Virtue signalling – moralismul de fațadă, care maschează (prost) cea mai veche ură din lume: antisemitismul (OPINIE)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mai nou e de bonton să demonstrezi în favoarea palestinienilor, dar de fapt împotriva statului Israel, mai exact împotriva existenței statului Israel sau și mai exact (de fapt) împotriva evreilor, oriunde s-ar afla ei în lume.

Străzile din orașele Europei Occidentale, Statelor Unite și Australiei și mai puțin din cele est-europene sunt pline zilele astea de demonstranți, o combinație de ultra-stângiști și islamiști, cu lozinci ca “De al râu până la mare, Palestina va fi liberă” (care râu? care mare? Dacă-i întrebi cei mai mulți habar nu au) sau “Globalizați intifada!” (din nou, cei mai mulți habar nu au și nu le dă prin cap că asta se traduce în atacuri fizice, uneori chiar mortale – Sydney, Manchester, Washington DC – împotriva unor evrei).

Acești demonstranți, repet ultra-stângiști alături de musulmani sau chiar islamiști (o combinație contra naturii, așa cum voi demonstra mai încolo), consideră că statul Israel (calificat drept “colonial” și “rasist”) comite un “genocid” în Gaza și trebuie condamnat, izolat și boicotat, izolarea referindu-se nu doar la statul ca atare, adeseori comparat cu Germania nazistă, ci și la orice israelian și de fapt la orice “sionist”.

Obsesia cu Israelul – o democrație, imperfectă, dar totuși singura democrație din Orientul Apropiat și Mijlociu – este de-a dreptul maladivă, iar actualul val de anti-israelism (citește anti-sionism sau și mai corect – antisemitism) declanșat odată cu atacul împotriva Israelului lansat de organizația terorist-islamist-fascistă Hamas pe 7 octombrie 2023, soldat cu uciderea a 1.200 de persoane și răpirea altor 251 a dus la o explozie a antisemitismului în întreaga lume și în particular la normalizarea sa în Occidentul democratic.

Ultra-stângiștii și islamiștii (în primul rând) acuză Israelul de genocid. Acuzația este aberantă și de rea-credință. Războiul împotriva Hamas a fost lansat de un stat sub amenințare existențială, atacat simultan și altă organizație terorist-islamist-fascistă, Hezbollah, bazată în sudul Libanului, ambele organizații fiind finanțate de regimul islamist șiit al Iranului, care are ca scop declarat (ca și Hamas și Hezbollah) distrugerea statului Israel.

Israelul a recunoscut cifrele morților palestinieni în Gaza invocate de Hamas, de circa 70.000 după 7 octombrie 2023. Numai că Hamas (oficial “ministerul sănătății” din Gaza, acolo unde totul e controlat de Hamas) nu menționează niciodată câți din acești morți sunt civili și câți luptători de-ai săi și nici nu separă morții de cauze naturale. În plus, TOȚI civilii palestinieni din Gaza sunt de fapt scuturi umane, pentru că Hamas se ascunde în spatele lor, în rețeaua de tuneluri săpate sub locuințe, școli, spitale sau chiar moschei.

Conflictul arabo (nu doar palestino) – israelian nu a început pe 7 octombrie 2023, ci datează de cel puțin 78 de ani, de la momentul în care cinci state arabe au atacat statul Israel în chiar ziua declarării independenței – 14 mai 1948 – cu intenția declarată de a-l distruge și “a-i arunca pe evrei în mare” (și ca să fie clar: e vorba de Marea Mediterană), un plan de continuare a genocidului declanșat de cel pe care milioane de arabi îl admirau pe atunci (unii îl mai admiră și azi: Hitler).

Și pentru cei care vorbesc de “imperialism și ocupație”: statul Israel a fost înființat prin rezoluția 181/II a adunării generale a Organizației Națiunilor Unite din 29 noiembrie 1947, respinsă de statele arabe, care așa cum am spus mai sus, au lansat un război genocidar. Planul de partiție a Palestinei sub mandat britanic (din 1922) adoptat de ONU prevedea pe lângă statul Israel, înființarea unui stat arab (NU palestinian) și atribuia Ierusalimului un statut de protectorat internațional.

Israelul reușit să supraviețuiască, a învins în război și în 1949 a câștigat chiar prin armistițiu mai mult teritoriu, inclusiv Ierusalimul de vest, acelea fiind frontierele internațional recunoscute ale Statului Israel până în ziua de azi. Dar Iordania a ocupat și anexat în 1950 Cisiordania (inclusiv Ierusalimul de est, cu orașul vechi), iar Egiptul a ocupat Gaza. De atunci și până la războiul de șase zile din 1967 (o nouă încercare a arabilor de a distruge Israelul), ce i-a împiedicat pe arabi să înființeze statul “palestinian” în teritoriile atribuite de ONU? Simplu: convingerea că-i vor putea “arunca pe evrei în mare”, lucru care nu s-a întâmplat, spre marea deznădejde a multora dintre ei. Mai mult, Israel a ocupat Cisiordania (cu Ierusalimul de est), Gaza, Înălțimile Golan și Peninsula Sinai (s-a retras din Sinai în 1982 și din Gaza în 2005, dar a colonizat Cisiordania și Înălțimile Golan și a declarat Ierusalimul unificat capitala statului).

Credeți că aceste considerente sunt cunoscute de pro-palestinieni? Marea majoritate habar nu au, nici de faptul că evreii au fost băștinași în aceste teritorii cu multe secole înaintea arabilor. Iar cei care știu păstrează tăcerea.

Dar ce este mai grav – și aici ajung la titlul articolului – e că această ignoranță (sau rea credință) înseamnă că susținerea pentru cauza pro-palestiniană este una de formă și nu una de principiu. Aveți impresia că activista de mediu suedeză Greta Thunberg, care este admirată de milioane de oameni de pe întreg globul, face altceva decât moralism de paradă când navighează cu un vas încărcat cu ajutoare pentru palestinienii care chipurile “mor de foame”, ajutoare care încăpeau într-un camion?

Sau activistul pentru drepturile homosexualilor Peter Tatchell, arestat pe 31 ianuarie la Londra, purtând o pancartă pe care scria “Globalizați intifada” – considerată incitare la ură, care se face că nu știe că potrivit unui sondaj de opinie 93% dintre locuitorii din Gaza nu acceptă homosexualii, care sunt în pericol de moarte dacă sunt descoperiți, nu doar acolo, ci și în Cisiordania. Cu alte cuvinte a fi LGBTQ pro-Gaza e ca și cum ai fi o găină pro-KFC, vorba prim ministrului israelian, Benjamin Netanyahu, rostită într-un discurs în Congresul Statelor Unite în 2024.

Acești pro-palestinieni moraliști de fațadă au fost acuzați de ipocrizie: tună și fulgeră împotriva Israelului, dar când e vorba de genocide REALE, cum ar fi cel din Iran comis de regimul islamist împotriva demonstranților pro-democrație, a celui din Sudan comis de islamiști împotriva coreligionarilor civili, a celui comis împotriva musulmanilor din Myanmar, devin dintr-o dată MUCLES. Sau cum a făcut antisemitul cu bale la gură, fostul solist Pink Floyd, Roger Waters, după ce inițial a spus că asasinii ayatolahului Khamenei îi protejau de fapt pe comercianții atacați de demonstranți, a dat-o la întors spunând că îi urăște pe mullahi.

Dar acești moraliști de fațadă (care trăiesc în libertate, nu ca iranienii, sau palestinienii din Gaza sub cizma Hamas) nu sunt ipocriți, ci consecvenți: cum ar putea ei să critice regimul islamist de la Teheran, care este unul dintre finanțatorii Hamas, Hezbollah sau Houthi, organizații terorist-islamist-fasciste, cu care are comun dorința fanatică de a distruge statul Israel? Pentru că de fapt Israelul este pentru mulți dintre moraliștii de fațadă un pretext: în spatele anti-sionismului lor stă de fapt antisemitismul. Pentru că sionismul este dreptul la auto-determinare al evreilor. Pe ce criteriu neagă ei acest drept tocmai evreilor și nimănui altcuiva?

Așa cum spuneam, lobby-ul pro-palestinian este o alianță între ultra-stângiști și islamiști. Ultra-stângiștii sunt (în mod declarativ cel puțin) laici, feminiști, pro-LGBTQ, ecologiști, spre deosebire de islamiști care sunt fundamentaliști religioși, misogini și homofobi la extremă. Dar noua generație de ultra-stângiști, în mare măsură ignoranți și fuduli, urăsc mai mult Occidentul cu democrația liberală (care le permite să demonstreze liber) și capitalismul și doresc o revanșă istorică pentru înfrângerile ideologice, chiar umilințele predecesorilor lor din secolul XX. Iar Israelul și prin asociere evreii sunt pentru ei răul absolut. Nu e de mirare că islamiștii jubilează că au reușit să spele pe creier pe acești idioți utili, moraliștii de fațadă.