Urme de mamifere și de păsări preistorice găsite în Bazinul Dacic – cercetătorul geolog Titus Brustur, GeoEcoMar

Până de curând, geologia și paleontologia din România au atestat științific prezența unor depozite sedimentare continentale – urme de pași de păsări preistorice (din Oligocenul superior) şi combinația dintre urmele de pași de mamifere şi cele de păsări preistorice (din Miocenul inferior subcarpatic) -, doar în bazinul Petroșani. Astfel de depozite fosilifere au fost găsite recent însă și în Bazinul Dacic, în cadrul unor formaţiuni fluviatil – lacustre pliocene.

O echipă de cercetători GeoEcoMar a reinterpretat din punct de vedere sedimentologic și paleontologic zona în cadrul proiectului „FLUVIMAR”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării. Geologii au atestat în premieră în Bazinul Dacic prezența în depozitele fluvial – lacustre din perioada Ponțianului mediu a unor urme de mamifere mici și a unor urme de hrănire ale păsărilor de țărm. În această arie paleogeografică, aflată pe teritoriul geo-parcului Buzău, au fost identificate două urme oblice adânci de mamifer de talie mică, aflate pe suprafața inferioară a unui strat de gresie. Cel mai probabil, urmele au fost produse în urma alunecării membrelor anterioare ale mamiferului, iar substratul de mâl a fost suficient de consistent ca să permită conservarea ornamentației produsă de ghearele robuste și de firele de blană sau de granulele de nisip de pe laba animalului (fig. 1A). Matrița creată în urma retragerii membrelor din substrat a fost acoperită ulterior de un strat de nisip fin granular, care s-a întărit (fig. 1B). În urma coroborării dimensiunilor și dispunerii urmelor preistorice cu cele aparținând unor mamifere actuale, cercetătorii au formulat următoarea ipoteză – urmele aparțin unui mamifer carnivor mic, destul de apropiat de nurca europeană (Mustela lutreola).

Foarte relevant este faptul că în același substrat de mâl au fost găsite și mulaje cu formă hemisferică bilobate (fig. 1C; fig. 1D), care indică activitatea de hrănire a unor păsări de țărm, și anume ciugulirea substratului superficial de mâl, la diferite adâncimi (fig. 1E). Aceste caracteristici apropie foarte mult specimenele găsite pe teritoriul României cu unele  identificate din nord-vestul Iranului. În cele mai multe cazuri atestate, urmele activităților de hrănire ale păsărilor preistorice de țărm sunt însoțite de urmele de pași ale acestora.  Această combinație a fost semnalată atât în Asia – în Coreea de Sud și Sumatra (Indonezia), cât și în America de Nord, în statele Alaska și Dakota de Sud.