VIDEO & FOTO | Cneazul sârb Alexandar Karagheorghevici și-a petrecut ultimii ani la Timișoara. Povestea bunicului primului rege al Iugoslaviei, comemorată în cartierul Iosefin

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Principele Alexandar Karagheorghevici (1806-1885) – Karađorđević, în grafia sârbească, tatăl regelui Petar al Serbiei și bunicul primului rege al Iugoslaviei, Alexandar I, și-a petrecut ultimii cinci ani de viață la Timișoara. Acesta a locuit într-un apartament din actuala Piață Mocioni, din cartierul Iosefin. Luni, 16 iunie, pe fațada clădirii în care funcționează Iosefin Apart Hotel a fost amplasată, de către Centrul Cultural Sârb „Konstantin” și Asociația Nikola Tesla 508, o placă memorială care amintește de un episod istoric prea puțin cunoscut în Timișoara. 

„Asociația noastră nu are încă un an, dar avem deja mai multe evenimente interesante pentru orașul Timișoara și pentru comunitatea sârbă. De această dată am dezvelit o placă memorială aici, în Piața Küttl, unde a locuit cneazul Alexandar Karagheorghevici și unde s-a născut și prințul Arsen. Este o poveste foarte interesantă despre care nu se știe prea mult. Vrem să marcăm acest moment istoric din Timișoara. Textul de pe placă este scris în trei limbi – română, sârbă și engleză – pentru a deveni un punct de interes pentru turiști”, a declarat Mladen Galovici, președintele Centrului Cultural Sârb „Konstantin”, organizație prin intermediul căreia, în 2025, a venit la Timișoara Principesa Elisabeta Karagheorghevici, în vârstă de 90 de ani, strănepoata lui Alexandar Karagheorghevici, pentru lansarea unei cărți autobiografice. 

Moartea principelui la Timișoara 

La 3 mai 1885, locuitorii Timișoarei aflau că bătrânul principe sârb Alexandar Karagheorghevici, care locuia într-un apartament din zona Iosefin, a murit. Avea 79 de ani. 

„A locuit în Piaţa Küttl, pe atunci singura casă cu etaj de acolo, care aparţinea Casei de Economii Timişene, administrată în acea vreme de casierul Casei de Economii, Stefan Sterbeczky. Aici, principele Karagyorgyevici a trăit foarte retras, la etajul I al clădirii. Nu frecventa decât câteva familii sârbeşti de aici şi nu a dat niciodată motive de intervenţie autorităţilor, deşi îi plăcea să vorbească despre faptele de eroism ale sârbilor din anii războiului dintre 1804 şi 1813 şi despre perioada guvernării sale. Pe stradă, în timpul plimbărilor, silueta sa înaltă şi osoasă ieşea în evidenţă, iar batistele puternic parfumate îi trădau prezenţa. În rest, putea fi văzut întotdeauna în haine civile simple, purtând însă încălţări fine şi elegante”, scria fostul primar al orașului în perioada 1914-1918, Josef Geml, în lucrarea „Timişoara Veche”. 

În memoria cneazului Alexandar Karagheorghevici FOTO Ștefan Both

26 de ani în exil 

Interesul opiniei publice şi al autorităţilor pentru Alexandar Karagheorghevici era justificat, deoarece acesta a fost, timp de peste 16 ani, între 1842 şi 1858, cneazul Serbiei, unul dintre oamenii care au contribuit la formarea statului modern sârb. 

În timpul Revoluţiei de la 1848, principatul condus de Alexandar nu a sprijinit revoluţionarii sârbi din Voivodina, aflată atunci în Regatul Ungariei. Mai târziu, în 1852, la sugestia Austriei, a ales să rămână neutru în Războiul Crimeii, în loc să sprijine Imperiul Rus. Astfel, şi-a pierdut susţinerea unei părţi importante a populaţiei sârbe, favorabilă panslavismului. A fost obligat să renunţe la conducerea principatului şi să plece în exil. 

Principele Alexandar FOTO Wikipedia

Următorii 26 de ani, până la moartea sa la Timişoara, avea să trăiască pe teritoriul Monarhiei Habsburgice. 

În 1859, Alexandar Karagheorghevici a ajuns pentru prima dată cu familia la Timişoara. Nu a rămas însă mai mult de un an. S-a mutat apoi la Budapesta, iar după câţiva ani la Viena. Acolo avea să moară şi soţia sa, Persida, în anul 1874. 

Revenirea la Timișoara 

În timp ce Alexandar se afla la Viena, la Timişoara a apărut o mişcare de susţinere a Casei Karagheorghevici împotriva rivalilor din dinastia Obrenovici. În 1879 a fost editat aici şi un ziar politic favorabil Karagheorghevicilor. 

În 1880, Alexandar Karagheorghevici, ajuns la vârsta de 74 de ani, renunţă la viaţa din Viena şi revine la Timişoara. Vârsta înaintată nu îi mai permitea să se implice activ în politică, rol preluat de fiul său, Petar, cel care avea să devină rege. 

La 11 iunie 1903, Alexandar Obrenovici, regele Serbiei, este asasinat împreună cu soţia sa de un grup de conspiratori militari. Trei zile mai târziu, Petar Karagheorghevici este ales de Parlament noul rege al Serbiei. 

Fiul lui Alexandar avea să schimbe orientarea politică a Serbiei, apropiind-o de Rusia în detrimentul Imperiului Austro-Ungar. În urma războaielor balcanice din 1912-1913, Serbia îşi extinde semnificativ teritoriul cu Kosovo, Macedonia şi o parte din regiunea Novi Pazar. În 1914, Petar se îmbolnăveşte şi îi transferă atribuţiile fiului său, Alexandar, deşi oficial rămâne rege până la moartea sa, în 1921. 

Fiul lui Petar, Alexandar I, a devenit suveran al Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor între 1921 şi 1929, iar apoi primul rege al Iugoslaviei, între 1929 şi 1934. La 8 iunie 1922, acesta s-a căsătorit cu Principesa Maria a României, fiica Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. 

Principele Alexandar FOTO Wikipedia

Ultimele clipe de viață 

Încă de la începutul anului 1885, slăbiciunile vârstei l-au obligat pe bătrânul principe să rămână la pat. El a fost îngrijit de medicul timişorean Géza Lichtscheindl. 

În memoria cneazului Alexandar Karagheorghevici FOTO Ștefan Both

Când a intrat în agonie, la Timişoara au venit fiii săi, Petar şi George. A sosit şi singura fiică rămasă în viaţă, Poleksija, împreună cu soţul său, Konstantin Nikolajevici, ministru de Externe al Serbiei, şi cei doi copii ai lor. 

„A murit în dimineaţa zilei de 3 mai. Funeraliile au avut loc în 6 mai. La ora 9 dimineaţa a venit episcopul sârb George Brankovits, însoţit de protopopul Kuzma Stanits şi de diaconul George Zwekits. Aceştia au condus cortegiul funerar, în care corpul neînsufleţit a fost transportat într-un dric de gală tras de opt cai, către biserica din Cetate. Din partea oraşului au participat primarul dr. Karl Telbisz şi şeful poliţiei, Constantin Vlachovits. Familia a primit telegrame de condoleanţe de la împăratul Franz Joseph I, de la ţarul Rusiei şi de la regele Milan al Serbiei”, a consemnat Josef Geml. 

Principele Alexandar FOTO Wikipedia

Trupul lui Alexandar Karagheorghevici a fost depus pentru câteva ore în Catedrala Ortodoxă Sârbă din Piaţa Unirii, după care a fost dus cu aceeaşi pompă la Gara Iosefin. De acolo, a fost transportat cu trenul la Viena şi depus în cripta familiei din cimitirul St. Marx, alături de soţia sa. În 1903, după urcarea pe tron a fiului său Petar, la Oplenac a fost construit mausoleul familiei regale, unde au fost mutate şi rămăşiţele fostului cneaz sârb.