspundă pericolelor din sectorul informatic. Referendumul din luna iunie în favoarea aderării Danemarcei la politica europeană de apărare este un semn al acestei dinamici accelerate.

În al doilea rând, “Europa suveranității industriale”, concentrată asupra energiei, asupra tehnologiei digitale și asupra industriilor. În lunile următoare, Europa va continua să-și reducă drastic dependența energetică de Rusia prin economii de energie coordonate, așa cum au fost ele aprobate de Consiliul UE la sfârșitul lunii iulie, prin diversificarea aprovizionării și prin mecanisme de solidaritate bazate pe necesarul energetic al fiecărui stat membru.

Asta va începe să transforme uniunea energetică într-o realitate palpabilă. Dar este doar începutul. Strategia de tranziție energetică rapidă, adoptată în iunie, va fi factorul-cheie pentru a ne asigura că suveranitatea energetică europeană se află pe niște baze stabile.

Mai mult, grație programului UE Generația Următoare, un program de finanțare în valoare de €750 miliarde, lansat în urma crizei provocate de pandemie, programele la nivelul întregii Europe creează totodată niște puternice capacități în domenii precum tehnologia digitală, sănătatea, hidrogenul și semiconductorii.

Pentru a veni în sprijinul unor atât de mari investiții pe planul apărării și al industriei, reglementările fiscale ale UE trebuie să evolueze, așa cum au susținut premierul italian Mario Draghi și președintele francez Emmanuel Macron în luna decembrie.

În al treilea rând, “Europa democrației”. UE va continua să își afirme identitatea ca forță democratică puternic ancorată în statul de drept. În această privință, nu există și nici nu va exista vreodată un compromis și nu se va arăta nicio indulgență față de cei care, atât din Europa, cât și din afara ei, caută să îngrădească libertatea și integritatea proceselor noastre electorale, independența noastră, imparțialitatea sistemelor juridice sau lupta împotriva corupției.

În sfârșit, există mai apoi și o “Europă ca forță geopolitică”. UE trebuie să devină o ancoră de stabilitate pentru întregul continent european. Nu pot exista jumătăți de măsură în contextul acestui război hibrid lansat de Rusia: războiul său imperialist din Ucraina și folosirea energiei și a alimentelor ca arme menite să destabilizeze o lume întreagă.

Tocmai în acest context, noi ar trebui să înțelegem pasul istoric făcut prin acordarea statutului de candidat Ucrainei și Moldovei, prin recunoașterea statutului european al Georgiei, precum și prin deschiderea negocierilor cu Macedonia de Nord și cu Albania. UE trebuie să lege Balcanii de Vest de familia europeană, o familie căreia ei îi aparțin din punct de vedere geografic, istoric și cultural.

Nu suntem naivi: știm că UE trebuie să facă niște reforme ca să poată funcționa eficient într-o Europă lărgită. Asta implică guvernarea instituțională, precum și factorii decizionali, cum ar fi repunerea în discuție a regulii unanimității și a votului majoritar calificat în anumite probleme legate de politica europeană comună de securitate sau de impozite.

Acesta este scopul Uniunii Politice Europene propuse de Macron: consolidarea stabilității europene prin cooperare în probleme de politică externă și de securitate, colaborarea în sectorul comercial, în cercetare și educație.

Jean Monnet, unul dintre primii arhitecți ai integrării europene, a rostit niște cuvinte rămase celebre: „Europa se va căli în crize și va reprezenta suma soluțiilor adoptate pentru crizele respective”. Atacul Rusiei împotriva Ucrainei și a principiilor europene a făcut ca transformarea Europei într-o putere politică mondială să devină o prioritate colectivă urgentă pentru noi toți. (Traducere Rador: Alexandru Danga)