9 milioane de dolari pe lună pentru crabi și languste / 15 milioane de dolari pentru fripturi / Cheltuielile armatei americane care stârnesc controverse

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O anchetă Open the Books, o organizație de supraveghere a guvernului care a verificat cheltuielile Departamentului Apărării al Statelor Unite, arată cifre care, cel puțin aparent, șochează, scrie Corriere della Sera.

SUA descoperă cealaltă fațetă a supremației sale militare: un sistem care îi recompensează pe cei care consumă totul, chiar cu prețul umplerii depozitelor cu bunuri de lux.

În inima celui mai puternic aparat din lume, Departamentul Apărării al Statelor Unite, la sfârșitul anului fiscal se repetă de fiecare dată aceeași ritual: cheltui totul, oricum.

Astfel, în timp ce Pentagonul cheltuiește aproximativ 93 de miliarde de dolari numai în luna septembrie — o sumă care depășește bugetul anual al apărării multor țări europene și care nu s-a mai văzut de la criza financiară din 2008  — ies la iveală detalii care impresionează opinia publică: 9 milioane de dolari pentru picioare de crab și homari, aproape 15 milioane pentru fripturi. Cifre mici, desigur, dacă le raportăm la un buget total care depășește 800 de miliarde. Cifre care, totuși, sunt suficiente pentru a deveni un simbol, deoarece spun mai mult decât arată.

„Use it or lose it”

În Statele Unite, anul fiscal se încheie la 30 septembrie. Iar pentru agențiile federale se aplică o regulă: fondurile necheltuite riscă să fie tăiate în anul următor. «Use it or lose it». «Folosește-le sau le pierzi». Aici, potrivit anchetei realizate de Open the Books, organizație de supraveghere guvernamentală, sistemul își arată fisurile. Ultimele săptămâni devin o cursă de achiziții, documentată de ani de zile de alte centre de studii, observatoare și organisme de control: „contracte accelerate, comenzi multiplicate, cheltuieli care se concentrează în mod anormal”.

Pentagonul, prin dimensiunile sale, amplifică totul. Rezultatul este un vârf de cheltuieli care nu răspunde întotdeauna priorităților strategice, ci mai degrabă necesității de a nu lăsa fonduri neutilizate.

Peste 3.000 de dolari s-au cheltuit pe autocolante cu personaje din desene animate

Homarii — 6,9 milioane de dolari — și crabii regali din Alaska — aproximativ 2 milioane — nu sunt decât vârful aisbergului.

În aceeași perioadă apar mașini de înghețată (124.000 de dolari), produse de patiserie, în special gogoși (140.000 de dolari), dispozitive electronice achiziționate în masă (5 milioane de dolari). Și încă: mese pentru prepararea sushi-ului (26.000 de dolari), diverse instrumente muzicale (1,8 milioane de dolari), chiar și un pian cu coadă Steinway & Sons, de aproape 100.000 de dolari, cu care Pete Hegseth, secretarul apărării al Statelor Unite ale Americii în cea de-a doua administrație Trump, a amenajat casa șefului Statului Major al Forțelor Aeriene.

Peste 3.000 de dolari s-au cheltuit, în schimb, pe autocolante cu personaje din desene animate — Dora Exploratoarea, Frozen și Paw Patrol — .

Apoi, având în vedere că bugetul o permitea, s-a făcut un restyling al mobilierului interior, cu peste 225 de milioane de dolari. Presa americană, de la Independent până la cele mai urmărite platforme digitale, a preluat știrea, transformând-o într-un caz mediatic. Nu atât pentru amploarea cifrelor, cât pentru contrast: pe de o parte, tensiunile globale, pe de altă parte, un meniu și alte detalii care amintesc mai degrabă de un resort de lux decât de o structură militară.

Risipă sau normalitate?

Susținătorii sistemului îndeamnă la prudență. În ceea ce privește alimentele, cele de calitate — explică ei — «fac parte din cheltuielile destinate bunăstării și moralului trupelor, deseori detașate în contexte dificile. Și într-un buget de sute de miliarde, acele milioane reprezintă o fracțiune minimă». Dar problema nu este procentul. Este stimulentul. Pentru că un mecanism care recompensează pe cei care cheltuiesc totul, indiferent de necesitatea reală, ajunge inevitabil să producă distorsiuni. În Pentagon da, dar și în întreaga mașinărie federală.

Adevărata problemă: modul în care se cheltuiește

Cazul homarilor devine astfel o metaforă, scriu jurnaliștii italieni.

Mai mult decât despre risipa în sine — un fenomen normal în orice organizație mare — este vorba despre dificultatea de a o controla atunci când este încorporată în regulile sistemului. Și aici se deschide ciclic dezbaterea în Statele Unite: despre modul în care se cheltuiește pentru apărare, nu doar despre cât se cheltuiește.

Pentru că între strategiile globale și detaliile aparent marginale — o livrare de crustacee, un pian, o mașină de înghețată — se joacă un joc mai amplu. Cel al credibilității cheltuielilor publice. Și, în fond, al imaginii însăși a puterii americane: capabilă să-și proiecteze forța în lume, dar încă în luptă cu paradoxurile propriei birocrații.