VIDEO ”Cristina balerina”, mica afacere construită de o artistă din Sibiu, în timpul pandemiei. Cum și-a descoperit pasiunea pentru olărit și cât a costat investiția

În atelierul ei amenajat în curtea casei de lângă Sibiu, pe care l-a botezat ”micul hangar”, Cristina Morariu își exersează zilnic o pasiune pe care și-a descoperit-o la începutul pandemiei de coronavirus și care între timp a ajuns pentru ea un mod de viață: olăritul.

Cristina produce obiecte din lut pe care le vinde prin intermediul site-ului ei, deși succesul de marketing vine mai degrabă din Instagram și Facebook.

Când era mică, visa să ajungă dansatoare. Nu s-a întâmplat, dar pasiunea pentru dans nu s-a stins. O prietenă a alintat-o ”balerina” și așa i-a venit ideea pentru numele micului ei brand: ”Cristina balerina”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Ce spune filozoful Gabriel Liiceanu despre liderii politici de azi: Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis

9:22

Forța motrică din spatele unei lumi tot mai digitale și interconectate

4:57

Hai să lăsăm teoriile deoparte și să acționăm. Din seara asta!

6:04

”Când a început lock-down-ul, dacă mai ții minte, a fost o perioadă de vreo două luni în care n-am avut voie să ieșim din casă și atunci a fost ca un moment așa, suspendat în timp. Am căutat un curs de design interior și dintr-una într-alta am ajuns să urmăresc niște ceramiști americani.

Ceva s-a întâmplat atunci de am rămas urmărindu-i câteva ore pe zi și mi-am dat seama că aș vrea să lucrez și eu cu lut și apoi am început să-mi fac calcule: cât costă o roată, ce să facem să obținem bani, cât costă un cuptor și așa mai departe.

Și am început să învăț practic de pe internet cum se face, dar fără ca eu să am pe ce lucra. Deci pur și simplu mă uitam și încercam să învăț așa teoretic. Până la urmă am reușit să fac achiziția și încet-încet am pornit.

E foarte greu să începi fără un profesor, pentru că tot ce am învățat este de pe Youtube, de pe Facebook, dar cu răbdare multă, că înveți să ai răbdare când lucrezi cu lutul.

Am reușit primele piese și chiar am împlinit un an de zile de când am făcut prima poză cu primele piese gata coapte și asta am sărbătorit acum câteva zile.

Acum lucrez foarte mult pe roată și produc obiecte funcționale, cănuțe, boluri, farfurii și așa mai departe… au foarte mare succes aceste glazuri, care sunt într-o combinație așa, inedită…”, spune Cristina.

Se consideră încă începătoare, deși multă lume vrea să vină în atelierul ei și să învețe lucrul cu lutul.

Cât a costat să înceapă o asemenea afacere

Inițial a considerat că are nevoie de 4-5.000 de euro pentru echipament.

”Am realizat ulterior că mai am nevoie de bani ca să pot să îmi amenajez un spațiu și astfel, per total, am ajuns la o investiție inițială de aproximativ 11.000 de euro, care include cuptor, roată, inclusiv glazurile, toată căsuța în care lucrez… îi zic micul hambar”, adaugă ea.

Atelierul are aproximativ 11 metri pătrați și a costat în total 4.500 de euro (inclusiv feronerie: uși de sticlă și ferestre în acoperiș).

Echipamentele le-a adus din străinătate, unde a găsit prețuri mult mai bune decât la noi:

”Am scris unor distribuitori și din țara noastră, explicând că le găsesc și în alte țări mai ieftin, rugându-i să facă cumva să promoveze și în țara noastră aceste activități și să le facă mai accesibile, din moment ce în alte țări sunt mai accesibile. Evident, nu am primit nici un răspuns, dar nu despre asta e vorba”.

Cum a învățat să lucreze cu lutul

La prima vedere, să faci o cană pe roata olarului poate părea simplu. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa.

”Din pungă, lutul arată așa, e moale ca o plastelină și roata a fost practic momentul cel mai greu pentru mine pentru că centrarea lutului fără un profesor, cred că și cu profesor, devine foarte frustrantă pentru că durează două sau trei săptămâni în care am lucrat câteva ore pe zi doar ca să pot centra lutul pe roată și apoi să pot să-l ridic fără să-l dezechilibrez, fără să se strice.

Deci aceste două săptămâni au fost cele mai grele. După ce am depășit momentul, am reușit să fac un cilindru din care ulterior… asta e forma unei căni care este unicat pentru că oricum nu aș putea face altfel”, spune Cristina.

După ce se usucă, în jur de o săptămână, pot fi arse în cuptor, iar după aceea, pot fi glazurate. După glazurare, se mai arde o dată.

Fiecare ardere durează aproximativ 16 ore și cam tot atâta până se răcește cuptorul deci până să vezi produsul finit, durează cel puțin două săptămâni.

”Glazurile sunt magia focului. Asta este minunea pentru care de fapt eu am început, că fascinația pentru glazuri m-a determinat pe mine să încep să lucrez cu lut.

Momentan lucrez la o producție mai serioasă pentru Crăciun, de căni de cafea, de diferite dimensiuni, pentru că au foarte mare succes… această vază cerc, este goală pe dinăuntru, are și ea succes momentan și nu durează foarte mult lucrul pe roată dar trebuie după aceea supravegheate pentru ca să nu se usuce prea repede sau să se poată atașa mânerul la momentul oportun și de-asta e nevoie de atenție multă și de prins momentul exact.

În rest, le promovez pe Facebook, pe Instagram și pe siteul cristinabalerina.ro, siteul meu, unde din păcate, pentru că nu am o capacitate mare de producție, lucrurile sunt de obicei mai mult vândute decât disponibile…

Mi s-a întâmplat să postez pe Instagram doar așa de promovare o poză generică cu mai multe căni și lumea îmi scrie mesaje, pur și simplu mă trezesc că în câteva zile nu le mai am, nici nu mai apucă să ajungă pe site uneori.

Acesta e un lucru minunat dar, repet, e puțin trist că nu mai ajung acolo și sunt oameni care le așteaptă. Sunt foarte fericită și recunoscătoare pentru că nu mă așteptam să am așa succes la început”, adaugă aceasta.