ANALIZĂ Ce nu include acordul dintre SUA și Iran

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Soarta programului nuclear al Republicii Islamice, restricțiile asupra rachetelor balistice iraniene și izolarea rețelelor sale de miliții proxy regionale – inclusiv Hezbollah și rebelii Houthi – absentează din noul cadru de acord dintre SUA și Iran, care urmează să fie publicat după întâlnirea dintre cele două părți vineri, în Elveția.

Departe de a fi un tratat de pace cuprinzător, acordul inițial exclude în mod deliberat aceste probleme de securitate volatile, amânând dilema stocurilor de uraniu îmbogățit pentru o fereastră strânsă de negociere de 60 de zile, în timp ce lasă capacitățile militare ale Iranului neatinse. Mai mult, memorandumul de înțelegere omite complet discuțiile privind cetățenii americani deținuți pe nedrept de Teheran, nu impune nicio obligație Israelului de a-și retrage forțele din sudul Libanului și blochează toate activele iraniene înghețate.

Informația pe scurt:

·        SUA și Iran s-au înțeles privind un memorandum pe 60 de zile pentru a opri conflictul de peste 100 de zile început la 28 februarie

·        Prioritatea absolută este deblocarea rutelor energetice globale și reluarea liberă a exporturilor de petrol, prin ridicarea blocadei navale americane

·        Soarta programului nuclear este pasată către negocieri viitoare, în timp ce arsenalul de rachete balistice al Iranului rămâne intact

·        Acordul nu limitează rețelele regionale finanțate de Teheran (Hezbollah, Houthi) și ignoră eliberarea cetățenilor americani deținuți pe nedrept

·        Fondurile iraniene înghețate nu se eliberează în avans, ci doar treptat, dacă Teheranul își îndeplinește obligațiile

·        Israelul nu este parte din acord și continuă atacurile în Liban, generând riscul ca armistițiul să se prăbușească rapid din cauza lipsei unui mecanism de constrângere

Un acord așteptat

Președintele Donald Trump a declarat duminică că Statele Unite și Iranul au ajuns la un acord pentru a pune capăt războiului declanșat la 28 februarie, punând astfel capăt a peste trei luni de lupte devastatoare care au ucis mii de oameni și au perturbat economia globală.

“Acordul cu Republica Islamică Iran este acum finalizat. Felicitări tuturor!” a scris Trump pe Truth Social duminică seară. “Prin prezenta, autorizez pe deplin deschiderea fără taxe a Strâmtorii Ormuz și, simultan cu aceasta, autorizez încetarea imediată a blocadei navale a Statelor Unite. Nave ale lumii, porniți-vă motoarele. Lăsați petrolul să curgă!”

Viceministrul de externe al Iranului, Kazem Gharibabadi, a confirmat acordul la televiziunea de stat și a declarat că Teheranul va începe implementarea acestuia după ce va fi semnat la sfârșitul acestei săptămâni.

Prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a declarat că se așteaptă ca cele două părți să se întâlnească pentru o ceremonie de semnare vineri, în Elveția. 

“În urma unor discuții intense, suntem încântați să anunțăm că Acordul de Pace dintre Statele Unite ale Americii și Republica Islamică Iran a fost DUS LA BUN SFÂRȘIT. Ambele părți au declarat încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban.

Ceremonia oficială de semnare va avea loc vineri, 19 iunie, în Elveția.

Dorim să mulțumim Statelor Unite ale Americii și Republicii Islamice Iran pentru angajamentul lor de a găsi o soluție diplomatică la acest conflict. De asemenea, dorim să ne exprimăm aprecierea sinceră față de frații noștri implicați în acest efort de mediere, marea conducere a Statului Qatar, pentru sprijinul acordat în vederea obținerii acestui acord. De asemenea, doresc să mulțumesc în mod special conducerii vizionare a Regatului Arabiei Saudite și a Republicii Turcia pentru contribuțiile lor imense în această privință.

Având în vedere că acordul este acum stabilit, mediatorii vor facilita o serie de întâlniri în această săptămână. Aceste discuții preliminare implementării vor pune bazele convorbirilor tehnice și ale ceremoniei oficiale de semnare.”

Potrivit informațiilor, mareșalul Asim Munir, puternicul șef al armatei pakistaneze, a fost cel care a menținut vii deliberările dintre cele două tabere. 

Luni, oficiali americani de rang înalt au declarat că Trump, vicepreședintele J.D. Vance și Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului iranian și negociatorul-șef în cadrul discuțiilor, au semnat acordul virtual duminică. O ceremonie oficială de semnare este așteptată să aibă loc vineri la Geneva. Trump a sugerat luni că nu va participa, spunând că Vance va reprezenta cel mai probabil Statele Unite.

“Sunt foarte fericit să spun că acordul este deja semnat,” a declarat luni Trump din Franța, unde participă la Summitul G7. “O mulțime de lucruri grozave se vor întâmpla în Orientul Mijlociu chiar acum și, un lucru foarte important, prețul petrolului scade vertiginos, iar bursa de valori crește ca o rachetă astăzi.”

“Sperăm că va fi o relație bună și că ne vom înțelege, iar dacă nu o vom face, ne vom întoarce de unde am plecat, dar nu cred că va fi necesar,” a adăugat el.

Puține informații

Revista TIME a scris că se cunosc puține lucruri cu certitudine despre structura acordului, iar fiecare parte a acuzat-o pe cealaltă de lipsă de onestitate în declarațiile publice referitoare la termenii acestuia.

Agenția de știri Mehr, afiliată statului iranian, a raportat duminică că acordul include suspendarea sancțiunilor SUA asupra petrolului iranian și eliberarea unor miliarde de dolari din activele iraniene înghețate. 

Trump a susținut sâmbătă, într-o postare pe Truth Social, că Iranul a fost de acord să nu încerce să obțină o armă nucleară și că, în ciuda cererii Iranului pentru reparații de război, nu se vor transfera bani. 

“Acordul lui Barack Hussein Obama cu Iranul, JCPOA, a fost un drum ușor, frumos și lin către o armă nucleară, pe care Iranul ar fi avut-o deja de acum șase ani și pe care ar fi folosit-o cu mult înainte de acest moment. Acordul meu cu Iranul este exact opusul, UN ZID ÎMPOTRIVA ORICĂREI ARME NUCLEARE! De fapt, ei nici nu își mai doresc o armă nucleară și nici nu vor avea vreuna, fie prin achiziție, dezvoltare sau orice altă formă de procurare,” a scris liderul de la Casa Albă.

El a mai spus că acordul va duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz și a sugerat că SUA vor prelua și distruge uraniul înalt îmbogățit al Iranului.

“La momentul potrivit, când totul va fi calm, vom merge și vom lua Praful Nuclear, îngropat adânc sub munții puternici de granit scufundați, mulțumită frumoaselor noastre bombardiere B-2 și piloților lor geniali, îl vom dilua și îl vom distruge, fie în Iran, fie în Statele Unite,” a scris ocupantul Biroului Oval.

Axios a raportat luna trecută că prima etapă a acordului va fi un Memorandum de Înțelegere pe 60 de zile, care va redeschide Strâmtoarea Ormuz și va permite Iranului să vândă petrol liber. Ca parte a posibilului acord, strâmtoarea pe care Iranul a militarizat-o la începutul războiului – provocând o creștere bruscă a prețurilor globale la energie -, se va deschide pentru toate transporturile maritime vineri. 

Potrivit informațiilor, Iranul ar fi de acord să nu dezvolte arme nucleare ca parte a acordului – poziție despre care Iranul a insistat că a fost a sa dintotdeauna -, iar forțele SUA s-ar retrage din regiune după 60 de zile dacă toate condițiile sunt îndeplinite.

La 28 februarie, Statele Unite și Israelul au lansat atacuri aeriene împotriva Iranului, parte a așa-numitei operațiuni Epic Fury, elimânându-i pe ayatollahul Ali Khamenei și pe alți lideri militari și politici ai Republicii Islamiste, în urma unor lovituri de precizie efectuate asupra unor clădiri și buncăre din Teheran. 

Eliminarea liderului suprem al Iranului a reprezentat apogeul a zeci de ani de colectare meticuloasă de informații de către serviciile secrete israeliene, cu resurse tehnologice esențiale și personal furnizate în ultimele șase luni de CIA și alte servicii de informații americane, care au culminat într-un singur atac masiv, menit să decapiteze regimul iranian.

Khamenei a fost ucis împreună cu șapte membri ai conducerii de vârf a securității iraniene care se aflau în mai multe locații din Teheran și aproximativ o duzină de membri ai familiei sale și apropiați ai anturajului său, în lovituri aproape simultane desfășurate în 60 de secunde, au declarat oficiali militari israelieni. Alți 40 de lideri iranieni de rang înalt au murit în atacul inițial.

Moartea lui Khamenei a marcat debutul ofensivei aeriene lansată de SUA și Israel într-un efort de a răsturna regimul islamist radical de la Teheran. Oficialii de la Washington și Ierusalim au justificat declanșarea războiului susținând că acesta era necesar pentru a distruge programul de rachete al Iranului și pentru a pune capăt sprijinului acordat grupărilor militante proxy din Orientul Mijlociu.

Deși loviturile inițiale au distrus rapid apărările aeriene și infrastructura militară iraniană, prăbușirea comenzii centrale a declanșat o ripostă regională masivă și asimetrică din partea forțelor iraniene rămase și a rețelelor sale proxy, inclusiv implicarea intensă a Hezbollah și declanșarea unui război violent în sudul Libanului.

Consecința cea mai gravă a conflictului a fost militarizarea și închiderea eficientă a Strâmtorii Ormuz de către Iran, un punct maritim critic prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul și gazul natural lichefiat al lumii. Blocarea acestei rute a provocat o criză energetică globală și o creștere bruscă a prețurilor la combustibil și alimente, forțând marile companii de asigurări să suspende acoperirea riscurilor de război în Golful Persic. Pentru a presa Teheranul, președintele Trump a impus ulterior o blocadă navală strictă asupra tuturor porturilor iraniene.

Ce nu este inclus

TIME a scris că multe detalii ale cadrului acordului, negociat cu ajutorul Pakistan, Qatar, Turcia și Arabia Saudită, inclusiv cele referitoare la programul nuclear al Iranului, nu au fost imediat disponibile.

Comentatorii cred că, deși acest pas decisiv în negocierile dintre Statele Unite și Iran reprezintă o etapă semnificativă către stabilizarea regională, o privire mai atentă asupra memorandumului de înțelegere dezvăluie că acesta este un cadru extrem de limitat. În loc de o mare înțelegere cuprinzătoare, acordul funcționează mai degrabă ca o foaie de parcurs inițială, lăsând în mod deliberat în afara discuției unele dintre cele mai volatile probleme geopolitice.

Dar ce a fost exclus din actualul cadru și ce înseamnă acest lucru pentru viitorul regiunii?

Dosarul nuclear. Analiștii afirmă că, poate cea mai frapantă omisiune din textul imediat, este o rezoluție definitivă privind infrastructura nucleară a Iranului. Statutul programului nuclear al Iranului și stocul său de uraniu înalt îmbogățit rămân nerezolvate. În loc de a stabili limite permanente din start, acordul instituie doar o fereastră strictă de 60 de zile pentru viitoarele negocieri, lăsând destinul final al programului nuclear în balanță.

După cum a punctat Council on Foreign Relations, deși s-a propus o oprire a îmbogățirii sau o dezmembrare pe o perioadă de 15 până la 20 de ani a programului nuclear al Republicii Islamice, aceste detalii complicate legate de verificare și inspecție sunt împinse în întregime către discuțiile următoare. 

Această omisiune a atras critici aspre din partea politicienilor democrați de la Washington. Aceștia și-au exprimat îngrijorări intense că declarațiile publice ale președintelui Trump – cum ar fi afirmația sa de pe Truth Social potrivit căreia americanii vor extrage și distruge în cele din urmă Praful Nuclear al Iranului îngropat sub munții de granit – nu reflectă deloc textul real.

Fără măsuri concrete de verificare incluse în acest acord de bază, criticii susțin că fereastra de 60 de zile lasă un interval de timp incredibil de strâns și periculos pentru a rezolva o problemă care a ocolit diplomații timp de decenii.

Rachetele balistice. Tehnologia avansată a rachetelor din Iran – o îngrijorare centrală pentru securitatea occidentală și regională – este complet ignorată în document. Acordul nu include nicio restricție referitoare la capacitățile de rachete balistice ale Iranului. Conform informațiilor oferite de Iran International, presa de stat iraniană a subliniat în mod explicit că abilitățile în materie de rachete sunt eliminate definitiv de pe agenda imediată a negocierilor, trasând o linie roșie fermă în jurul programelor lor naționale de apărare. 

Comentatorii de peste ocean cred că excluderea programului de rachete reprezintă o concesie diplomatică majoră, având în vedere că, așa cum am menționat anterior, Statele Unite și Israelul au justificat inițial declanșarea războiului pe 28 februarie susținând că acesta era necesar pentru a distruge definitiv arsenalul de rachete al Iranului. Deoarece cadrul nu restricționează dezvoltarea, producția sau stocarea acestor arme, Iranul iese din războiul de trei luni cu capacitățile sale interne de producție a rachetelor intacte din punct de vedere structural, lăsând nerezolvat un catalizator principal al fricțiunilor regionale. 

Rețelele de miliții proxy. O plângere constantă a criticilor eforturilor diplomatice anterioare a fost sponsorizarea de către Iran a grupărilor militante regionale. Acest acord nu rupe tiparul. Cadrul stabilit nu reușește să limiteze rețelele proxy regionale ale Iranului, ceea ce înseamnă că sprijinul financiar, logistic și militar pentru grupări precum Hezbollah din Liban, rebelii Houthi din Yemen, Hamas din Gaza sau PMU-ul irakian (Unitățile de Mobilizare Populară) continuă fără a încălca în mod explicit tratatul. Susținerea acestor grupări, majoritatea considerate teroriste de Occident, va rămâne o componentă a strategiei de securitate a Iranului, însă nu va mai reprezenta elementul central al acesteia.

Deși prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif a anunțat că ambele părți au fost de acord cu o “încetare imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban,” acest lucru se referă strict la angajamentele directe de la stat la stat între forțele americane, israeliene și iraniene. Acordul nu dezmembrează arhitectura ideologică sau financiară care leagă Teheranul de aliații săi non-statali. Deoarece aceste rețele rămân neatinse, structura proxy subiacentă, capabilă să reaprindă instabilitatea regională, rămâne complet funcțională.

Americanii deținuți de Iran. În ciuda presiunilor interne intense din Statele Unite pentru a asigura eliberarea cetățenilor deținuți de adversarii străini, acest canal diplomatic a fost menținut complet separat. Discuțiile privind  americanii deținuți pe nedrept în Iran au fost excluse în mod explicit din sfera acestor negocieri.

Potrivit informațiilor oferite de CBS News, se crede că patru cetățeni americani sunt deținuți în Iran.  Doi dintre aceștia au fost identificați public: jurnalistul Abdolreza ‘Reza’ Valizadeh, în vârstă de 49 de ani, pe care U.S. Department of State l-a desemnat oficial în mai 2025 drept “deținut pe nedrept” de către Iran, și Kamran Hekmati, în vârstă de 61 de ani, care a fost arestat în iulie 2025 în timp ce își vizita familia în Iran.

Organizații non-profit afirmă că monitorizează cel puțin alți doi cetățeni americani despre care se crede că au fost reținuți în Iran, însă identitatea acestora nu a putut fi confirmată de CBS News. 

Prin separarea sorții americanilor deținuți pe nedrept de Republica Islamică de cadrul economic și militar mai larg, negociatorii au ales să prioritizeze ajutorul economic de urgență, în special redeschiderea imediată și liberă a coridorului maritim critic din Strâmtoarea Ormuz. Prin urmare, problema pârghiilor umane și a diplomației ostaticilor a fost amânată, urmând să fie tratată ca o chestiune bilaterală separată, mai degrabă decât ca o condiție prealabilă pentru pace.

Prizonierii politici iranieni. Nu există niciun angajament privind eliberarea deținuților politici iranieni, în contextul continuării arestărilor în masă și al execuțiilor. The Guardian s-a referit, de exemplu, la activista pentru drepturile omului și laureata Premiului Nobel pentru Pace, Narges Mohammadi, despre care a spus că nu se numără printre beneficiarii acestui memorandum. 

Israelul și retragerea din Liban. Cadrul de acord afectează puternic regiunea Orientului Mijlociu, însă unul dintre principalii actori militari lipsește cu desăvârșire din text, au remarcat analiștii. Israelul nu este parte la acord, iar înțelegerea nu impune forțelor israeliene să se retragă din sudul Libanului.

După cum a raportat AP, ministrul israelian al apărării, Israel Katz, a consolidat rapid această excludere afirmând că Israelul intenționează să își mențină prezența în teritoriile ocupate pe termen nelimitat pentru a contracara Hezbollah, amenințând să complice succesul general al încetării focului. 

Volatilitatea acestei excluderi s-a manifestat la câteva ore de la anunțarea acordului. Nici SUA, nici Iranul nu au reacționat la noile atacuri aeriene israeliene care au lovit Beirutul și sudul Libanului, atacuri pe care Israelul le-a justificat ca fiind un răspuns la activitatea continuă cu drone a Hezbollah. 

Premierul israelian Benjamin Netanyahu și ministrul Katz au declarat într-un comunicat că loviturile Israelului au venit ca răspuns la “atacurile continue ale Hezbollah asupra teritoriului Israelului, inclusiv un atac cu dronă teroristă în această dimineață.” Aceștia au adăugat: “Israelul nu va tolera atacuri pe teritoriul său.”

Acest lucru, spun experții, evidențiază o defecțiune structurală critică a acordului: deși Trump a lansat o critică rară la adresa aliatului Americii, afirmând că loviturile “nu ar fi trebuit să aibă loc, în special într-o zi deosebită, când suntem atât de aproape de un acord de pace cu Iranul” , cadrul nu posedă niciun mecanism legal sau militar pentru a obliga Israelul să se retragă sau pentru a opri conflictul dintre statul evreu și Hezbollah. 

La scurt timp după atacul israelian, președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a amenințat că va opri discuțiile de pace cu Statele Unite. “Agresiunea zioniștilor împotriva Dahieh a arătat încă o dată că Statelor Unite fie le lipsește voința de a-și îndeplini angajamentele, fie le lipsește capacitatea de a face acest lucru,” a declarat Ghalibaf, care este și negociatorul-șef al Iranului în actualele discuții, într-o postare pe X. 

“Dacă nu aveți voința sau capacitatea de a vă îndeplini angajamentele, atunci nu are rost să vorbim despre continuarea pe această cale,” a adăugat el.

Iranul insistase ca un eventual acord cu SUA pentru încheierea războiului să includă oprirea campaniei de bombardamente a Israelului împotriva Hezbollah și a ocupării sudului Libanului. Refuzul Israelului de a accepta o astfel de măsură ar fi provocat, se pare, o ruptură între Netanyahu și Trump, culminând cu o convorbire telefonică plină de vulgarități între cei doi lideri la începutul acestei luni, din cauza obiecțiilor lui Trump față de loviturile asupra Beirutului. 

Lupte intense au izbucnit în Liban începând cu 2 martie, când Hezbollah a început să lanseze rachete spre Israel pentru a-și susține aliatul, Iranul, în fața atacului surpriză americano-israelian.

În ciuda unei campanii de bombardamente de luni de zile în Beirut și în întreaga țară, a ocupării unei mari părți din sudul Libanului și a distrugerii pe scară largă a satelor libaneze de-a lungul graniței dintre cele două țări, armata israeliană nu a reușit să dea o lovitură fatală Hezbollah-ului, gruparea militantă și partidul politic șiit aliat cu Iranul.

Atacurile israeliene au ucis peste 3.700 de oameni în Liban, inclusiv 132 de lucrători medicali și 247 de copii, potrivit Ministerului Sănătății din Liban.  Aproximativ un milion de libanezi au fost strămutați din cauza războiului.

Fondurile iraniene înghețate. Din punct de vedere financiar, acordul evită structurile din trecut bazate pe ridicarea anticipată a sancțiunilor. Înțelegerea este concepută strict ca un acord de tip “plată în funcție de performanță.” Niciun activ iranian înghețat nu este eliberat în avans; în schimb, capitalul rămâne blocat până când Iranul își implementează sistematic angajamentele, pas cu pas. 

Acest punct specific a declanșat deja un război al declarațiilor între cele două națiuni. Presa afiliată statului iranian, cum ar fi agenția de știri Mehr, a susținut imediat că acordul va declanșa o suspendare imediată a sancțiunilor americane asupra petrolului și eliberarea rapidă a miliarde de dolari din activele înghețate.

Cu toate acestea, oficialii occidentali susțin că, în baza Memorandumului de Înțelegere de 60 de zile, orice relaxare economică este condiționată și temporară. Nu vor exista transferuri de capital pe termen lung sau ridicări permanente ale sancțiunilor până când Iranul nu își va îndeplini obligațiile tehnice, creând o dinamică volatilă în care orice încălcare percepută ar putea prăbuși instantaneu armistițiul fragil.

Concluzia analiștilor este că documentul care va fi semnat oficial vineri în Elveția marchează nu atât sfârșitul unui antagonism istoric, cât o recalibrare pragmatică a riscurilor în urma unui război devastator de peste 100 de zile. În loc să rezolve fricțiunile de decenii dintre Washington și Teheran, acest acord acționează în primul rând ca o supapă de urgență pentru a reduce tensiunile regionale și pentru a redeschide rute comerciale vitale, cum ar fost Strâmtoarea Ormuz.

Washingtonul și Teheranul au ales calea deblocării economice globale în detrimentul unei rezoluții geopolitice de durată. Succesul acestui armistițiu fragil nu va fi însă măsurat în fastul ceremoniei oficiale, ci în capacitatea celor două tabere de a naviga prin labirintul tehnic al următoarelor 60 de zile, o perioadă în care presiunile politice interne din ambele capitale ar putea sabota cu ușurință progresele obținute prin medierea internațională.

Marea vulnerabilitate a acestui compromis rămâne, fără îndoială, izolarea diplomatică a Israelului față de termenii agreați de Administrația Trump. Atât timp cât dinamica militară de pe axa Tel Aviv – Beirut scapă controlului direct prevăzut în memorandum, riscul unui efect de domino care să atragă din nou Iranul într-un conflict deschis rămâne critic.

Loviturile israeliene în Liban după anunțarea acordului și retorica tăioasă a Republicii Islamice demonstrează că arhitectura de securitate din Orientul Mijlociu nu mai poate fi dictată exclusiv de la Washington, chiar și după decapitarea regimului prin eliminarea ayatollahului Khamenei.

Diplomația de criză condusă de Pakistan și partenerii din Golf a reușit să oprească temporar vărsarea de sânge și să stabilizeze piețele energetice, însă a lăsat intacte exact acele elemente structurale care au declanșat războiul la 28 februarie. Pentru moment, armele tac, dar motivele disensiunilor profunde dintre americani și iranieni rămân îngropate la fel de adânc precum infrastructura nucleară din munții Iranului. Prin amânarea celor mai dificile întrebări – stocurile nucleare, rachetele iraniene și milițiile proxy – pentru viitoarea fază de negociere de 60 de zile, diplomația a câștigat timp, dar nu neapărat o pace permanentă.

Surse: TIME, Al Jazeera, Mehr News, Axios, CFR, Iran International, CBS News, The Guardian, PBS, AP, BBC, CNN, leb.gov.lb, Truth Social, X